13,415 matches
-
statura sa de enciclopedist, Traian Herseni este uitat pe nedrept chiar de către unii profesori care s-au autobotezat „psihosociologi”, în manuale cărora nu se face trimitere la niciuna dintre lucrările lui Traian Herseni, iar alții, probabil din motive de „vigilență ideologică”, anatemizează primul manual universitar apărut pe piață înainte de evenimentele din decembrie 1989 - Introducere în psihologia socială de Mihai Ralea și Traian Herseni (1966) -, susținând că este „aproape ilizibil”. Nu-i nimic nou sub soare: și existența lui Homer este contestată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
apărut pe piață înainte de evenimentele din decembrie 1989 - Introducere în psihologia socială de Mihai Ralea și Traian Herseni (1966) -, susținând că este „aproape ilizibil”. Nu-i nimic nou sub soare: și existența lui Homer este contestată - din alte rațiuni decât ideologice, firește - și opera lui este parodiată - cu mult talent, trebuie să recunoaștem. Urmând dictonul filozofului „șlefuitor de lentile”, Baruch Spinoza (1632-1677), să ne străduim să înțelegem oamenii, cu atât mai mult pe cei fără de care știința și cultura românească ar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
sincronizare rapidă cu toate curentele sociologice semnificative ale momentului și este suficient să menționez publicarea antologiei Sociologia franceză contemporană, editată de Ion Aluaș și Ion Drăgan în 1971 la Editura Politică. Cercetarea sociologică de după 1965 a oscilat permanent între presiunile ideologice și instituționale interne și deschiderea către o cercetare empirică și teoretică în concordanță cu evoluția internațională a disciplinei. Din bogăția de informații diseminate prin acest capitol stăruim asupra observației cu privire la opoziția cu surdină a cercetării sociologice în regimul comunist prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
sociologiei românești contemporane, absența revendicării de la curente sociologice radicale precum feminismul, mișcările contra discriminării etnice, rasiale sau sexuale. Putem remarca absența curentelor de idei de stânga, iar explicația stă în deformarea până la caricatură a acestora în perioada comunistă prin acțiuni ideologice și politice. O lucrare de istoria gândirii cere un travaliu imens. Recunoscând aceste dificultăți - din propriile mele experiențe - aș face unele observații. De pildă, este menționat N. Bagdasar cu Istoria filozofiei moderne, 1941. În realitate este vorba de Filozofia românească
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
unor cărturari și animatori culturali din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în contextul în care spațiul românesc era sub influența puternică a curentelor europene de emancipare și reformă politică. Autorul face o arheologie a ideilor și a pozițiilor ideologice variate din această perioadă, demonstrând că teoria formelor fără fond nu s-a născut brusc sub pana lui Maiorescu, ci are o gestație îndelungată în lumea românească. Importul masiv de idei și instituții occidentale, făcut de generația pașoptistă, a trezit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
lui Schifirneț aduce argumente în plus pentru noua perspectivă de interpretare a sociologiei eminesciene (după lucrările lui Ilie Bădescu și Ion Ungureanu), realizând astfel și o necesară reabilitare a gândirii eminesciene, supusă, după cum știm, decenii de-a rândul, unor interpretări ideologice deformatoare. Autorul demonstrează cu citate ample că Eminescu nu a pus niciodată în discuție oportunitatea și necesitatea procesului de modernizare a României. Dimpotrivă, în textele sale jurnalistice există o adevărată teorie asupra modernizării României. El a trăit și s-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
istorică și teoretică animat de dorința de a înțelege „un fenomen atât de românesc”, precum formele fără fond, care au un statut special în spațiul românesc modern „de vreme ce au însoțit orice tip de societate sau regim politic, dincolo de programele lor ideologice”. În consecință, este firesc ca analiza acestui fenomen să acapareze energiile atâtor intelectuali și să constituie o direcție majoră a gândirii moderne românești (p. 203). Deci, ar fi vorba de un fenomen definitoriu pentru tranziția noastră spre modernitate. Dar se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
în perioada comunistă, în științele socioumane te împiedicai de „marxismul creator” la tot pasul, după decembrie ’89, Karl Marx a fost izgonit din istoria sociologiei, iar Friedrich Engels parcă nici nu a existat. Dacă repudierea „marxismului creator”, dată fiind teroarea ideologică din perioada comunistă, este de înțeles, încercarea de a șterge concepția marxistă din istoria gândirii sociologice mi se pare cel puțin discutabilă. Profesorul și strălucitul scriitor de literatură științifică Allan G. Johnson ne aduce aminte că Marx este „o figură-cheie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Fundațiilor Regale”, „Bis”, „Revista literară”, „Veac nou” ș.a. Acum îi apar romanul Revolte (publicat în 1945, dar scris în 1938), monografia C. Dobrogeanu Gherea. Viața și opera (1947), eseul Feeria baletelor. Convorbiri asupra formelor dansului (1947), câteva scrieri cu tezele ideologice ale zilei (Patru ciudate întâmplări, 1957, Jurnalul lui Andrei Hudici, 1958) și literatură pentru copii (În valea Marelui Fluviu, 1955, Amiralul oceanului, Cristofor Columb, 1957, Un călăreț pierdut în stepă. Din vremea lui Petru cel Mare, 1961, scenarii radiofonice cu
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Grupajele tematice (Geneza unei gazete, 1959) și calendarul cultural (Unirea Principatelor, 1959, 120 de ani de la nașterea lui Titu Maiorescu, 1961) pun în circulație adeseori autori și texte interzise în țară, unde - după expresia lui Pamfil Șeicaru - „în cuprinsul cazarmei ideologice (colonia sovietică România), orice înmugurire a spiritului critic înseamnă un pericol de moarte pentru regim [...] și chiar numai amintirea lui Titu Maiorescu reîmprospătată ar putea crea ispita spiritului critic, cu toate gravele consecințe «deviaționiste»”. Antologia critică dedicată lui Titu Maiorescu
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
uneori, din păcate, formală) a problemelor specific studențești - sesiunea, cercurile științifice etc. (rubrica „Agenda vieții universitare”), cât și o modalitate de exprimare literar-culturală a câtorva generații de tineri - marcată, desigur, de fluxul sau refluxul „politizării”, în ciuda eforturilor de eludare a ideologicului. Poezie semnează alături de nume consacrate, numeroși tineri debutanți sau începători: Mihai Tatulici, Nicolae Manea, Tit Liviu Pop, Marcel Marinescu, Nicolae Grigore Mărășanu, Dinu Flămând, Nicolae Prelipceanu, Nicolae Manea, Emil Nicolae, Miron Blaga, Aura Mușat, Lucian Avramescu, Dan Mutașcu, Mihai Ursachi
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
director alcătuit din Al. Călinescu, Andrei Corbea și Mihai Dinu Gheorghiu. Titlurile rubricilor („Abecedarul democrației”, „Tribuna liberă”) și ale unor articole (Fiziologia oportunistului ceaușist, Despre democrație și alte necunoscute, Ce e pluralismul?, Ieșirea la libertate) vorbesc singure despre schimbarea profilului ideologic al revistei. Publică poezie Liviu Antonesei, Mihai Grădinaru, Liviu Ioan Stoiciu, Irina Andone, Liviu Cangeopol, Nichita Danilov, Mihai Ursachi, Mircea Dinescu (tradus în limba franceză de Thomas Bazin - numărul 138), Nicolae Ionel. Paginile de critică poartă semnătura unor Gheorghe Crăciun
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
Și încă: "Trecutul, în special trecutul îndepărtat, nu poate fi înțeles (și cu atât mai puțin judecat) prin raportarea la sensibilitatea, la valorile și la certitudinile timpului prezent. În domeniul istoriei intelectuale și culturale, "corect științific" este nu doar detestabil ideologic, ci și o sursă a numeroase confuzii, erori și absurdități, din punct de vedere metodologic"4. Extinzând discuția, toate aceste puneri în gardă sunt absolut valabile și pentru istoricul literar. Aceste premise sunt cu atât mai necesare cu cât, ocupându
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de a avea acces la aceste surse, este denaturarea mesajului operelor vechi prin smulgerea lor abuzivă din contextul firesc. Aplicăm asupra textelor clasice tot felul de grile de lectură, care de care mai îndrăznețe, le trecem prin diferite site teoretice, ideologice, le deformăm mesajul, le traducem pe înțelesul nostru, le obligăm să ne vorbească despre problemele și crizele noastre, pentru a fi "actuale", dar nu facem un lucru esențial: nu ne mai îngăduim efortul de a reconstitui mentalitatea care le-a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ai săi, conform căreia nedreptățit în realitate, autorul își ia revanșa în planul ficțiunii nu ține de logica începutului de secol al XVIII-lea. Literatura avea mereu (eu unul cred că are și acum) o greutate morală, etică, religioasă, politică, ideologică sau de alt soi. Nu era "arta pură", care procură exclusiv o "plăcere estetică". Era mai degrabă un discurs cu mize sociale, politice, morale etc. Și atunci? O cu totul altă interpretare propune Mircea Anghelescu. E vorba de o soluție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
inițiative ideologic-culturale izolate, care nu încheagă un proiect cultural coerent, este nevoie de o montare a sa într-un cadru potrivit. Nu strict estetic, pentru că esteticul nu se numără printre valorile prime ale medievalității noastre, ci în unul larg cultural, ideologic, confesional, mental etc. Alexandru Duțu remarcă perfect acest lucru, dar, așa cum nici istoriografia nu s-a grăbit să imite modelul școlii de la Annales, nici istoria literară nu a făcut eforturi să găsească proverbiala cale de mijloc: "... studiul mărturiilor scrise trebuie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
societății, ci numai cea "oficială", până în epoca umanistă, când scrisul își începe expansiunea, care se desăvârșește în epoca romantică, când scrisul invadează toate sectoarele activității intelectuale, separându-se de folclor și de arta plastică"4. Cărturarul demonstrează, apoi, că tendințele ideologice ale veacurilor XVI-XVII transpar mult mai bine din pictura murală decât din anale, cronici, inscripții etc. "Pentru secolele al XVI-lea și al XVII-lea, această lectură (a picturii exterioare moldovenești n.m.) este strict necesară, în cadrul istoriei mentalităților, tocmai datorită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
divers și amplu. Din păcate, spațiile albe sunt mult mai mari decât certitudinile. Câteva dintre observațiile lui Victor Simion sunt de maximă importanță și pentru tentativa noastră de a amplasa Istoria ieroglifică a lui Cantemir într-un context cultural, mental, ideologic și istoric pertinent. Pe de o parte, observă cercetătorul, statistica arată că, în reprezentările plastice zoomorfe, ponderea cea mai mare revenea animalelor familiare acestui spațiu geografic: "Popor de agricultori și crescători de vite, trăind lângă tâmpla verde a codrilor un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
controverse legate nu doar de datare, autor, ci și de comanditarul ei. Ceea ce e limpede e că ea datează din epoca lui Vasile Lupu. Iorga o fixează în anul 1645. Ștefan S. Gorovei interpretează gestul ca o tentativă de justificare ideologică a unor ambiții autocrate, considerând că "o singură atribuire rămâne posibilă: Istoriile lui Herodot s-au tradus în Moldova lui Vasile Lupu, din porunca acestuia, într-o vreme când programul său politic putea să confere celebrei opere a antichității eline
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de putere, legitimând, ca orice istorie, pretențiile sale de stăpânire imperială (ecumenică). Nimeni altcineva, în Moldova anilor 1645-1669, nu mai putea să aibă un asemenea gând"80. Este o ipoteză extrem de interesantă și de credibilă, care pornește de la o justificare ideologică a unui efort și financiar, și intelectual, și logistic, dar mai ales ideologic suficient de mare pentru a exclude o inițiativă privată accidentală. Andrei Pippidi respinge această ipoteză, fără a propune el însuși o alta mai îndreptățită 81. În fine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
conștiința publicului cititor a unei imagini a sistemului politic din Moldova ce corespundea propriilor concepții de guvernare"94. Aș face o simplă adăugire ce ține de nuanță: prin "personală" nu trebuie înțeleasă o motivație măruntă, cât mai ales o opțiune ideologică întemeiată pe o teorie politică ce încerca să legitimeze autoritarismul monarhic. Dar un asemenea punct de vedere nu dezaprobă cele susținute mai sus: Descrierea Moldovei rămâne prima încercare sistematică de definire a unui specific național, politic, cultural din spațiul cultural
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să intre în conflict cu importanța acelei creaturi ca simbol religios sau ca simplu fapt menționat în Biblie"64. Din acest punct de vedere, modul în care Edward Topsell rezolvă enigma existenței sau nonexistenței unicornului este ilustrativ pentru această strategie "ideologică": "Principala întrebare care trebuie rezolvată este dacă există unicornul... Putem crede că David (în Psalmul 92) ar mai fi comparat regatul său și salvarea lumii cu un lucru care nu există sau e nesigur și fantastic?"65 După cum comentează autoarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
reprezentare a lumii este un semn de naivitate, de nu chiar de crasă neînțelegere a mecanismului său. El răspunde întotdeauna unui cod, unor mentalități, unei episteme, care îi imprimă un anumit sens, valabil exclusiv în acel climat cultural, istoric, politic, ideologic, religios care îl generează. De aceea, chiar dacă funcțiile simbolului animalier rămân valabile în Evul Mediu, simbolurile în sine se schimbă, fiind înlocuite unele cu altele. Aceeași formă animalieră, de pildă, poate transmite mesaje cu totul diferite, ba chiar diametral opuse
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și filozofia, SF-ul abordează temele nemuririi, religiilor, moralei și dreptului. Dar în afară de plăcerea descoperirii, textele SF îi oferă cititorului subtil, și posibilitatea de a-și pune întrebări cu privire la virtualitățile și limitele imaginarului social din epoca sa și cu privire la risipirea ideologică pe care o presupune acest imaginar. Sfârșitul secolului al XIX-lea european a brodat mult pe tema "urmașilor omului" și a "morții Terrei" chiar din clipa în care europenii colonizau Africa și Asia în numele datoriei raselor superioare de a "civiliza
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a dat naștere unei creaturi diforme, pe care creatorul nici nu o recunoaște, nici nu și-o asumă. Aceasta este monstruoasă nu numai prin aspectul ei, ci mai ales pentru că rămâne fără nume și deci neumanizată. Ceea ce implică, în plan ideologic, necesitatea distrugerii ei. Asemenea creaturii lui Frankenstein, miraculoasele invenții verniene vor fi aproape întotdeauna distruse, pentru că lui Verne îi este imposibil să includă, în narațiunile lui "extraordinare", consecințele sociale ale miracolelor tehnice pe care le inventează. Nu se realizează osmoza
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]