13,885 matches
-
adică de a-l considera drept un document, drept relatarea unui caz clinic, sau drept o spovedanie, o poveste adevărată, o istorie a unei vieți și a epocii în -care s-a desfășurat - ceea ce, de altfel, uneori, pentru a crea iluzia realității, romanul pretinde că este. Literatura trebuie să fie întotdeauna interesantă ; ea trebuie să aibă întotdeauna o structură și un scop estetic, o coerență și un efect de ansamblu. Desigur, ea trebuie să aibă anumite raporturi veridice cu viața, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este exact de teapa celorlalte două, prietena de o viață-ntreagă a doamnei Bargrave... *2 Marianne Moore afirmă că poezia înfățișează minții cititorului grădini imaginare în care se află broaște adevărate. 282 Realitatea dintr-o operă de literatură narativă - adică iluzia realității pe care o creează ea, capacitatea ei de a-l convinge pe cititor că prezintă viața - nu este neapărat sau în primul rând o realitate de circumstanță, sau de detaliu, sau de rutină banală. După toate aceste criterii, scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de detaliu, sau de rutină banală. După toate aceste criterii, scriitori ca William Howells sau Gottfried Keller sânt mult mai presus decât autorii unui Oedip Rege, unui Hamlet și unui Moby Dick. Detaliul verosimil, este un mijloc de a crea iluzia realității, mijloc folosit însă adesea" ca în Călătorule lui Gulliver, ca o momeală spre a-l atrage pe cititor într-o situație improbabilă sau incredibilă oare este fidelă realității" într-un sens mai profund decât sensul pur circumstanțial. Realismul și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sens mai profund decât sensul pur circumstanțial. Realismul și naturalismul, în dramă sau în roman, nu sânt altceva decât mișcări literare sau literar-filozofice, convenții, stiluri, cum sânt și romantismul sau suprarealismul. Deosebirea dintre ele nu corespunde celei dintre realitate și iluzie, ci deosebirii dintre diferitele concepții despre realitate, dintre diferitele modalități ale iluziei. *3 Care este legătura dintre narațiune și viață ? Clasicii sau neoclasicii ar răspunde că narațiunea prezintă tipicul, universalul - avarul tipic (Molière, Balzac), fiicele ingrate tipice (Regele Lear, Moș
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau în roman, nu sânt altceva decât mișcări literare sau literar-filozofice, convenții, stiluri, cum sânt și romantismul sau suprarealismul. Deosebirea dintre ele nu corespunde celei dintre realitate și iluzie, ci deosebirii dintre diferitele concepții despre realitate, dintre diferitele modalități ale iluziei. *3 Care este legătura dintre narațiune și viață ? Clasicii sau neoclasicii ar răspunde că narațiunea prezintă tipicul, universalul - avarul tipic (Molière, Balzac), fiicele ingrate tipice (Regele Lear, Moș Goriot). Dar nu țin oare astfel de categorisiri de domeniul sociologiei ? O
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ducând la motive melodramatice demodate : omul considerat mort care învie, sau copilul a cărui paternitate 'adevărată este, în fine, stabilită sau misteriosul binefăcător care se dovedește a fi un fost condamnat. *14 Intr-o operă literară, "motivasrea" trebuie să mărească "iluzia realității" : adică funcția ei estetică. Motivarea "realistă" este un procedeu artistic, în artă "a părea" este chiar mai important decât "a fi". 289 Formaliștii ruși fac o distincție între "fabulă", adică succesiunea temporal-cauzală care, oricum ar fi expusă, constituie "povestirea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
produc. Descrierea de tip romantic încearcă să creeze și să mențină o anumită atmosferă : intriga si caracterizarea personajelor trebuie să fie dominate de ton, de efect - ca în scrierile * Armei Radcliffe si ale lui Poe. Descrierea naturalistă caută să dea iluzia de veridicitate, îmbrăcând aparența unei documentări (Defoe, Swift, Zola). * Aici în versiunea germană (p. 250), înaintea Annei Radcliffe și a lui Poe, este amintit E.T.A. Hoffmann. Cadrul este mediul ; si mediul înconjurător, mai ales interioarele, poate fi .prezentat, metonimic
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
opera sa, asemeni comentatorului a cărui expunere însoțește diapozitivele sau filmuü. documentar. Există două metode care se abat de la această modalitate mixtă a narațiunii epice : prima, care poate fi numită metoda romantic-ironică, mărește deliberat rolul povestitorului, spulberă cu desfătare orice iluzie posibilă că ar fi vorba de "viață", nu de "artă", subliniază caracterul literar al cărții. Inițiatorul acestei tehnici este Lawrence Sterne, mai ales în Tristram Shandy; el a fost urmat de Jean-Paul Richter si de Tieck în Germania; de Aleksandre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
afirma, într-o formă oarecare, obiectivitatea valorilor literare nu implică adoptarea unui canon static, căruia să nu i se poată adăuga nici un nume nou și în cadrul căruia să nu se poată opera schimbări ierarhice. Cu drept cuvânt, Allen Täte numește "iluzie" ideea că "reputația vreunui scriitor ar putea fi stabilită o dată pentru totdeauna", respingând-o împreună cu "convingerea ciudată", corelativă, că "principala funcție a criticii ar consta în ierarhizarea autorilor, nu. in valorificarea, lor". *21 Ca și Eliot, a cărui teză despre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
astfel, printr-un discurs aluziv, referire la sultanul Însuși, la puterea pe care acesta o deține, vremelnica și ea, cunoscut fiind cât de fulgerător se schimbau puterile În Imperiul Otoman. În plus, Brâncoveanu arată că puterea pe pamant este o iluzie: doar Dumnezeu este atotputernic și doar El Îl poate judeca, nu sultanul. Ni se amintește astfel de pasajul biblic În care Iisus le spune acuzatorilor săi că au putere asupra Să doar prin voința lui Dumnezeu. Meșteșugul replicii și intențiile
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
de îndoială 21. Intelectualul descurajat se pliază modelului de cărturar retras din lume (scriitorii, umaniștii), aplecat spre sine, cu o propensiune aproape bolnăvicioasă către suferință. Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
În 1927, profesorul Alexe Mănciulescu de la un liceu din Gheorgheni constata necunoașterea limbii române de către elevii proveniți de la școlile confesionale, unde, conform legii, limba română trebuia studiată obligatoriu: "predarea limbei române în școlile lor (a secuilor n.n.), a rămas o iluzie a legiuitorului înfășurată frumos în giulgiu și îngropată chiar de cum s-a decretat"21. Pentru această situație, profesorul blamează pornirile iredentiste ale corpului didactic care încurajează învățarea mecanică a unor fraze în limba română pentru a asigura elevilor promovarea la
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Armonia, cinstea, corectitudinea, înțelegerea și iubirea necondiționată sunt argumentele cele mai tari pentru o adolescență liniștită. Am învățat chiar, să întindem noi mâna celui care cade. Cum? Le spunem doar că sănătatea spirituală ne definește complet. Nu putem să acceptăm iluziile distrugătoare. Rolul dascălului este să îi îndepărteze de încrederea oarbă, de regrete și de accidental. Urcat pe punte crezi că imposibilul este posibil și uite așa începi un nou episod al absenței și prezenței tale. Impreuna cu ei, încet, încet
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
judecată critică - numai aparent rezervată - aparținând lui Nicolae Manolescu: "Versificația modernă e o carte utilă și care deschide posibilități de cercetare într-un domeniu în general ignorat. Îi lipsește lui Vladimir Streinu un sâmbure de gratuitate care să ne dea iluzia că autorul și-a uitat măcar din când în când scopurile instructive." IV. ÎN OGLINZILE CRITICII ȘI ISTORIEI LITERARE Încă de foarte tânăr, Vladimir Streinu a avut parte de o critică receptivă. Cei mai importanți exegeți ai perioadei interbelice - E.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă un secret pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai degrabă ca eroul din poveste: mi-aș arunca un ochi pe fereastra misterioasă, chiar dacă după aceea, m-aș trezi brusc din vis, cu securea și fierăstrăul alături, pe pragul colibei dinainte; căci, cel puțin, aș vedea cu ochii mei iluzia, n-aș rămâne orb toată viața." Aici se încheie frumoasa poveste japoneză și comentariul lui Nicolae Manolescu. Gândindu-ne la întreaga creație a lui Vladimir Streinu, trebuie să admitem că autorul Ritmului imanent a deschis și cea de a douăsprezecea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
viața." Aici se încheie frumoasa poveste japoneză și comentariul lui Nicolae Manolescu. Gândindu-ne la întreaga creație a lui Vladimir Streinu, trebuie să admitem că autorul Ritmului imanent a deschis și cea de a douăsprezecea cămară. Nu pentru a spulbera iluzia artei ci pentru a-i spori frumusețea.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
verticală, fără boltă acoperitoare. Or, tocmai această neîncheiere ne poate îndemna să gîndim misterul unei sfere care ne depășește. Nu spunea Berdiaev că formele artei clasice sînt metafizic sufocante tocmai din cauza perfecțiunii lor, așezată în contururi prea limpezi, care creează iluzia perfecțiunii în finitudine? Schița, poetica fragmentului cu care lucra Horia Bernea, ogiva incompletă invocată undeva de Henry Corbin 3 iată un tip de forme care aduc în coprezență văzutul și nevăzutul, care fac sensibilă tensiunea între finit și non-finit. La
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe verticală, contemplînd, în diferite moduri, o ruptură de nivel de neresorbit în ordinea lor, oricît de armonioasă. în succesiunea celor patru stadii indiene ale vieții, două priveau datoria față de societate a persoanei ; ultimele două exersau persoana pentru ruperea de iluzia obiectivantă a existenței. Retragerea în pădure și itineranța erau înțelese de toți membrii societății ca o imagine a transcenderii, ca trepte ale unui destin uman complet. Pustnicii creștini ai Egiptului își aveau primele locuri de retragere aproape de așezările orășenilor și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care iau aceste explicații în transparența lor și țintesc spre unitatea infinit simplă a lui Dumnezeu. Primii, în schimb, le iau nu ca pe o imagine, ci ca pe un adevăr și constituie, cu o expresie platoniciană, mulțimea, jucărie a iluziilor. Cu vigoarea unei vîrste tinere, Pico della Mirandola vorbește, cîteva decenii după Cusanus, despre acele elanuri socratice care ne duc în afara gîndirii, ducînd gîndirea și pe noi înșine în Dumnezeu. Platon își folosește, într-adevăr, toată ingeniozitatea pentru a semnifica
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de a fi un centru static, obiectivat, e îndemnată să se actualizeze ca perspectivă spre transcendent. Libertatea și creativitatea persoanei pe care Cusanus le gîndește cu o îndrăzneală foarte modernă aici se investesc, aici își găsesc cîmpul de dezvoltare nelimitată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o instanță discreționară, care strivea individul. Ororile celor două regimuri totalitare au ilustrat din plin iluzia și pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
papismul, cu erezia (erastianismul hobbesian) sau cu dizidența (puritană). Despre teoria lui Hobbes se spunea că este contradictorie, prin urmare se putea utiliza chiar logica lui Hobbes pentru a analiza în mod critic doctrina lui Hobbes (erastianismul). În aceasta consta iluzia hobbismului, de care Locke nu era prea departe. În [Micile] tratate el susține că, așa cum rezultă din toate cele trei doctrine, magistratul civil are putere asupra lucrurilor indiferente în raport cu religia: Dacă religia nu ar exista, toate lucrurile indiferente ar fi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
răspunde că nu are dreptul de a face vreo concesiune teritorială, deoarece capitulațiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate”. „În timpul ultimei lor ocupații în Principate, rușii s-au arătat așa cum sunt: jaful și ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile. De altfel rusul este complicele fanarioților”. „Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din MoldoVlahia se numesc ei înșiși români, vecinii lor îi denumesc vlahi sau valahi”. „Succesiunea rapidă a domnilor a agravat răul și a făcut ca
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Și, lucrul cel mai curios, un adevăr care va face parte (mai puțin îndemnul de la sfîrșit) și din alcătuirea canceroasă a unui regim totalitar. Un mecanism, însă, acesta din urmă, cu enorme posibilități de falsificare a comportamentului uman, cu crearea iluziei de compatibilitate cu spiritul timpului modern, aici unde acuzația aproapelui poate lua chipul "acuzației de la depărtare", ca să folosim sintagma lui Noica: "Lupta de la depărtare, participația în toate de la depărtare, crearea de noi "distanțe" între noi și lucruri, prin radio, ziare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]