13,022 matches
-
ațâțată de vâltoarea întrecerii, fericită că îl urmează la doi pași vrând să-i demonstreze că-i egala lui. Urcau și îi simții răsuflarea aproape în ceafă, o lăsă să se apropie mai mult iar când îl prinse de mână pricepu că n-o poate refuza la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bancă din anii trecuți ... a urmat realul numai să nu se despartă de colegi; era genial la limba franceză, vorbea extraordinar de frumos despre literatura română, făcea niște analize literare comparabile cu ale criticilor noștri literari, însă la matematică se pricepea cât să nu rămână corigent. Nici nu-și făcea griji, nu îl interesau notele, însă erau împreună, cea ce valora pentru el mai mult decât orice... până acum în clasa XII-a când venise profesor Neacșu. Deci l-a scos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că numai în Iași este seminar! continuă el mirat culegerea de informații. Întreaga cameră se anima cu fiecare nelămurire a lui, însă deodată revine în cameră Florin; ascultă uimit dialogul care capta atenția camerei, avu un moment de ezitare, nu pricepea ce se întâmplă însă îi lăsă în pace. Toți erau veseli de neștiința și credulitatea lui, prilej pentru mai târziu să se amuze și dialogul continuă cu o nouă întrebare stupidă, - Este adevărat că putem rămâne corijenți la seminarii... tot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
om de o corectitudine dusă până la exces, dar asta nu însemna că nu îl iubea! A vrut să fie ca el... niciodată nu a reușit! Când hotăra ceva, așa rămânea, cu riscul de a se îndepărta de restul neamului. A priceput astăzi de ce tatăl său și unchiul Titi, nu au intrat în partid, deși era destul de ușor s-o facă prin acele timpuri; a fost mulțumirea lor către Dumnezeu, drăguțul, că i-a dat viață într-un moment critic, în care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu mai multă atenție câteva ziare. Asta îi luă aproape o jumătate de oră. Apoi, stăpână pe informațiile culese, dactilografie o a doua versiune - de data asta, în mai puțin de șapte minute și jumătate. SE SPUNE că scoțienii se pricep cel mai bine la un lucru - să-și chivernisească banii. Ian McGregor, președintele Consiliului Național al Cărbunelui este mai presus de orice un bătrân scoțian șiret care are în spate o experiență de o viață în domeniu. Domnul Arthur Scargill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mențonă numele uneia dintre marile companii independente. Știi că s-au făcut mișcări de trupe pe acolo și au un nou director general. Din fericire, am reușit să impunem unul din oamenii noștri. A lucrat în finanțe, așa că nu se pricepe doar la cifre, ci știe absolut orice despre afaceri. Una dintre primele lui sarcini va fi să se debaraseze de sifiliticul ăla ramolit și stângist, Beamish. — Deci au nevoie de un nou șef la știri. — Categoric. Hilary răsucea în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pentru că, numai scriind-o și încercând să spun adevărul despre ei, am putut să-mi înfrânez dorința de a-i ucide. Ceea ce, apropo, cineva ar trebui s-o facă într-o bună zi. — Bine, atunci, să mă exprim altfel... Nu pricep cum de poți spune că nu există pasiune în carte. — Poate că „pasiune“ nu e cuvântul potrivit. Ezită, dar doar o secundă. De fapt, nu acesta a fost cuvântul pe care l-am folosit când am avut prima oară această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu-i nevoie să mănânci tot, scumpule. Nu ne supărăm. E delicios, spuse Conrad. — Ba nu e deloc delicios, spuse ea, ca un adult care îi vorbește unui copil retardat. E o porcărie. — O! Puse jos furculița. Nu prea mă pricep la mâncăruri, mărturisi el, fără să se adreseze cuiva anume. — Conrad e american, spuse Hilary, ca și cum asta explica totul. — Aveți multe tablouri celebre? întrebă Phoebe. Fata asta pare să aibă idei fixe. Hilary nu făcu această observație pentru cineva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cât timp înainte și-a pregătit acest mic discurs? întrebă Hilary. — E un punct de vedere, spuse Roddy și are dreptul să și-l spună. Se întoarse spre Conrad, sperând să învioreze atmosfera. Tu ce părere ai? — Nu prea mă pricep la artă. — Mai bea puțin, scumpule, spuse Hilary, umplându-i paharul. Te descurci foarte bine. Nu vreau să stârnesc o discuție în contradictoriu, spuse Phoebe, care începea să fie tot mai intimdată de Hilary cu fiecare minut care trecea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de evident. Roddy se întoarse spre oaspeții lor. — Îmi cer scuze pentru sora mea. A avut o săptămână foarte grea. Dar asta nu scuză comportamentul ei. Cred că sunteți de acord că s-a purtat îngrozitor. — Eu nu prea mă pricep la comportament, spuse Conrad. Hilary îl luă de după umeri și îl sărută pe obraz. — Conrad nu prea știe nimic, spuse ea, în afară de pilotaj și de futut. Se ridică și, luându-i mâna îl trase ușor spre ea. Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a fi goi. Pheobe se întoarse în pat, încercă să-l urnească pe Roddy, nu reuși și, neavând de ales, se întinse lângă spatele lui. Încercă un timp să-și așeze brațul peste umărul lui: dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cinematografia. La colegiu, lucrăm acum aproape numai pe video. Ai trei ore de film pe o splendoare de-asta. Știi cât te-ar costa să facă pe peliculă trei ore de film? — Am înțeles. — Voi ăștia, literații, nu prea vă pricepeți la chestii practice, nu? Trăiți în turnul vostru de fildeș. Am trecut peste remarca lui. — Are și stop-cadru aparatul tău? — Bineînțeles. Cam tremură, dar merge. Dar pentru ce-ți trebuie? — Așa... e bine să ai... toate jucăriile. Ecranul se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
subiectul cronicii mele crispându-se deja, temându-se de ce va urma. — Ascultă, e clar vreo metaforă sau altă figură de stil inteligentă care mi-a scăpat, spuse Graham. Sunt convins că prietenii tăi din metropolă or să înțeleagă. — Chiar nu pricep despre ce vorbești, am spus. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc, recitind câteva din înțepăturile din cel de al treilea paragraf; tipărite, păreau și mai nemiloase. Ce vrei să spui, de fapt? spuse Graham. Că tipul n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totuși cu o concentrare idolatră, de parcă până și câteva secunde ratate ar fi însemnat să ne fi irosit vremea. Programul avea două elemente simple: un joc cu numere, în care concurenții trebuiau să facă niște operațiuni artimetice simple (eu mă pricepeam foarte bine la asta, în timp ce mama se încurca în mod invariabil și nu reușea să se încadreze în timp; și un joc lexical în care ne întreceam unul cu celălalt pentru a vedea care din noi reușea să compună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prosopul în rucsac, l-am urmat pe drum. — Mamă! Ce bicicletă faină! spuse Fiona de îndată ce o văzu de aproape. E Cannondale, nu? — Îți place? E primul ei drum. Am primit-o de la ăl mare: mi-au adus-o azi-dimineață. Mă pricep la biciclete - le-am folosit toată viața - și cred că asta e o frumusețe. Cântărește doar jumătate din cât cântărea bătrâna mea Raleigh: uite, pot s-o ridic cu o mână. — Și cum o simțiți la mers? — Ciudat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum pedala în jos pe drum, la început nesigură pe ea, apoi căpătând viteză și încredere. Se retrase din câmpul lor vizual până când singura trăsătură distinctă rămase coama de păr arămiu bătută de vânt. — Prinde viteză acolo, spuse Norman, — Se pricepe, am spus, suprins că sunt mândru să-i spun asta. A organizat o excursie de șaizeci de kilometri cu sponsorizare în urmă cu câteva luni. — Păi - îmi făcu cu ochiul ca între bărbați, confidențial, într-un fel - ești un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dorothy; deocamdată nu era de găsit. Afară, părea să nu se mai termine furtuna. — Propun că plecăm de la premiza, continuă Thomas, că un nebun bântuie prin casă, omorând la întâmplare pe oricine îi iese în cale. Michael oftă. — Nu poți pricepe, nu? Ceilalți se uitară la el în căutarea unei explicații. Până aici, nu e nimic întâmplător în privința acestor omoruri, spuse el. — Ai vrea, te rog, să te explici? Se întoarse spre Hilary. — Bine: care au fost primele tale cuvinte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
toți? Altfel, pentru că durerea e altfel pentru fiecare, durerea de a fi, de a nu fi, ce să fii? Un nimic? O să le-arăt io ce e aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și firavă care a terminat liceul de coregrafie și dansează în stol, la Operă. Văzând-o cum s-a uitat după cățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Sophia Loren și Giancarlo Giannini se îmbrățișează. ─ Să știi că până la urmă au dreptate italienii, dragă, cu voglio bene ăsta al lor, spune Aurora Martinescu. Te-am iubit, te iubesc, ce-i aia? Un cuvânt slav din care imposibil să pricepi ceva. Pe când te voiesc de-a binelea e foarte clar. Ce zici? Aveți dreptate, doamnă Aurora. ─ Măi băiete, măi! Să știi că și eu te iubesc, drăguță. Mă bucur că ai venit. Nevasta ce-ți face? Copiii? ─ Izabela e bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Sau chiar invers. Pictorul reumple paharele. ─ Noroc, zice el. Și dă paharul peste cap. Apoi se ridică și dispare din nou într-un ungher al atelierului. Pascal rămâne pe gânduri. Ce facem? ─ Noi doi? Nu facem nimic, că nu ne pricepem. De-aia am venit aici, o să vezi, îi răspunde Aurora. Și într-adevăr după un timp pictorul se rematerializează din penumbră și sprijină de spătarul unui scaun o pânză întoarsă cu spatele. Ce e? întreabă Pascal. ─ E sabia lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe educație și convingeri formate într-un parcurs de durată. * * * Ce mi se pare demn de remarcat (mie, ca „simplu cititor”) este faptul că meditațiile de mai sus, aparținând Profesorului, comentate de scriitor și rezumate de subsemnatul pe cât m-am priceput mai bine, nu au rămas un secret al personajului. De la începutul poveștii lor, Domnul R. a gândit mereu cu voce tare în prezența iubitei sale, mai ales în acele după-amieze lungi în care Teodora uită pentru o vreme să mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Niță. Acesta a dus și de sicriu la groapă. Zavastia Ea era din se trăgea din neamul lui Silion. Era o femeie scurtă de statură cu fața negricioasă, isteață și ageră la minte. Era harnică de felul ei și se pricepea la vorbă ca nimeni alta, dar carte nu a învățat. S-a măritat cu Constantin, zis Chioru lui Oacheș, că era ciacâr de un ochi. Era o fire mai molatică și din cauză că era chior nu l-a luat nici la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]