14,766 matches
-
Bloom, Donna Burke, Brotherhood of Man , Belinda Carlisle , Diablo, Carol Douglas, E-Rotic, Girl Authority, CoCo Lee, Alanis Morissette, Sex Pistols, Sixpence None the Richer, Sugarcubes și Frank Turner. În 1993, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de viață a reginei Silvia, Anni-Frid Lyngstad a fost rugată să interpreteze „Dancing Queen” pe scenă, referire la momentul când ABBA a cântat piesa în 1976, la nunta reginei cu regele Carl XVI Gustaf. Frida a luat legătura cu The Real Group, interpretând împreuna
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
și Frank Turner. În 1993, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de viață a reginei Silvia, Anni-Frid Lyngstad a fost rugată să interpreteze „Dancing Queen” pe scenă, referire la momentul când ABBA a cântat piesa în 1976, la nunta reginei cu regele Carl XVI Gustaf. Frida a luat legătura cu The Real Group, interpretând împreuna o versiune a cappella pe scena Operei regale suedeze din Stockholm, în fața regelui și a reginei. Momentul a fost filmat de o televiziune suedeză, SVT
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
când ABBA a cântat piesa în 1976, la nunta reginei cu regele Carl XVI Gustaf. Frida a luat legătura cu The Real Group, interpretând împreuna o versiune a cappella pe scena Operei regale suedeze din Stockholm, în fața regelui și a reginei. Momentul a fost filmat de o televiziune suedeză, SVT, și a fost inclus în documentarul "Frida - The DVD". Înregistrarea a fost prezentă în numeroase filme și seriale, precum și în spectacolul pentru Broadway, "Mamma Mia!" și ecranizarea lui. Printre filmele care
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
în 1863. Palatul Știrbei a fost construit după planurile arhitectului Joseph Hartl, lucrările fiind supervizate de Michel Sanjouand, care construise și "Palatul Știrbei" de pe Calea Victoriei din București. În 1916, în Primul Război Mondial, palatul a fost loc de refugiu pentru Regina Maria împreună cu cinci dintre cei șase copii ai săi. Îi plăcea să călărească în pădurea domeniului și să se plimbe cu copiii. În 1917, în Palatul rechiziționat de armata germană și-a stabilit locuința Mareșalul August von Mackensen și tot
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
Margraful Georg Frederick II. Curând Caroline s-a mutat la Lützenburg în afara Berlinului, în grija lui Frederick Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Sophia Charlotte, care fusese prietenă cu Eleonore Erdmuthe. Frederick și Sophia Charlotte au devenit rege și regină a Prusiei în 1701. Regina era fiica Sofiei de Hanovra și sora lui George, Elector de Hanovra. Ea era renumită pentru inteligență și caracter iar curtea ei necenzurată și liberală au atras mulți învățați, inclusiv pe filosoful Gottfried Leibniz. Caroline
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
filosoful Gottfried Leibniz. Caroline a fost expusă unui mediu intelectual plin de viață destul de diferit de tot ce a experimentat anterior. Ea și Sophia Charlotte au dezvoltat o relație puternică, în care Caroline a fost tratată ca o fiică. O dată regina a declarat că Berlinul devenea un "deșert" atunci când Caroline pleca din când în când la Ansbach. Electoarea Sophia a numit-o "cea mai agreabilă prințesă din Germania". A fost luată în considerare pentru Arhiducele Carol de Austria, care era candidat
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
considerare pentru Arhiducele Carol de Austria, care era candidat la tronul Spaniei și mai târziu a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. Caroline a refuzat partida în 1704 nevoiind să se convertească de la luteranism la catolicism. La începutul anului următor, regina Sophia Charlotte a murit în timp ce vizita Hanovra natală. Caroline a fost devastată, i-a scris lui Leibniz, " Nenorocirea m-a copleșit cu durere și boală, și doar speranța că aș putea-o urma în curând mă consolează". În iunie 1705
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
Charlotte a murit în timp ce vizita Hanovra natală. Caroline a fost devastată, i-a scris lui Leibniz, " Nenorocirea m-a copleșit cu durere și boală, și doar speranța că aș putea-o urma în curând mă consolează". În iunie 1705, nepotul reginei Sophia Charlotte, George Augustus, prinț de Hanovra, a vizitat curtea din Ansbach, incognito, pentru a o cerceta pe Caroline, tatăl lui Electorul voind ca fiul lui să facă o căsătorie din dragoste nu una aranjată ca a lui. Rapoartele pe
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
din 1735, Amalie von Wallmoden, contesă de Yarmouth. În contrast cu soacra ei, Caroline a fost cunoscută pentru fidelitatea ei; n-a făcut niciodată scene și nu a avut iubiți. Succesiunea familiei soțului ei la tronul britanic era nesigură, fratele vitreg al reginei Anne, James Stuart, contestând pretenția hanoveriană. Anne a refuzat să permită vreunui hanoverian să viziteze Marea Britanie în timpul vieții ei. În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
să permită vreunui hanoverian să viziteze Marea Britanie în timpul vieții ei. În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și Electorul de Hanovra a fost proclamat succesorul ei, devenind regele George I al Marii Britanii. Odată cu ascensiunea la tron a lui George I în 1714, soțul Carolinei a devenit Duce de Cornwall
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
fost investit Prinț de Wales, Caroline devenind Prințesă de Wales. A fost prima Prințesă de Wales în peste 200 de ani, ultima fiind Caterina de Aragon. Cum regele își repudiase soția Sofia Dorothea de Celle în 1694, nu exista o regină iar Caroline deținea rangul cel mai înalt al unei femei din regat. Carolina s-a împrietenit cu Sir Robert Walpole, politician și ocazional prim-ministru; influența lui a asigurat pentru Prințul și Prințesa de Wales stilul de viață cu care
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
mari, George și Carolina au avut o căsnicie fericită, deși el a avut metrese în acest timp. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Henrietta Howard, Contesă de Suffolk, una dintre domnele de onoare ale soției lui. Caroline a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727, și a fost încoronată împreună cu soțul ei la Westminster Abbey la 11 octombrie în același an. A fost prima regină consort care a fost încoronată de la regina Ana a Danemarcei în 1603. Deși
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
de Suffolk, una dintre domnele de onoare ale soției lui. Caroline a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727, și a fost încoronată împreună cu soțul ei la Westminster Abbey la 11 octombrie în același an. A fost prima regină consort care a fost încoronată de la regina Ana a Danemarcei în 1603. Deși George al II-lea l-a denuțat pe Walpole ca fiind "pungaș și canalie", Caroline și-a sfătuit soțul să-l păstreze pe Walpole ca prim-ministru
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
ale soției lui. Caroline a devenit regină consort la moartea socrului ei în 1727, și a fost încoronată împreună cu soțul ei la Westminster Abbey la 11 octombrie în același an. A fost prima regină consort care a fost încoronată de la regina Ana a Danemarcei în 1603. Deși George al II-lea l-a denuțat pe Walpole ca fiind "pungaș și canalie", Caroline și-a sfătuit soțul să-l păstreze pe Walpole ca prim-ministru. Walpole a asigurat o plată de 100
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
a asigurat o plată de 100.000 £ pe an pentru Caroline, și ea a primit atât Casa Somerset cât și Richmond Lodge. Pentru următorii zece ani, Caroline a avut o influență imensă. Ea a absorbit opiniile liberale ale mentorului ei, regina Sophia Charlotte a Prusiei și a sprijinit clemență pentru iacobiți, libertatea presei și libertatea de exprimare în Parlament. De-a lungul a următorilor ani, ea și soțul ei au luptat constant împotriva fiului lor cel mare, Frederick, Prinț de Wales
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
Marea Britanie și Spania. Din mai 1732, ea a fost din nou regentă pentru patru luni în timp ce George al II-lea a fost în Hanovra. Întraga viață în Marea Britanie Carolina și-a petrecut-o în sud-estul Angliei și în jurul Londrei. Ca regină, ea a continuat să se înconjoare de artiști, scriitori și intelectuali. A colectat bijuterii, în special camee, a achiziționat portrete importante și miniaturi, și s-a bucurat de artele vizuale. În 1728, ea a descoperit un set de schițe de
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
și tatăl ei i-au poruncit să se întoarcă în Olanda. La mijlocul anului 1735, Frederic, Prinț de Wales, a fost mai mult decât consternat când în locul lui, Caroline a acționat în calitate de regentă, în timp ce regele a plecat în Hanovra. Regele și regina au aranjat căsătoria lui Frederick în 1736, cu Prințesa Augusta de Saxa-Gotha. La scurt timp după nuntă, George a plecat în Hanovra, și Caroline și-a asumat rolul de "Protector al Regatului". În timpul regenței ei, Prințul de Wales a început
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
Revoluției din 1917 a dus la canonizarea de către Biserica Ortodoxă Rusă. Marea Ducesă s-a născut la 26 iunie 1899 la palatul Peterhof (supranumit palatul Versailles al Rusiei) la 6 km sud de Sankt-Petersburg. Prin mama sa era strănepoată a reginei Victoria. Titlul rus al Mariei (Velikaya Knyazna Великая Княжна) se traduce prin "Mare Prințesă" și însemna că Maria ca "Alteță Imperială" era mai înaltă în rang față de prințesele din Europa care erau "Altețe regale". În conformitate cu dorința părinților ei ca Maria
Maria Nicolaevna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/316001_a_317330]
-
Gustav al V-lea ("Oscar Gustav Adolf") (16 iunie 1858 - 29 octombrie 1950) a fost rege al Suediei din 1907 până la moartea sa. A fost fiul cel mare al regelui Oscar al II-lea al Suediei și al reginei Sofia de Nassau. Gustaf al V-lea s-a născut la la Palatul Drottningholm din Ekerö ca fiu al Prințului Oscar și a Prințesei Sofia. La naștere Gustaf a fost creat Duce de Värmland. După ascensiunea tatălui său la tron
Gustaf al V-lea al Suediei () [Corola-website/Science/316094_a_317423]
-
regal. În anul 1955 ea s-a căsătorit cu dr.Roberto Arias, diplomat din Panama, aflat în oficiu la Londra, și cunoscut ca playboy. În anul 1954 Margot Fonteyn a devenit președinta Academiei Regale de Dans, iar în anul 1956 regina Elisabeta a II-a i-a conferit titlul de Dame a Imperiului Britanic. Din 1959 a devenit free-lancer până spre sfârșitul anilor, după care a interpretat roluri minore ca oaspete - ca de pildă Lady Capulet in „Romeo și Julieta”. Căsnicia
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
și, ca atare, îi sunt retrase toate onorurile și însărcinările date de rege. Restaurația spaniolă, adusă de baionetele franceze, a fost un triumf al absolutismului și al reacțiunii. Parafox rămâne departe de viața publică timp de mulți ani. Primește de la regina Maria Cristina titlul de Grande de Spania în primă clasă și din 1836 ia parte la viața politică în calitate de senator.
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
Daca Nu Te Văd O Zi (Of Ce Supărare) Volumul 6 (1988) înregistrat la o nuntă (nu se cunosc amănunte) în schimb aici vom observa un alt stil și aranjament muzical predominând orgă electronică extrase Ineluș Cu Piatră Albastră,Lema, Regina Nopții și o romanța interpretată superb după versurile lui Tudor Arghezi A Venit Aseară Mama Volumul 7 (1989) înregistrat într-un restaurant din Buzău unde activau la vremea aceea extrase Am Și Eu Un Băiețel ,Izaura,Chihlimbar și celebra Ne
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
(; ; 31 octombrie 1851 — 20 martie 1926) a fost regină a Danemarcei ca soție a regelui Frederick al VIII-lea al Danemarcei. A fost singura fiică a regelui Carol al XV-lea al Suediei și a Louisei a Olandei. Louise a avut o copilărie fericită. După decesul fratelui ei, Prințul
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]
-
tatăl ei a tratat-o ca pe un băiat și deci i s-a permis să se dezvolte mai mult decât fetele în general, devenind o persoană încrezătoare, naturală și fericită. Acest lucru a îngrijorat-o oarecum pe mama ei, regina Louise, care era foarte dornică să se comporte în funcție de idealul feminin al vremii. Dar tatăl ei a spus cu dragoste despre ea: Este un diavol urât, dar ea e amuzantă!", și a continuat s-o trateze în aceeași manieră ca și cum
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]
-
caritate, cum ar fi «Bethania» și «Kronprinsesse L.s Asyl». În 1905, Norvegia a devenit independentă de Suedia cu ajutor danez, lucru care a cauzat tensiune între Danemarca și Suedia; Louisei îi era din ce în ce mai greu să viziteze Suedia. A devenit regină a Danemarcei în 1906. Ca regină, ea a fost în principal cunoscută pentru multele proiecte caritabile, interes pe care l-a împărțit împreună cu soțul ei. Nu-i păsa de datoriile ceremonioase și de evenimentele publice; a trăit o viață discretă
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]