15,319 matches
-
obișnuit al maiestuoaselor deschideri din piața Sfântul Petru (unde, în treacăt fie spus, vicarul e infinit mai bine găzduit) ar fi îndreptățit să spere. Despre Templul lui Irod se spune că era nemăsurat de mare, chiar dacă Pompeius, pătrunzând în incinta sacră în care se păstra arca lui Noe, a fost dezamăgit negăsind aici decât o sală goală. Poate că Titus și Hadrianus au făcut, fără voia lor, un mare serviciu viitorului iudaismului, celui al Torei și al sinagogilor, singurul pe care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
părăsește Templul, lăsându-l în mâinile fariseilor considerați a fi laxiști și prea elenizanți, pentru a merge să găsească sfințenia în deșert (abținere de la orice plăcere carnală, sărăcie, asceză). Membrii grupului iau cu ei și o însemnată cantitate de texte sacre. Această comunitate de rezistenți, foarte ierarhizată, avea în fruntea ei un judecător, un fel de Mesia avant la lettre. Erou imaginar sau personalitate reală? Nu cumva creștinii făceau deja parte din această facțiune? Dar dacă Isus a fost ultimul, ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă parte. Afundarea nu poate fi decât repugnantă. Spălarea nerecomandată. Doi colaci de salvare, vopsiți în roșu și alb, legați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în duh și în adevăr." (Ioan, IV, 21-24) Să fie, așadar, infideli față de Sfântul Duh credincioșii care stau la coadă în fața pietrelor, a colinelor și a clădirilor, în căutarea a ceva ce probabil că nu-i acolo? În litera doctrinei, sacrul se află în lucruri, singur omul e sfânt. "Locurile Sfinte" nu fac parte din lexicul lui Iisus, termenul nu apare decât odată cu Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
litania evreiască, este prezentă încă din Exod și e reluată apoi ca leitmotiv la Iosua, Zaharia etc. Un evreu credincios e diminuat dacă părăsește Eretz Israel și, dimpotrivă, crește atunci când "urcă". Nu și creștinul. Substantivă pentru fratele mai mare, geografia sacră nu poate fi decât substitutivă pentru cel mai mic, pentru că acela are în puterea lui întregul pământ și ca adevărat templu un trup omenesc, înălțat de altfel la cer. "Întâlnirea cu Hristos va avea loc mâine" nu-i o invitație
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și Zidul Plângerii, o stivuire ciclopeeană. Iconoclaști la plecare, petrolatri la sosire. La Betel, Iacob a transformat în stelă piatra din care-și făcuse căpătâi, iar mai târziu, ea avea să devină poartă a cerurilor: este originea betylilor noștri, pietre sacre căzute din cer și din care nu găsim nicio urmă la creștinii pretinși idolatri. N-ar fi mai bine să pactizăm dintru început cu materia, pentru a nu ajunge, într-o bună zi, să cădem în genunchi în fața vreunui menhir
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
casa Tatălui Meu casă de negustorie. (Ioan, II, 14-16) Cu moscheile sale cu solul matlasat de covoare pe care te poți ciuci în voie pentru a pălăvrăgi ca într-un salon, islamul a perpetuat și o latură familiară în incinta sacră. Odinioară oamenii ieșeau la picnic pe esplanadă. A mai rămas probabil ceva din ceea ce l-a făcut pe Isus să pună mâna pe bici, pe când parvisul ebraic era în același timp piață, universitate, măcelărie, clinică, atelier, forum, caravanserai, bancă. Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neglija nici imboldul concurenței pentru îmbunătățirea calității serviciilor și pentru deturnarea binecuvântărilor divine adresate vecinului. Întrecerea " Cine va face minaretul sau clopotnița cel (cea) mai înalt (ă)" (de la distanță ele încă se mai confundă) a servit ca stimulent pentru arhitectura sacră. Pe Haram al-Șarif, omeiazii din secolul al VII-lea care au repus esplanada în circulație, ca de altfel și califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și chiar mai bine decât bizantinii. De aceea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și două de coarde, cele unsprezece mirodenii ale ofrandei, menora, diadema de aur, ligheanul de aramă pentru spălarea picioarelor și a mâinilor, înainte de sacrificiu, așa cum stipulează Leviticul. Un scurt film, la intrare, îl editfic pe profan: el reface istoria incintei sacre, de la David și Cortul Legământului. "Din străfundurile eternității templul ne aștepta..." La ieșire, pe un piedestal, o urnă cu pereții de sticlă în care vizitatorii au introdus inele, dolari, lănțișoare de argint și coliere în chip de ofrandă, sub inscripția
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rari. Acum, idealul e America: sportul și știința." Cultura nouă pune totul pe același plan. Fie ca Dumnezeu să nu-l audă. Oricum, în acest melting-pot multicultural, care să fie punctul de convergență, care să fie hăul fondator dacă nu sacrul ancestral? Poate cineva fi evreu așa cum alții sunt englezi, italieni sau ruși? La întrebarea dacă există o identitate evreiască în afara religiei care a fost și marea speranță sionistă faptele par a răspunde nu. Situația nu-i prea grozavă; dar putea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
minunându-se, spre sfârșitul spectacolului, văzând că un erou poate dispărea într-o pădure vrăjită fără a părăsi cu totul pământul oamenilor. Tragicii greci aveau încredere în justiția divină, și el de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin suferința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe ecranul calculatorului. Există în Iordania trei sute de mii de cititori de ziare, trei milioane de telefoane portabile și cinci milioane de telespectatori. Peste zece ani, toți, inclusiv beduinii, vor fi branșați. De unde va apărea și o formidabilă plasticitate a sacrului. Este o veste proastă pentru autoritățile instituționalizate politice, religioase sau aparținând ambelor categorii. Statele, inclusiv monarhiile de drept divin, pierd controlul asupra adevărului, ca și demnitarii pe acela al Șariei, tot așa cum clerul catolic a pierdut, odată cu apariția tiparului, monopolul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de fapt un ordin religios ceea ce erau și ordinele cavalerești medievale protectoare ale văduvelor și ale orfanilor. dar omorând cât mai mulți necredincioși posibil. Cine ar fi zis că mitul obscurantist va supraviețui mitului proletar? Și că în lupta dintre sacru și profan, primul îi va întinde într-o zi celui de-al doilea o mână de ajutor? Visului grandios numit Revoluție i-au trebuit două secole pentru a fi dezactivat (1789-1989). Fenixul Cruciadă preia ștafeta și crapă de sănătate. Atâta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate fi păcălită, guvernanții disprețuiți, statul luat în derâdere ca fiind în plină descompunere morală, dar societatea continuă să funcționeze cu ajutorul acestei stranii virtuți: patriotismul de chiulangiu. În fața dușmanului, uniunea sacră se reinstalează, oamenii strâng rândurile, dar fiecare își poate urma firul propriilor gânduri. De la extrema stângă, care propăvăduiește un stat binațional, la extrema dreaptă, care visează să-i expulzeze pe arabi manu militari, toate punctele de vedere sunt admise și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
contra hipotalamusului? Această atracție fatală e umbra mancenilierului* sub soarele Luminilor. Nutream vaga speranță că o judecată ponderată, departajând clar neajunsurile și meritele, ar putea elimina ireconciliabilul dintre Israel și Ismael. Un miraj. Ceea ce e visceral nu se discută. Nici sacrul. Schimburile sunt imposibil de efectuat. Se recomandă tăcerea. Am înțeles tacit acest lucru, și G.W. și eu, și am continuat să vorbim, cu o curtenitoare lipsă de iluzii, despre altceva. "Ai văzut vreun film interesant în ultimul timp? Ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca racheta devastatoare lansată de la distanță din elicopter să provoace mari distrugeri colaterale (de menționat că ghilotina sau scaunul electric îi cruță, de regulă, pe vecinii de palier sau pe copiii condamnatului la moarte). Naționalistul care exaltă pământul și morții sacrului Eretz Israel îi detestă de altfel pe naționaliștii ațâțători de război, și toată lumea îi cunoaște pe acești Barrès ai colinei Sionului care amintesc irezistibil de autorul Colinei inspirate, adăugând totuși modelului inspirator și o notă de comic cazon. "Frumoasă ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înșiși în legătură cu această catastrofă. Nicio carte nu ilustrează acest montaj "în buclă" mai bine decât (La Question de la Palestine), în mai multe volume, a istoricului Henry Laurens, de unde am extras aceste citate. Când, în volumul al II-lea (O misiune sacră de civilizare), el relatează evenimentele din 1920-1930 din regiune (construirea unui zid de separație, distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de coloniști de aici (cu afectarea a câte unui ziarist pe lângă fiecare "grup" de trei coloniști) a fost urmată în lunile de după aceea cu instalarea silențioasă a 20 000 de coloniști în alte zone. Gaza nu făcea parte din moștenirea sacră, pe când Iudeea-Samaria constituie coloana vertebrală a acesteia. Iar domnul Sharon n-a ascuns niciodată că această dezangajare la periferie avea drept contrapondere o întărire a prezenței israeliene dincolo de Linia Verde (438 000 de coloniști până la data redactării acestui text, inculzându-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înserat din înaltul celor Șapte Arcade, fostul palat al regelui Iordaniei transformat în hotel. În fața ta vezi deslușindu-se, în umbra zidurilor lui Saladin, cimitirul musulman; vizavi, mai în josul colinei de pe care privești, vechea necropolă evreiască, parte integrantă a "perimetrului sacru". Ambele cu spații libere, la același nivel, așa cum vine moartea prin aceste locuri, fără afectare, ca înhumarea. Planurile înclinate au aceeași ariditate și, de fapt, se aseamănă (până și ca orientare, unele înspre Mecca, celelalte înspre Templu): niște paralelipipede de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
venea dintr-o Galilee radioasă și curățată de pietre, unde ploile abundă și colinele sunt mereu înverzite, și nu din Iudeea zgrunțuroasă, stâncoasă, cu ceva aspru și sălbatic în firea ei. Ceva neobișnuit: izolat la jumătatea colinei, în plin spațiul sacru evreiesc, silueta subțiratică a unui chiparos face notă discordantă printre morminte. O literă scrisă parcă de mâna unui Vergiliu pe o tabletă cuneiformă. Ca un solecism peisager. Lapsus sau semn discret cu ochiul către vecin, așa ca de la prietenul calcarului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bariere și baraje de sârmă ghimpată. La început, poliția voia să înlăture aceste obstacole în calea liberei circulații a vehiculelor, au avut loc și încăierări. Cu timpul, ordinea publică a trebuit să capituleze. Ce poate un regulament municipal contra halakha*? Sacru (de la latinescul secernere, a separa, a pune la o parte) înseamnă "aparte". Iar cu un accent fariseu, "separat". A ține ceea ce e impur la distanță înseamnă a face o operă de binefacere, și după numărul de persoane excluse din cercul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Bigota ucraineancă pe care am văzut-o acolo m-a iritat și mai mult decât schimburile frățești de lovituri dintre patriarhul ortodox și omologul său armean (care s-au încăierat în penultima sâmbătă a Peștelui, în cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși amândoi, flacăra torței simbolice către credincioșii care așteptau afară). Nu există un regulament oficial pentru convulsionarii laici. Reprezentanții mai serioși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rezemată în exterior de o cornișă, ducând la etajul întâi al fațadei Sfântului Mormânt, în partea dreaptă. O scară de lemn sub un vitraliu, expusă intemperiilor, ca și cum lucrările de renovare n-ar fi fost terminate. Într-un loc atât de sacru, în văzul tuturor, acest obiect plasat acolo nu putea decât să corespundă unei fine intenții hermeneutice, simbol al înălțării la cer, o ilustrare a destinului lui Iacob, cine știe... Liniștiți-vă. Armenii tocmai spălau geamurile când a ajuns aici hotărârea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Biblia, Coranul și chiar și Evangheliile spun totul și chiar contrariul lui, și că oricărui îndemn plin de blândețe, Scrierile Sfinte îi asociază, trei pagini mai la vale, un permis de a ucide. Această contradicție, tremendum et fascinans, e Legea sacrului. Să rămânem pragmatici. Să ne obișnuim cu ceea ce e mai aproape, mai palpabil: faptele și nu zisele. Chiar și redus astfel la cele dobândite în cursul vieții, exercițiul va rămâne unul dezinvolt și îndoielnic prin aceea că-l forțează pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
riscurile. Dacă mântuirea are nevoie de suprafață, va trebui să numărăm hectarele cultivate, locuințele tip mobil-homes diseminate, ici sau colo, colinele cucerite. Și astfel întregul popor va deveni ostaticul pionierilor săi. Condamnăm pe bună dreptate latura negativă a acestei geofagii sacre: felul în care coloniile mușcă din teren, dilatarea unor frontiere care n-au fost niciodată definite în mod clar, discreta purificaere etnică din Iudeea-Samaria. Dimpotrivă, apreciem latura ei pozitivă; reîmpădurirea colinelor la Jezreel, asanarea mlaștinilor infestate cu malarie, în Galileea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]