12,983 matches
-
premier traité conclu en 1536, entre Suleiman I et François I jusqu'à nos jours, par le Baron I. de Testa, Tome Deuxième, France ÎI, Paris, 1865, p. 128 (în continuare, Testa, op. cît.) statutul de cobeligeranta a Porții Otomane, stipulând că "le present trăite définitif de paix est déclaré commun à la Sublime-Porte ottomane, alliée de S.M britanique, et la Sublime-Porte seră invitée à transmettre son acte d'accession dans le plus court délai possible" (s. Ven.C.)34
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tânt dans leur prochaine marche, que lorsquelles retourneront en Russie"122. Împotriva cui urmau să opereze acele trupe auxiliare rusești, cărora împăratul avea să fie solicitat să le acorde liberă trecere prin teritoriile sale, este specificat în articolul XI care stipula că cele două părți contractante "s'engagent à ne faire, tânt que durera la présente guerre avec leș François, ni paix ni trève sans un consentement réciproque, et sans y comprendre leș deux puissances" (s. Ven.C.)123. Motive destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Viena, la 20 mai 1795. Conform articolului ÎI al acelui tratat, se angajau, între altele, să acționeze "d'un concert parfait dans tout ce qui concerne le rétablissement et la maintien de la paix générale"148. Un alt articol, dar separat, stipula, însă, ca cele două părți contractante "concerte ronț ensemble l'invitation à faire à S.M. Impériale de toutes leș Russies, afin de former, par l'union des trois cours, en conséquence des étroites liaisons qui existe déjà entre elles, un
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
act internațional, bilateral sau multilateral, care să fi conținut vreo stipulație "qui puisse jamais causer le moindre tort, préjudice ou dommage à l'une des deux, ou porter atteinte à l'intégrité de șes états", iar cel de al cincilea stipula, așa cum se presupunea și în cercurile diplomatice constantinopolitane, că nici una dintre părți "ne fera ni paix, ni trêve durable sans y comprendre l'autre et sans pourvoir à să sûreté"169. Conform primului articol al Tratatului, "S.M. britannique, déjà liée
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
datorită și relațiilor personale existente între Paul I și tânărul rege ale Suediei, Gustav al IV-lea Adolf 16. Cu unele modificări, tratatul îl reactualiza pe cel încheiat de Rusia cu Suedia la Drottningholm, la 8/19 octombrie 179117, si stipula, în primul său articol, garantarea reciprocă, "de la manière la plus solennelle et la plus sacrée, tous leurs pays, états et provinces de l'Europe tels que leș dites Majestés leș possèdent présentement" (s. Ven.C.)18. Articolele următoare conțineau detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
instituit de Napoleon I la 21 noiembrie 1806, adică problemă poloneză și cea orientala, tocmai pentru că între ele există o strânsă interdependenta. Primei i-a fost consacrat articolul 5 al Tratatului de pace și prietenie, din 7 iulie 1807, care stipula crearea unei noi formațiuni statale în Europa Centrală și de Nord, anume Ducatul Varșoviei, sub sceptrul regelui Saxoniei 217. Fptul că urma a fi constituit doar din provinciile fostului stat polonez anexate de Prusia după anul 1772, reliefează intenția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu ea, în vederea încheierii unui acord, finalizate în convenția, semnată la Petersburg, la 11 aprilie 1805, care a constituit "l'instrument essentiel de la troisième coalition"258. Interesele Mării Britanii în Europa de Nord sunt reflectate în articolul al doilea al convenției care stipula că "le but de cette union seră l'évacuation du pays de 255 Cf., raportul său către Howkesbury, din 2 aprilie 1803, în PRO, fond Foreign Office, 356, 67. 256 Cf., Edouard Driault, Austerlitz, p. 194-198. 257 Cf., raportul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
era deschisă tuturor statelor europene care ar fi avut interesul de a adera la obiectivele urmărite de inițiatorii ei261. Virtuală aderare a Austriei și a Suediei la plănuita coaliție antifranceză era prevăzută în unul din articolele secrete ale convenției care stipula că Marea Britanie urma să-și însușească înțelegerile convenite între Rusia și Austria, ca și între Rusia și Suedia 262. Cea dintâi care a aderat la alianța anglo-rusă a fost Austria care se consideră prima amenințată de proclamarea lui Napoleon Bonaparte
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Rusia. După cum se știe, normalizarea raporturilor dintre cele două puteri s-a realizat la începutul domniei lui Alexandru I, consacrat de tratatul de pace din 8 octombrie 1801. A urmat, apoi, convenția secretă din 10 octombrie același an, care stipula, printre altele, medierea rusă pentru încheierea păcii franco-otomane, ale cărei preliminării se încheiaseră, tot prin mediere rusă, la 9 octombrie 1801328. Nici raporturile Prusiei cu Franța nu au evoluat, însă, pe făgașul dorit de cercurile ei conducătoare. Redeclanșarea războiului dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în problema poloneză. De aceea, ea a fost "rezolvată" în termeni care i le afectau deosebit de grav, de vreme ce articolul 5 al Tratatului de pace și prietenie, semnat de Napoleon I cu Alexandru I căci despre acest act internațional este vorba stipula crearea Ducatului Varșoviei, format tocmai din provinciile poloneze pe care Prusia le anexase, incepand cu prima împărțire a Poloniei, în anul 1772347. În prealabil, Prusia, prin glasul lui Hardenberg, făcuse tentativă de a salva cât mai multe din posesiunile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
paix et de la tranquillité générale de l'Europe" (s. Ven.C.)62. Încheierea actului fusese precedată de un altul, tot defensiv, între Marea Britanie și Rusia, la 7/18 februarie 1795, care deschidea calea constituirii acelei Triple Alianțe, de vreme ce, articolul XX stipula că "și quelque autre Puissance voudrait accéder à cette présente alliance, leurs dites Majestés șont convenus de concerter ensemble au sujet de l'admission d'une telle Puissance" (s. Ven.C.)63. Franța nu era menționată în mod expres în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
87. După mai multe obiecții ridicate de Raymond Verninac, s-a ajuns la un text final, mediat, însă, de Mouradgea d'Ohsson, solicitat în acest scop de cele două părți, care a fost definitivat la 23 mai 1796. Articolul 1 stipula că între sultan și Republică Franceză urma să existe "à perpétuité amitié sincère, Alliance Défensive et union parfaite"88. Alianță nu era concepută, însă, decat că una pur defensivă, prin intermediul căreia să se poată preveni orice agresiune împotriva uneia din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Articolul al treilea conținea, însă, o precizare care reflectă aceeași des amintită decizie a cercurilor conducătoare otomane de a continua politică de neutralitate în care se angajaseră după încheierea păcii de la Iași, din 9 ianuarie 1792, cu Rusia. Deoarece, desi stipula garantarea reciprocă a posesiunilor, în cazul Franței garanția otomană era acordată doar acelor posesiuni pe care Franța urma să le aibă după încheierea războiului contra Coaliției antifranceze. Din această rezervă decurgea altă, si mai explicită, care se referea la limitele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de la flotte russe de la mer Noire dans la Méditerranée et en sens inverse" (cf., idem, op. cît., p. 4); în textul tratatului, așa cum a fost publicat în colecția Martens, acest angajament al Porții poate fi sugerat de articolul X, care stipula, între altele, ca "la pârtie requérante (Poartă n. Ven.C.) fournira à l'escadre auxiliaire tous leș vivres dont elle aură besoin, d'après ce qui aură été fixé à ce sujet à commencer du jour de l'arrivée de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
franco-engleze s-au încheiat cu pacea de la Amiens, din 27 martie 1802. Pacea franco-britanică fusese precedată de normă lizarea raporturilor franco-ruse, concretizata de tratatul de pace din 8 octombrie 1801, urmat de Convenția secretă din 10 octombrie același an care stipula, între altele, medierea rusă pentru încheierea păcii franco-otomane, ale cărei preliminării se încheiaseră, tot prin mediere rusă, la 9 octombrie 1801156. Evacuarea de către francezi a Egiptului a grăbit și încheierea păcii franco-otomane, tot la Amiens, la 25 iunie 1802. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
americane, cu alte cuvinte, revista ("journal", în limba engleză) aferentă domeniului de studiu proaspăt întemeiat din punct de vedere instituțional: Quarterly Journal of Public Speaking (în traducere ar suna, Revista (cu patru apariții pe an) de Discurs Public). Revista respectivă stipula, în chiar primul său număr, o serie de exigențe de principiu, printre care Griffin citează "un cadru mental/intelectual suficient de (dezvoltat din punct de vedere adăugirea mea) științific"6, dar și obiectivul organizației, acela de a înlesni accesul membrilor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
un obiectiv important al politicii sale guvernamentale, regăsită în Planul național de acțiune pentru oportunități egale, ce a apărut ca un răspuns la cerințele formulate de Conferința de la Beijing. Un punct special al acestui plan este dedicat problemei violenței domestice, stipulându-se că: prevenirea și scăderea manifestărilor de violență domestică, mai ales a acelor forme îndreptate împotriva femeilor și a copiilor, reprezintă un obiectiv major în egalizarea de șanse. Sunt formulate totodată următoarele direcții de acțiune pentru atingerea acestui obiectiv: Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
infanticid: art. 177, Cod Penal; incest: art.203, Cod Penal; perversiuni sexuale: art. 201, Cod Penal; rele tratamente aplicate minorului: art. 306, Cod Penal. Legea nr. 61/1991, care sancționează tulburarea normelor vieții sociale, a ordinii publice și a liniștii, stipulează câteva situații concrete cu privire la violența domestică extremă și include unele sancțiuni. Art. 2 prevede sancționarea prin amendă sau închisoare (de la 15 zile la 3 luni) pentru evacuarea din casă a soției, copiilor sau a altei persoane aflate în ocrotire. Același
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe de o parte, și a intervenției poliției și a corpului juridic, pe de altă parte. Intervențiile legale care pot fi utilizate în sprijinul victimelor violenței domestice nu pot oferi deocamdată protecție împotriva victimizării ulterioare (Semenescu et al., 1998). Legea stipulează că, pentru demararea unor investigații, trebuie să existe o plângere prealabilă din partea victimei; în orice etapă a procesului (inclusiv în timpul anchetei), împăcarea părților determină încetarea cazului. Deoarece nu există nici un mijloc de protecție pentru femeile care depun plângeri împotriva soților
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
acestui tip de activitate (după Goffman, una dintre caracteristicile instituțiilor totale este întreținerea unor stereotipuri antagonice între lumea instituționalizaților și lumea angajaților). * * * Starea actuală a penitenciarelor din România este departe de standardele minime privind condițiile de detenție, așa cum sunt acestea stipulate în reglementările europene și internaționale. Alocațiile bugetare reduse și lipsa posibilităților administrației penitenciarelor de a presta activități economice care să contribuie la finanțarea sistemului fac ca acesta să funcționeze chiar sub standardele prevăzute de legislația internă. Situația este agravată de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
punct de vedere, în lucrarea Situația femeii în România, Elena și Cătălin Zamfir au formulat o serie de „direcții de acțiune” ce vizează îndeplinirea obiectivului cuprins în Planul național de acțiune pentru oportunități egale (document elaborat ca răspuns la recomandările stipulate în cadrul Conferinței de la Beijing): „prevenirea și scăderea manifestărilor de violență domestică, mai ales a acelor forme îndreptate împotriva femeilor și copiilor” (Zamfir și Zamfir, 2000, p. 110). Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, nu avem în vedere numai situația României, ci a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
obiceiurilor pe baza cărora operează guvernul. Comparând descrierea și "principiile constituționale", se poate vedea dacă principiile sunt puse în practică. Unele norme care au prioritate într-un stat pot să nu fie deloc înfățișate în documentul constituțional; altele care sunt stipulate într-un document pot să nu fie aplicate. Pe de altă parte, documentul poate specifica și reguli care nu prea au a face cu organizarea de ansamblu a statului și care sunt inserate doar pentru că majoritatea documentelor constituționale sunt relativ
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
chestiunilor ce țineau de organizarea statului. Prăbușirea comunismului în Europa de Est a însemnat o lovitură serioasă pentru această abordare "socio-economică" în elaborarea constituției, în ciuda faptului că unele state, în special China, au continuat să urmeze principiile comunismului. Supremația constituțională Întrucât constituțiile stipulează principiile esențiale pe baza cărora trebuie să opereze autoritățile statului, ele trebuie în mod logic să fie supreme, așadar să aibă întâietate în fața tuturor celorlalte reguli, scrise sau nescrise. Dintr-o perspectivă juridică, argumentul în favoarea supremației constituțiilor este imbatabil. Totuși
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
statele comuniste cât și în cele necomuniste, ca de exemplu în Franța (1946 și 1958), Italia (1946) și Germania de Vest (1949). Declarația Universală a Drepturilor Omului emisă de ONU 1948 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 1955 au stipulat și ele aceste noi drepturi. Ele includ educația, dreptul la muncă și dreptul la grevă, securitatea socială și restricțiile privind proprietatea privată, chiar și în țările vestice, sub formă de sugestii pentru naționalizarea monopolurilor. Aceste noi drepturi au fost plasate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
spun prea multe despre această problemă, lăsând mână liberă legilor obișnuite și poate tradițiilor să se ocupe de această chestiune. În alte cazuri, și pentru început în Statele Unite, constituțiile au înaintat un model de relații centru-periferie bazate pe federalism. Acesta stipulează că organele centrale și cele regionale trebuie separate pentru a garanta faptul că organele regionale rețin maximum de putere. În practică, federalismul nu și-a atins totdeauna scopurile și, în mod voit sau nu, gradul de descentralizare care a rezultat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]