12,169 matches
-
lui Ovid S. Crohmălniceanu 21: «O înțelegere justă a problemelor tipicului nu e posibilă fără lămurirea rolului exagerării conștiente în arta realistă. Precizând că «în concepția marxist-leninistă, tipicul nu înseamnă nicidecum o medie statistică, ci corespunde esenței fenomenului social-istoric dat», tovarășul Malencov arată că «exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul, ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin»(...). De aceea Gorki spunea că nu se mănâncă găina cu pene cu tot și că pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vieții în Gospodăria agricolă de stat a fost astfel «înfrumusețată» încât dacă n-ar apare și câțiva chiaburi decorativi la sfârșit am putea crede că oamenii despre care poetul vorbește (...). «Scrieți adevărul» i-a îndemnat în repetate rânduri pe scriitori tovarășul Stalin (...). A privi problema exagerării conștiente ca un simplu procedeu, a o rupe de concepția artistului înseamnă a deschide larg porțile formalismului. Dar a o reduce numai la o problemă de atitudine în fața vieții (...) înseamnă de a face de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vieții (...) înseamnă de a face de asemenea o greșală gravă (...). O însemnătate capitală pentru reliefarea figurii eroilor o are conflictul în care aceștia sunt antrenați. Ideea operelor lipsite de conflict generează în serie literatura ștearsă, cenușie (...). Zdrobind asemenea concepții, indicațiile tovarășului Malencov ne explică de ce personalități puternice, viguros conturate, se definesc mai ales într-un conflict dramatic, oglindesc în adâncime contradicțiile vieții (...). Numeroase figuri expresive din noua noastră literatură se definesc în modul cel mai viu tot în momentele încordate, decisive
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Pasagerii) (...). Această slăbire a spiritului de partid se face simțită tot atât de puternic în paginile de critică ale revistei, unde au fost neglijate constant problemele esențiale ale creației literare din momentul de față: discuția despre tipic, pe baza prețioaselor învățături ale tovarășului Malencov (...). Acestui scăzut nivel teoretic al sectorului de critică, i se adaugă atitudinea negativă, de lichidare uneori, manifestată într-o serie de cronici literare privind opere realizate ale literaturii noastre tinere: cronica lui E. Naum despre Oameni de azi de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dezdoit spinarea, muncind cu fruntea sus și cu bucurie pentru sine, pentru patrie. Un merit esențial al celei de a doua ediții a romanului Drum fără pulbere este înfățișarea într-o lumină justă și cu deosebită forță artistică a rolului tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej în construirea canalului. Îndrăzneala de concepție a partidului - marele constructor, caracterul departe văzător al acțiunilor pe care le inițiază, scopurile mărețe la realizarea cărora cheamă poporul sunt înfățișate cu putere în roman, îmbogățindu-l din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Un om între oameni (...). Se discută în chip foarte viu pentru și contra formulelor artistice folosite și uneori născocite de autor; unii critici literari amenință chiar că vor scrie recenzii despre Un om între oameni, dar asemenea recenzii iscălite de tovarăși ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară, într-o zi de arșiță. O să plouă? N-o să plouă? Să dea dumnezeul nostru Jupiter Aestheticus să plouă cu prețioasa cerneală a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară, într-o zi de arșiță. O să plouă? N-o să plouă? Să dea dumnezeul nostru Jupiter Aestheticus să plouă cu prețioasa cerneală a tovarășilor sus amintiți care ne sunt scumpi, iar la scris tot cam scumpi (...). Încă un eveniment al anului: G. Călinescu reintră în arena prozei cu reeditarea lui Șun pe hârtie de mătase înmuiată în ceai, cules în luna Dragonului, și pictată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe Vianu că șed la mașina de scris și-ți pregătesc cărți pentru la anul! Numai lor li se pare uneori cam grea truda, dar totuși le place, e mare lucru să dăruiești frumusețe, vis și adevăr (...). Ce părere aveți, tovarăși redactori ai ziarelor România liberă, Scânteia Tineretului, Contemporanul și dv. cei din provincie? Atâta viață cu binele, cu răul ei, cu eforturile, succesele și eșecurile ei - n-ar merita două coloane duminica, de cronică literară și încă o coloană de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Voltaire care spune că: Toate genurile de poezie sunt bune în afară de cel plictisitor». Și atunci poetul s-ar putea întreba pe drept cuvânt, care este soluția? Cum e mai bine de scris, mai lung sau mai pe scurt? De pildă, tovarășul Eugen Frunză a publicat în numărul 3 al Vieții românești un ciclu de treisprezece poezii a câte două strofe fiecare. Toate poeziile acestui ciclu sunt construite după același procedeu: în prima parte se expune un sentiment, o idee, un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că e poet. Ceea ce i se cere poetului este însă de a găsi o modalitate lirică, o idee poetică în stare să comunice printr-o emoție faptul că el iubește omul nou, constructor al socialismului în patria noastră. Astfel, declarația tovarășului Frunză, cuprinsă în primul catren citat nu poate constitui artă (cu toate că nimeni nu se îndoiește că ceea ce spune el e adevărat) pentru că este lipsită de orice modalitate de expresie poetică, cum de asemenea lipsită de idee poetică este și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gură Lung la vorbă, scurt la faptă Chiulangiul secătură. Această poezie de două strofe ar fi de fapt un articolaș de ziar, cum l-ar considera cititorul, dacă n-ar fi derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această dată (cum s-a mai arătat a fi poezia N-om cânta nicicând ce moare apărută în volumul Zile slăvite și purtând dedicația „Tovarășului Mihai Beniuc”) de către frumoasa poezie a lui Beniuc N-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această dată (cum s-a mai arătat a fi poezia N-om cânta nicicând ce moare apărută în volumul Zile slăvite și purtând dedicația „Tovarășului Mihai Beniuc”) de către frumoasa poezie a lui Beniuc N-am putut să cânt în cântec - adevărat cristal, reflectând pe multiple fațete arta poetică și întreaga activitate a unui poet de seamă (...). Ceea ce trebuie să i se impute însă poetului Frunză
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este normal, forma cultivată cu primordialitate devine ea însăși plată, mediocră, plictisitoare (...). Proza îmbrăcată în versuri mutilează specificul ambelor genuri dând naștere unui hibrid nefericit și penibil. Cred că acest pericol vizează cu seriozitate poeziile din ciclul Pe scurt datorat tovarășului Eugen Frunză. De foarte multe ori numai ritmul și rima derutează când ești gata să identifici articolul din ziare. Să încercăm a ne convinge Pachetul în grabă-l desfac și privesc Din Moscova vine darul frățesc Legate cu grijă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt.. ceea ce înseamnă cu totul altceva (...). Unele formulări autorul le reia din propriile sale versuri scrise mai demult. Și parcă simți că-n orice clipă E-un veac întreg clocotitor spune tovarășul Frunză în poezia În focul luptelor trec anii, când în volumul Zile slăvite întâlnim același lucru cu mici deosebiri de expresie: Într-un ceas trăiești o zi Într-o zi, un an de fapte. imagine care în poemul Flacăra de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tocmai acele aspecte nenumărate ale vieții care sunt adevărate izvoare ale poeziei noastre. Prezentate însă în acest fel, plat, șters, lipsite de cea mai elementară preocupare poetică, aspectele în aparență mărunte ale vieții noastre, nu pot transmite cititorului marea poezie. Tovarășul Malencov în raportul său de la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. spunea: în literatură și artă apar încă multe lucrări mediocre care denaturează realitatea sovietică.” În paranteză fie spus, după o perioadă de relativă liniște de nici doi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezie, deoarece după opinia ei, viața, frământările poetului sunt neinteresante în artă (...). Asemenea teorii au provocat mult rău poeziei noastre lirice, denaturând principiile realismului socialist și derutând pe unii poeți (...). Fiți mai personali în creație! Acesta este îndemnul cititorilor către tovarășii lor poeții (...)”. Și mai vigilent cu „manifestările și atitudinile necorespunzătoare spiritului nou care domnește în literatura noastră”, este Mihai Gafița 56 în analiza pe care o face revistei clujene, replică, nedeclarată se-nțelege, la articolul lui A. E. Baconsky: „Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
schimbate, dar sub învelișul lor nu e deloc greu de descoperit recidiva. Vom porni de la un fapt, în aparență mărunt: În numărul 4 pe 1953 a apărut poezia lui Victor Felea Iubește sportul, o poezie în care, adresându-se unui tovarăș, unui cititor - în general unuia care nu face sport ci se îndeletnicește cu «paharul ce-l umpli întruna» - poetul îl îndeamnă să practice tot felul de exerciții fizice: alpinism, înot, alergări, sărituri, tir, etc (...). Poezii ca acestea apăreau cu zecile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
clujene, intră în discuție și Mihu Dragomir, evidențiind cam aceleași lacune ale „sectorului poezie” pe care le stigmatiza, cu zel demn de o cauză mai bună și criticul de la Viața românească. Acesta îi adresează lui Baconsky o „scrisoare deschisă”. „Dragă tovarășe Baconsky - începe Mihu Dragomir 57 - îți amintești, desigur, micul grup de poeți care discuta, gălăgios, cu tinerească bucurie, acum vreo patru ani, vestea înființării Almanahului literar. O revistă de literatură, în bătrânul Cluj, înseamnă o posibilitate minunată de afirmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
omături/ Urme-alăturate nu înscriu. Era oare nevoie ca Almanahul literar să reînvie moda romanțelor ieftine, care se tipăreau cu zecile în broșurele de cântece, acum două sau trei decenii?(...) Cu uimire am citit poezia lui V. Felea Iubește sportul: Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar./ Prea iute s-a dus tinerețea/ Și mușchii mereu i-antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să-ți biciuie trupul-cravașă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
biciuie trupul-cravașă./ Paharul ce-l umpli într-una/ aruncă-l și ieși la plimbare... Oare poezie să fie această înșirare hilară de platitudini? Atmosfera de imprecis, de gratuit, domină din ce în ce mai mult poeziile Almanahului literar și trebuie să spun că dumneata, tovarășe Baconsky, îți dai contribuția din plin. Ți-am citit Poemele despre Bulgaria cu un legitim interes. Sunt poezii reușite ca În poiana partizanilor, și La Grivița, în care te-am recunoscut. Dar restul ciclului mi-a provocat aceeași impresie neplăcută
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din urmă în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară. (...) De asemenea, Scânteia a analizat recent manifestările nesănătoase, dăunătoare din paginile revistei Almanahul literar din Cluj
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
orice înălțimi (...). Compozitorii noștri se plâng adesea de lipsa unor texte pentru cântece. În unele privințe, scriitorii ar trebui să le dea dreptate. Dar uneori, poate că ei nu aleg întotdeauna drumul cel mai bun. De ce nu compun mai des tovarășii noștri compozitori muzică pe poezii de Eminescu, sau alt poet clasic? Cât despre contemporani, de ce n-au luat poezii de Beniuc, Maria Banuș, și atâția alți poeți lirici? E oare greu de văzut caracterul de baladă al altor poeme epice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Poetul urmărea în această parte să facem cunoștință cu eroii și să ne introducă în problemele care îl frământă. Și facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care mai sunt în brigadă «tac îndelung», «Cercel e vârstnic» și l-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Fii dârz și luptă, Nicolae! În: lașul Nou, nr 8, dec. 1950 -Te văd scriind la fizică-n odaie. Ești un elev fruntaș, măi Nicolae, Spre muncă și știință avântat; Doar ai carnet de U. T.M. - ist înflăcărat. Hai, vin, tovarășe, alăturea de mine, Să cucerim zări noi, de bine pline. Dar tu, tu vei fi mâine inginer, Și lângă tine, ochi-tăciuni și cer, Prietena ta dragă, Mădălina. Privește! Arde mai vârtos lumina. Pe schele noi, pe schele de baraj, Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
duc speranța; Noi poate vom citi-n ziar ce-i nou Pe frontul socialismului în Franța. (...). Cotim la stânga: - revărsat șuvoi De tineri, care se îndreaptă-anume Pe drumul universității noi... Cotim la dreapta-au zburat, se vede, Cocoșii de pe fosta prefectură. Tovarășe, de vrei pădurea verde Poftim la deal, căci brazii-nalți crescură! Vrei lucruri vechi? E turnul Sân Mihai, Matei Corvin încremenit pe cal... Vrei nevăzutul? Chiar acuma hai Să vezi orașul nostru de pe deal. Pe-aici bătură drumul spre Feleac
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]