14,689 matches
-
judecata în structura sa (formală): S P. Cum se face că originară nu este o "formă" mai simplă decât aceasta? Dar de ce trebuie să fie o "formă" și nu altceva, de exemplu o "imagine", un "sens", un "gând", poate o "trăire", un "fapt de existență" etc., toate mai bogate "informațional" decât simpla "formă"? Ce semne de recunoaștere avem de partea acestei teze? Și nu cumva trădăm spiritul "tezei", de vreme ce ea devine mai degrabă o "temă", adică o "cunoaștere" care, deși nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost de-naturat, adică scos din propria "natură", pentru a fi concentrat în aspectul său formal. Această mișcare a condus către "orizontalizarea" ființării umane, în sensul unei exprimări unilaterale, dar eficiente, într-un singur orizont tematic, a întregii sale bogății: acte, trăiri, facultăți, "dispoziții habituale" etc. Totuși, logos-ul originar, neconstrâns formal, a "motivat" fapte de rostire, de gândire și practici omenești, dar acestea nu au primit acreditare, recunoaștere, din perspectiva normelor precise ale logos-ului formal. Pot fi recunoscute ele ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferite de judecată (noțiunea și raționamentul, acesta din urmă, cu variantele sale "formale": demonstrația și argumentarea); b) entități prejudicative (predicamentele, predicabilele, postpredicamentele, transcendentalia, care, în context strict judicativ, sunt "specii" de noțiuni); c) elemente prelogice de natură psihologică, parțial "logicizate": trăiri, fapte, îndeosebi cele de tipul prejudecăților și precomprehensiunilor, modalitățile de preluare și de prelucrare "subiectivă" a "obiectelor", toate având legătură cu ceea ce Husserl numește, în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostire, făptuire). Corelatul propriu-zis al gândirii care gândește întotdeauna "ceva" (fie pe sine, fie altceva), de pildă gândirea omenească, este însăși gândirea care se gândește pe sine, ca act pur. Ceea ce numim "obiect al gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective" sau corelatul actului, în termeni fenomenologici, nu este, în primul rând, un obiect oarecare, ci este însăși gândirea care se gândește pe sine. Totuși, ea nu se "obiectualizează", ci rămâne constitutivă conștiinței cunoscătoare în felul în care, de exemplu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el este, în mod esențial, chiar evenimentul produs de gândirea care nu se gândește doar pe sine, atunci când aceasta ajunge să se gândească pe sine. În termenii dictaturii judicativului, este vorba despre momentul acordului dintre subiect și obiect, sau dintre trăire și obiectul ei (intențional). Timpul este, astfel, esența dictaturii judicativului. Pe această linie, a filosofiei timpului după reguli judicative, se cuvine a fi amintit și Bergson. De altfel, Heidegger îi consacră filosofului francez toată atenția în unele dintre lucrările sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi amintit și Bergson. De altfel, Heidegger îi consacră filosofului francez toată atenția în unele dintre lucrările sale: Prolegomene la istoria conceptului de timp, Probleme fundamentale ale fenomenologiei etc. Bergson oferă o clară reprezentare și un concept al timpului ca trăire, adică al timpului-eveniment, kairos; în termenii reducției judicative a dictaturii judicativului, o "reprezentare" a momentului în care gândirea-care-nu-se-gândește-doar-pe-sine ajunge să se gândească pe sine. Acest moment este redat de Bergson în toată puritatea sa, în conceptul de durată. Și pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a momentului în care gândirea-care-nu-se-gândește-doar-pe-sine ajunge să se gândească pe sine. Acest moment este redat de Bergson în toată puritatea sa, în conceptul de durată. Și pentru Heidegger, cumva, a fi, pentru ființarea om, înseamnă durată (în sens bergsonian, ca trăire de sine, din sine și pentru sine). Pe linie kantiană însă, Dasein-ul, fiindu-i esențial faptul de a fi în lume, este, în ființa sa, timp; în termenii dictaturii judicativului, ființă cunoscătoare; adică "subiect" pentru o gândire care nu se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se află înaintea intuiției în privința constituirii fenomenale, în ambele ipostaze ale acesteia: cunoștința și fenomenul. Ea are o funcție a priori și față de toate elementele esențiale aparținând acestor două ipostaze ale constituirii fenomenale, enumerate la începutul lucrării: "imagine", "sens", "gând", "trăire", "fapt de existență" etc. Nu este vorba însă, în ceea ce am propus aici, despre o manieră raționalistă de lucru, căci identitatea modelului de filosofare folosit este dată de operații, mai cu seamă de reducția judicativului, iar nu de o teză
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Parcă a fost scris la 5 aprilie 2010 nu 1940. Ți se taie respirația. Nu știi ce să urmărești mai întâi, gravitatea faptelor și persistența lor în actualitate, sau capacitatea de cuprindere a autorului și fluența și coerența discursului său. Trăirile afective pot căpăta nuanțe cameleonice. Pe de o parte rămâi șocat, scârbit și înfiorat de nimicnicia lumii și a politicii unor state, iar pe de altă parte nu poți să nu admiri limpezimea minții, îndrăzneala și profundul patriotism al savantului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
șoptesc ceva din trecut, un fel de tradiție culturală se creează, iar în atmosferă adie numai idealul cultural, dar și forța de muncă, entuziasm și inspirație”. Poate nu mă opream asupra acestui subiect dacă n aș fi avut și unele trăiri asemănătoare cu ale lui Leon, atunci când am ajuns în Jena, pentru prima dată în 1961. Intimitatea orașului m-a cucerit. Am colindat împrejurimile și am început să cunosc orașul îndeaproape, astfel că, urmărind la planetarium lăsarea nopții, simulată de aparatura
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Am colindat împrejurimile și am început să cunosc orașul îndeaproape, astfel că, urmărind la planetarium lăsarea nopții, simulată de aparatura sofisticată, am avut bucuria recunoașterii tuturor formelor de relief care se conturau treptat la orizont. A fost pentru mine o trăire afectivă deosebită, mai ales că locurile mi se păreau familiare și intime. Mai mult decât atât, chiar unii oameni mi se păreau cunoscuți. Am ajuns să mă salut spontan cu unele persoane, sau să mă salute unii, deși îmi dădeam
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pot prezenta toate laturile personalității lui Haeckel prinse de N. Leon în minunatele sale „Amintiri” și nici nu are rost. Am Ținut ca la 90 de ani de la dispariția marelui biolog care a fost Haeckel, să-i prezint personalitatea prin trăirile unei alte mari personalități, Nicolae Leon, părintele parazitologiei românești. Consider că nu trebuie să existe nici un biolog care să nu-i citească amintirile. JOHANN WOLFGANG GOETHE ADUCE ÎN LUMINĂ UNELE TAINE DIN LUMEA PLANTELOR Viața pe Terra depinde de plante
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
aperceptiv). Mai mult decât atât, noile acumulări depind de modul în care informațiile sunt structurate în memorie și sunt folosite în conexiune cu cele noi. Prin noi acumulări Innenwelt-ul capătă noi dimensiuni. Innenwelt-ul se îmbogățește în funcție de acumulările bazate pe experiență. Trăirile noastre afective în fața unei opere de artă au o amplitudine mai mare sau mai mică în funcție de gradul nostru de cultură, de acumulările din Innenwelt. Ne formăm un mediu intern diferit. Acumulările noastre intelectuale fac parte din noi, ne întregesc cunoștințele
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
porecla de "Prințul Roșu"1). Am fost rugat să-mi iau postul în primire imediat și, prin urmare, am aterizat în capitala norvegiană la câteva zile după ce s-a produs tragica eroare. În Norvegia am petrecut doi ani plini de trăiri și experiențe umane unice, pe care le relatez în cartea mea publicată în ebraică și intitulată Despre Afacerea Lillehammer Note din jurnalul unui participant neimplicat". Din abundența de momente tulburătoare trăite în acea perioadă am ales două episoade pe care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
câștig de cauză. După terminarea lucrărilor conferinței, am vizitat Moscova și Leningradul. Ziua participam la programul organizat de societatea de turism "Inturist", iar seara mă întâlneam cu grupuri de refiuznici 5 la ei acasă. Aceste întâlniri au generat emoții și trăiri necunoscute înainte. (În treacăt fie spus, gestul colegilor din grupul occidental a fost biciul care a usturat birocrația sovietică, grăbind-o să-și schimbe atitudinea, dar mă întrebasem care ar fi fost hotărârea lor dacă ar fi știut că niciunul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
anexă a locuinței hahamului secundar. Bineînțeles, comunitatea asigura tuturor locuințe, mai mult sau mai puțin adecvate cerințelor familiilor personalului întreținut. Experiențele copilăriei și tinereții mele la Beiuș ar merita o reflecție cu mult mai elaborată decât aceste câteva evocări sumare. Trăirile din acele etape inițiale ale vieții mele aparțin mai degrabă isprăvilor unui tânăr răzvrătit decât năzbâtiilor unui copil netrebnic. Însă rostul acestor însemnări nu este rememorarea amintirilor din acele timpuri îndepărtate, dificile, dar și pline de elan și speranță într-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu sunt menite să descrie locuri și monumente binecunoscute, căci au fost deja evocate și descrise în repetate rânduri cu mult talent de alți trecători prin Roma. Rostul rândurilor ce urmează este acela de a împărtăși cititorilor mei experiențe și trăiri personale percepute în această călătorie având semnificații inedite. Așa cum am considerat de datoria mea să poposesc și de astă dată în fața monumentului închinat lui Titus și să sacrific momente de reculegere contemplând Menora purtată, după unii, de sclavi evrei trimiși
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
scurt timp și au rămas prieteni de suflet până în ziua de astăzi. Casele lor modeste și primitoare întotdeauna au servit drept bază a îmbărbătării mele spirituale prin însuși faptul că, aflându-mă în mijlocul lor, se trezeau în mine unele din trăirile trecutului nostru comun și în acest fel se întreținea viu visul, care acum nu putea fi nici măcar pomenit cu glas răspicat, despre ziua care sosi-va, deși zăbovește deocamdată, aducându-ne izbăvirea râvnită din ziua în care am devenit conștienți
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
literar, pe care le aveam de regulă în familie cu soția și cu cei doi copii, citeam producțiile de amator de prin anii 1975. Emoțiile mele erau atît de puternice încît erau vizibile și auditoriului. Auditoriul se molipsea de aceste trăiri ale mele, uneori era furios și chiar plîngea, obligîndu-mă să schimb finalul. Nu de puține ori chiar am făcut această modificare în poveștile care nu aveau o tentă autobiografică. Relatările din acest volum, în marea lor majoritate, chiar le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eforturile mele să salvez acest minunat dar divin, Nicolina, s-au soldat cu un lamentabil eșec... Viața mea însă nu era marcată doar de povești triste. Am trăit din plin și momente interesante, bogate din punct de vedere emoțional, cu trăiri mult mai intense decît cele oferite de celebrul Loz în plic. Povestirea "Comoara satanei" (p. 59) nu-i o ficțiune. Și acum am certitudinea că această comoară există. Eforturile mele, soldate cu eșecuri succesive, mi-au înfrumusețat viața de copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Și celelalte povești ale lui Hassan erau reușite, dar cea din seara aceea mi s-a părut o capodoperă. Unele locuri din Cuba erau supraîncărcate de istorie, de legende, de enigme neelucidate și cînd vizitam acele locuri eram copleșit de trăiri intense care mă apropiau de vremurile acelea vechi, încercînd să înțeleg valorile lor morale, credința lor în Dumnezeu, în piraterie, în valoarea și unicitatea vieții. Îmi plăcea să stau singur în Villa Blanca de unde priveam, așezat comod într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Germaniei și a fost ultima bătălie navală echilibrată. Apoi Aliații au copleșit Germania muribundă prin superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și prin calitate. Cum spuneam, priveam zările din largul Mediteranei și fiecare era cu gîndurile lui, cu trăirile lui, separați unul de altul prin zidul muțeniei. Apa se vedea în culoare verde brăzdată de fîșii înguste și lungi de un negru intens, pînă hăt, departe la insulă. Am uitat să spun că doctorul era dintr-o țară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîinele cel fără somn al vecinului latră cu insistență. Formația Ozon este din nou auzibilă. Au apărut și țînțarii. Obraznici, nesimțiți. Mă duc în dormitor și deschid internetul. Încep cu formula obișnuită, "dragă Adrian". Vreau să-i povestesc unui amic trăirile mele din acea noapte. Nu reușesc să mă fac înțeles. Renunț și încerc din nou să adorm. A doua zi mă duc la gard. Mango verzi mușcate, erau împrăștiate peste tot. Acum ești mulțumit? mă întreabă Adrian. Tresar surprins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te bucuri, să te distrezi. Pentru asta îți trebuie, în mod normal, mijloace, drept care e inevitabil să te ocupi nițeluș și de câștig. Lucrezi atât cât să-ți asiguri răgazurile. Te definești prin gașcă, escapadă, mici driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe și nu prea problematice. Dacă ai noroc, nici nu-ți dai seama când ți-a trecut vremea. Dacă n-ai, te încurci, de timpuriu, în propriile tale plăceri. Tipul B are și subtipuri: consumului frivol i se adaugă, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște al celor netrecătoare. În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel“ pe care o cauzase se cicatrizează, se închide. Cerul devine tavan. Ceea ce nu înseamnă că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]