14,879 matches
-
văzut, să-l fi cunoscut, să-l fi simțit eu însumi”. Buddha îi invită pe oameni să încerce calea propusă de el și să vadă pentru ei înșiși dacă duce la eliberarea de suferință, nu să creadă fără discernământ în învățăturile lui. În acest sens, se poate spune că buddhismul este o religie fără credințe, rugăciune, cult, Dumnezeu, diferită de religiile teiste, care cer adepților să creadă necondiționat în adevărul celor spuse în cărțile sfinte, adevăruri ce nu pot fi discutate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
religie fără credințe, rugăciune, cult, Dumnezeu, diferită de religiile teiste, care cer adepților să creadă necondiționat în adevărul celor spuse în cărțile sfinte, adevăruri ce nu pot fi discutate sau puse la îndoială. Buddha a subliniat de nenumărate ori că învățătura lui nu este o dogmă care pretinde să explice lumea și care trebuie „crezută”, ci o terapie ce duce la eliberarea de suferință. El le spunea discipolilor săi numai ceea ce credea că sunt în stare să înțeleagă și să traducă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
este o dogmă care pretinde să explice lumea și care trebuie „crezută”, ci o terapie ce duce la eliberarea de suferință. El le spunea discipolilor săi numai ceea ce credea că sunt în stare să înțeleagă și să traducă în viață. Învățătura lui nu avea pretenția de a explica integral toate lucrurile, de a dezvălui tot ceea ce există. Se spune că într-o zi Iluminatul a luat un pumn de frunze uscate și l-a întrebat pe discipolul său preferat, Ănanda, dacă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi numărate”. Buddhismul este în esența sa o disciplină pe care omul și-o impune lui însuși, o doctrină practică, dedicată în primul rând negării suferinței și doar în mod secundar elucidării problemelor filosofice. Propozițiile prin care Iluminatul își expune învățătura nu trebuie înțelese ca niște enunțuri despre natura realității, ci ca sfaturi privind modul de a acționa. Datorită acestui aspect esențialmente concret al doctrinei sale, Buddha a fost considerat cel dintâi psiholog „practic”, iar calea propusă de el a fost
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
brațele deschise pe cei care l-au urmat fără să facă deosebiri între bărbați și femei și indiferent de stratul social din care proveneau. El nu s-a considerat un inovator sau un creator de filosofie, deoarece și a privit învățătura ca provenind din distilarea înțelepciunii și a practicilor umane perene. Cu toate acestea, gândirea sa este analitică și sistematică și are o vigoare și o independență care o fac originală. Buddha neagă valoarea originii sociale înlocuind o cu însemnătatea meritelor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
sale, din exemplul vieții sale, din întreaga sa atitudine. Iată un exemplu: În fața discipolilor săi, Buddha ia o floare de lotus și surâde. Toți se întreabă care e semnificația acestui gest. Unul singur i-a pătruns sensul: surâde și el. Învățătura pe care Buddha a oferit-o lumii se referă doar la ceea ce este absolut necesar pentru eliberare. El a refuzat să abordeze chestiuni care puteau acapara mintea adepților îndepărtându-i de Trezire și, în același timp, plin de bun simț
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ci pentru revalorizarea ei din perspectivă spirituală; este împotriva existenței profane în lumea de dureri și plăceri, iar nu contra vieții. Afirmarea universalității suferinței nu înseamnă pesimism, ci realism, căci nu există în buddhism tânguirea existențială și deplângerea soartei trecătoare. Învățătura lui Buddha presupune o viziune realistă asupra vieții și a lumii și privește lucrurile în mod obiectiv (yathăbhūtaṃ). Morala buddhică se reduce la un ansamblu prescriptiv de reguli, fără ca acestea să aibă un fundament filosofic propriu-zis. Pe de o parte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
exemplu de persecuție sau vărsarea vreunei picături de sânge în convertirea oamenilor la buddhism sau în propagarea sa de-a lungul unei îndelungate istorii de 2 500 de ani. Violența sub orice formă, sub indiferent ce pretext, este complet împotriva învățăturii lui Buddha. Pe bună dreptate s-a afirmat că buddhismul e singura religie universală care n-a cunoscut violența, persecuția ereticilor, Inchiziția, procesele vrăjitoarelor și cruciadele. Învățătura lui Buddha are anumite puncte comune cu filosofia greacă și implicit cu gândirea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de ani. Violența sub orice formă, sub indiferent ce pretext, este complet împotriva învățăturii lui Buddha. Pe bună dreptate s-a afirmat că buddhismul e singura religie universală care n-a cunoscut violența, persecuția ereticilor, Inchiziția, procesele vrăjitoarelor și cruciadele. Învățătura lui Buddha are anumite puncte comune cu filosofia greacă și implicit cu gândirea occidentală, întrucât Grecia a fost leagănul filosofiei occidentale. Bineînțeles, trebuie să avem în vedere și schimburile culturale care au exstat între cele două lumi. Principiul socratic „cunoaște
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
religiilor primitive, respingerea practicilor sacrificiale și transcenderea concepțiilor înguste de rasă, clasă socială și națiune. Am putea adăuga misionarismul recomandat de cei doi întemeietori, adaptarea mesajului la mari mase de oameni și spiritul de toleranță. Viața lui Buddha, ca și învățătura sa, a inspirat numeroase opere de artă - picturi, sculpturi și o bogată arhitectură -, dar și activitatea literară a unor autori, precum Tagore în India și Eminescu la noi. În mod paradoxal, influența buddhismului pare să fie mai pronunțată la Eminescu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
decât la Tagore. O posibilă explicație ar consta în aceea că la Tagore se resimte o dragoste intensă de viață și de lume, oarecum contrară concepției lui Buddha, în timp ce la Eminescu buddhismul era mai apropiat firii sale romantice și retrase. Învățătura lui Śăkyamuni a fost nu doar o pasiune intelectuală a poetului român, ci un aliat al geniului românesc. Este neîndoielnic faptul că Buddha a avut niște însușiri remarcabile dacă, la 24 de veacuri după moartea sa, o treime din populația
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prim-secretar era Vâlcu și chiar au avut o ședință Înainte de proces prin care a dat dispoziție să fie aduși tineri din licee, profesori, muncitori din unități socialiste, să se vadă cum se condamnă dușmanii poporului și să le fie Învățătură de minte. Când a apărut avocatul apărării... Era penibil. Avocatul putea doar să te condamne... De altfel, a zis doar că sunt singurul băiat la părinți și să se țină cont la pedeapsă. Ș-atuncea, eu m-am ridicat din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cap n-a făcut parte din comitet, Însă a avut voie să umble liber... Însă, dacă s-a aflat că el a ascuns ceva, atuncea iarăși a fost prins și bătut și mai tare... Așa că și asta a fost o Învățătură, că dacă ai scăpat de grupul bandiților, să nu te gândești că ai scăpat definitiv pentru că: „Noi vom afla dacă ai ascuns ceva”. Ce v-a șocat cel mai tare În timpul demascărilor? Faptul că n-ai putut să socotești, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poate crede că, Într-adevăr, el a greșit, a făcut o prostie, și lumea din afară s-a schimbat. „Numai eu să fiu prost ca să rămân așa cum am fost?” Cam astea erau gândurile noastre... După demascări s-a trecut la „Învățături”... Ne spuneau că societatea burgheză e complet putredă, că mama ta și tatăl tău sunt ipocriți, derbedei, mă rog. Că familia burgheză e o ipocrizie pentru că, În fond, este numai curvăsărie, și asta ai putut să crezi cumva... No, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au conștiința... sau ar trebui să aibă conștiința... Încărcată, cu câte crime-o făcut. Și sunt bine mersi, cu pensii mari... Dar resentimente aveți? Nu am, chiar dacă m-aș Întâlni cu vreunul... Eu sunt creștin și zic așa: una din Învățăturile Mântuitorului e iertarea (plânge - n.n.). Vă mulțumesc. Satu Maretc "Satu Mare" Aurelia Cosmatc "Aurelia Cosma" S-a născut pe 18 septembrie 1924, În comuna Potău, județul Satu Mare. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii: Școala Specială de Educatoare, Beiuș. Este arestată În noaptea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nedrept a produs la noi cele mai rele rezultate. Consiliile comunale de prin orașe au devenit privilegiul unei clice și au tras după sine demoralizarea și feluri de abuzuri. Iar consiliile rurale de prin sate, compuse numai din săteni fără învățătură și fără o pozițiune socială mai înaltă, sau sunt inerte, sau dacă voiesc a exercita o acțiune proprie, atunci caută a lovi interesele cele mai legitime ale proprietății mari. Această rea stare de lucruri decurge de la o nedreptate flagrantă. Principiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
astfel, a ratat o posibilă mare carieră politică, pentru care are datele naturale, fie alături de Iorga, fie de Goga și A.C. Cuza. Nu mi se pare că se cheltuie în dispute sterile, dovadă producția de articole și teza despre paternitatea învățăturilor lui Neagoe Basarab, lucrare de erudit. Manifestă apoi o remarcabilă consecvență: scrie ceea ce crede și crede (las la o parte acum deosebirile de „credință”) în ceea ce scrie. În fine, ideile lui au o dată controlabilă. Nu mă amuză însă deloc cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ceea ce au făcut ei pentru tine?” (Isus Sirah 7, 28-29). Material, le-am dat foarte puțin, poate nici a mia parte din cît mi-au dat ei. Sufletește, aparent, ceva mai mult: bucuria de a avea un copil bun la învățătură, mîndria că fiul lor a ajuns „universitar” și că scrie la o gazetă. Dar astea au fost, chiar pentru mine, inconsistente și presărate cu destule decepții. Bieții părinți n-aveau cum să știe că premiantul lor e un „copil” obosit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua următoare, l-a atacat în chip explicit: „Am fost elevul lui G. Călinescu, dar și al profesorului Boris Cazacu, care-mi dădea note mici și a cărui învățătură era pe măsura notelor mele”. *Paradoxal, mă interesează soarta Rhodeziei, dar nu cunosc bine problemele corpului meu. Lectura, mai ales cea a ziarelor și revistelor, mă ajută să-mi abat gîndul de la ele. Pe cîtă vreme faptul de a ști
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la alții. însă observația sa că „o serie de comuni (sic!) s-au învățat să mănînce de la (sic!) sacoșe” nu mi se pare deloc nouă. Mai personală ca formulare și nu lipsită de adevăr a fost constatarea că „golurile (la învățătură ale elevilor) se completează (verbul nu-i prea bine ales) cu lacrimile părinților la treapta I, a II-a sau la admiterea în facultate”. Dar ce originalitate i se poate găsi unei afirmații ca următoarea, referitoare la stilul de muncă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
față. Ironie, numele meu figura printre ultimele. Am făcut, firește, pașii, după care am privit în stînga, în dreapta și peste umăr la cei rămași în spate încercînd să mă dumiresc asupra criteriilor acestei împărțiri. Elevi buni și foarte buni la învățătură și instrucție erau și într-un grup, și în celălalt. La terminarea tabelului, cei din față devenisem de două ori mai numeroși. Prin ordinul ministrului eram avansați sublocotenenți și trecuți în rezervă. Ținînd seama de situația noastră materială (veniți în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușă și geam s-a întors iarăși spre noi să ne întrebe: „Ați văzut vreodată o lostriță? Cum arată?” Era sincer curioasă, fapt pe care nu-l manifestase la prima citire a cuvîntului. Dincolo de amănuntele ei delicioase, povestea are o „învățătură”. Incomparabile prin definiție, femeile acceptă doar comparațiile care le subliniază raritatea sau unicitatea. Însă exercițiile epistolare de felul celui al profesorului I. (care a avut, probabil, în minte imaginea „lostriței” lui Voiculescu) sînt riscante. Cu cît comparația e mai pretențioasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fericire, acești impostori nu rezistă în oficiul cel mai solicitat, acela de comentatori. *„Umanismul”, „patriotismul” au devenit subiecte de publicistică foarte comodă. Pe lîngă faptul că se repetă mereu aceleași exemple, vorbesc despre aceste idei inși care n-au nici învățătura și blîndețea umaniștilor, nici civismul și energia adevăraților patrioți. * În mahalaua în care locuiam în urmă cu douăzeci de ani, am auzit o fată spunîndu-i rivalei sale mai emancipate următoarea frază, prin care voia s-o minimalizeze: „Eu sînt frumoasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a marcat nu știu care coordonată pe o schemă. Deci, nota va fi 9,50. Un asemenea rezultat l-ar clarifica asupra posibilităților sale și i-ar deschide, sper, dorința de a ști mai mult și mai bine. Un Ducu interesat de învățătură ar fi un factor de echilibru în casa noastră agitată! *După doi ani, „rănile” produse de Cartea de piatră nu s-au vindecat încă. M-a abordat, în curte la Lucica, unul Constantin Julinschi (născut în 1939), care mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
părinții” de duminică, am făcut naveta între clasa lui Ducu și cea a Roxanei. Diriginții lor au maniere sensibil diferite. Doamna Mariana Codrescu suflă asupra elevilor săi un fel de pulbere de aur, prezentîndu-i ca „foarte serioși”, cu aplicație pentru învățătură etc., lucru care s-ar explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]