43,150 matches
-
unei categorii sau unei societăți. Practic, stereotipurile funcționează ca etichete mentale care ajută individul să simplifice realitatea și sa o judece rapid. Cu toate acestea, în studiul The Matters of Image, Richard Dyer atrage atenția că această simplificare nu implică absența unui complex de informații și conotații despre categoria sau grupul pe care îl caracterizează stereotipul 554, iar T. E. Perkins 555 explică faptul că această simplificare a stereotipului este înșelătoare și presupune o cunoaștere a unei structuri sociale complexe, indicând
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
întrucât ele sunt valabile doar pentru un grup de oameni și nu dau nicio informație despre non-grup. Spre exemplu, stereotipul că românii sunt ospitalieri nu oferă nici certitudinea că toți românii sunt ospitalieri și nici nu oferă nicio informație despre absența ospitalității în rândul altor popoare. Prin urmare, stereotipul funcționează după o falsă logică, fiind în același timp și adevărat și fals (există și români neospitalieri, așa cum există și alte popoare ospitaliere, aceasta nefiind o caracteristică exclusiv a românilor). Mai mult
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
597. Generalizările sunt, așadar, nu doar o formă de cunoaștere a lumii, de traducere a necunoscutului, ci și o reacție firească a individului care nu deține anumite informații, care nu a interacționat cu obiectul despre care are loc reprezentarea. În absența unor cunoștințe dobândite direct, și implicit a unei serii de factori precum interesul, contextul și cadrul socio-cultural, individul tinde să cunoască prin intermediul generalizărilor realizate de către ceilalți, fenomen care este valabil atât în ceea ce privește propriul grup, cât și în ceea ce privește alteritatea, cu alte
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este construit prin felul în care conștiința se raportează la el, tot astfel putem considera că și subiectul există în măsura în care, prin intermediul conștiinței, se raportează la sine, mai exact, are o imagine despre propria existență și apoi despre existența celuilalt. În absența reprezentării, subiectul nu are sens pentru că nu are conștiință de sine. Din acest punct de vedere, vorbim despre devenirea subiectului întru ființă prin imagine, indiferent că aceasta se referă la propria persoană, la celălalt sau la orice alt obiect. Imaginea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
are conștiință de sine. Din acest punct de vedere, vorbim despre devenirea subiectului întru ființă prin imagine, indiferent că aceasta se referă la propria persoană, la celălalt sau la orice alt obiect. Imaginea este o căutare continuă de sens în absența căreia realitatea nu ar putea fi procesată, iar individul ar rămâne dezgolit de dimensiunea semnificațiilor și în afara cercului umanității despre care vorbea Cassirer. Întrucât implică ideea de construcție, imaginea are nu numai un caracter simbolic, ci și unul dinamic, conferit
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
trăiește la nivel social, fiind rezultatul unor multiple procesări și interacționări și fiind generată de comunicare. Toate formele imaginii despre care am discutat, de la mituri și simboluri, până la reprezentări sociale, presupoziții, stereotipuri și etnostereotipuri, trăiesc prin comunicare și mor în absența acesteia. Comunicarea este cea care, prin mesaj, susține transmiterea reprezentărilor și simbolurilor, asigură cadrul pentru dezvoltarea unei anumite gramatici a imaginii, susținând procesele reprezentaționale prin interacțiunea dintre indivizi și schimbul de idei și opinii. Din acest punct de vedere, comunicarea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
obiectul reprezentat. Pentru a vedea în ce măsură cele două structuri ale imaginii au o utilitate în ceea ce privește cunoașterea, trebuie să ne gândim la rolul pe care reprezentarea socială îl are în ghidarea și orientarea individului, să avem în vedere faptul că, în absența reprezentării, acesta nu ar fi capabil să ofere sens lumii, nu ar avea acces la dimensiunea semnificațiilor, i-ar fi imposibil să comunice și să interacționeze cu grupul, pentru că, așa cum spuneam, reprezentarea are un rol esențial în asigurarea coeziunii sociale
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Între identitate și alteritate se stabilește un raport de contrarietate și nu de contradicție, așa cum ar putea părea la prima vedere în lumina operei lui Aristotel. Însă, opoziția despre care vorbea filosoful antic nu presupune negarea unui conținut, ci o absență față de o prezență. Între identitate și alteritate poate fi identificată și o relație de subordonare, în sensul că celălalt devine propoziția universală care reunește particularul eului, îmbogățindu-l cu toate elementele care rămân străine unei propoziții logice particulare. Această relație
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Steven Lukes, Émile Durkheim, his life and work: a historical and critical study, London, Allen Lane, 1973, p. 491. 284 "Zeii egipteni nu concurau pentru supremație (...) Existând un singur sistem de zeități, fiecare divinitate avea trăsături specifice și roluri distincte. Absența competiției între zei reflectă o formidabilă concentrare de putere și autoritate în vechiul Egipt. De asemenea, evidențiază preocuparea de a preveni conflictul". (Mary Douglas, op. cit., p. 11). 285 Joseph Fontenrose, op. cit., p. 52. 286 Ibidem. 287 Simon Price, Emily Kearns
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ages, Cambridge, Cambridge University Press, 2009, p. 4). 369 " Atunci când identitatea este considerată drept o calitate unică a unui subiect de exemplu omul în antiteză cu animalele, sau bărbatul în antiteză cu femeia (...) este posibil să ne imaginăm alteritatea ca absența identității." (Michael Karskens, Alterity as Defect: On the Logic of the Mechanism of Exclusion, în Raymond Corbey, Joep Leerssen (eds.), op. cit., p. 82). 370 În lumea medievală românească pot fi identificate societăți de agricultori și societăți urbane, fiecare cu un
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
susținând că este o greșeală ca metafizica să considere demonia drept exterioară ființei umane, pentru a o vedea drept o sumă a unor insuficiențe existențiale. Ceea ce se opune lui Dumnezeu în Dumnezeu însuși nu este prin această lipsă de ființă, absență, simulacru, și nici răul ca atare, ceva în felul figurii testamentare a lui Satan. Se cere acum gândit totul altfel decât în acea metafizică a identității simple și absolute, în care celălalt, străinul, era prin însăși diferența sa o apariție
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
defect ontologic și împins departe de centrul semnificativ al ființei, departe de orice umbilicus mundi. I se refuza un limbaj propriu și un sens distinct, ca și cum ar fi fost străin oricărui logos. Era văzut ca întrupând simpla negativitate, păcatul însuși, absența cuvântului legat și a vederii întregi, exterioritatea vană sau abaterea de la fire". (Ibidem, p. 188). 448 Ibidem, p. 190. 449 Ibidem, p. 203. 450 "Îi putem descoperi pe ceilalți în noi înșine, putem înțelege că nu formăm o substanță omogenă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
st răbătut de o mulțime de canale de radio, televiziune, telefo nie , internet și tot felul de semnale trimise de diverse surse. Dacă av em un aparat de recepție, atunci ne putem convinge de existe nța acestui câmp informațional. În absența unui astfel de aparat, simțurile nu ne ajută în nici un fel În aceste condiții ne putem da seama că până la descoperirea acestor radiații, oamenii pur și s imp lu nu știau că există așa ceva. Din acest punct de vedere ei
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
există un ... „sabotor!” În afară de calitatea mesajului, o altă greșeal ă p e care o face Biserica este legat de un amănunt de prezentare în fața societății. Preoții sunt îmbrăcați în negru. Negru nici nu poate fi socotită o culoare pentru că reprezintă absența luminii. Negrul simbolizează Întunericul! Și chiar dacă mulți nu-și dau seama, în subconștientul omului are loc automat această asociere. De aceea oamenii nu prea se simt bine când î ntâ mplător se întâlnesc pe stradă cu ,,omul în negru“. Si
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
exactitate [...] dar modificată pe măsura sufletului [...]"). Apoi, el face referire la viziunea beletristică și la descrierea ornamentală (capitolul 1), în privința cărora autorul: a) apreciază preocuparea pentru căutarea esteticului ("[...] natura înfrumusețată [...] această ultimă expresie care se apropie de adevăr [...]"); b) regretă absența unui punct de vedere personal ("[...] ea este natura văzută de un spirit deosebit [...]"). Apare, în cele din urmă, un al treilea tip de descriere, descrierea expresivă (capitolul 2) pe care autorul o recomandă, afirmînd că este o expresie aparte "pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fapt contestat mai tîrziu de scriitorii Noului Roman 2. Între timp, luînd în considerare ideile filosofice ale pozitivismului din epocă 3, romancierii realiști contestă "ideile literare" care definesc descrierile "expresive" și pretind că obiectivitatea, înțeleasă atît cu sensul de neutralitate (absența subiectivității în enunțare), cît și cu cel de justețe (adecvarea enunțului la obiectul referențial), este posibilă în măsura în care "adevărul (este) măsura tuturor lucrurilor" și scriitorul se pune "în slujba științei", dacă ar fi să folosim cuvintele lui Zola. Este deci de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să se lase frigul". R. Frison-Roche, Premier de cordée Descrierea de tip A FACE În acest caz, descrierea dispare ca nomenclatură a diferitelor trăsături ale unui obiect și ia forma unei serii de acțiuni, făcînd manifestă, în prezența sau în absența unui alt personaj, acțiunea unui actor asupra obiectului descris. Textul, în loc să enumere părțile obiectului "ideal", are în vedere un ansamblu de gesturi tehnice prin care sînt prezentate componentele obiectului. Este știut faptul că aceste atribute funcționale relevă integral un model
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dominate, dar nu absente în scriitura realistă (a se vedea analiza făcută diseminării semului "bovin" în Doamna Bovary). Capitolul 4 Descrierea productivă [...] În Revue Bleue din 7 mai 1887, criticul se amuza pe seama tuturor regulilor moderne ale sacrosantei descrieri, constatînd absența descrierii fizice din romanul abatelui Prevost; îi ironiza pe romancierii naturaliști care, dacă ar fi fost în locul acestuia, nu s-ar fi dat în lături de la a "descrie hanul, bucătăria (...) acel du-te-vino al slugilor, vesela și camera" și de a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
narativă, este și cea care, înainte de toate, încearcă să rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere la ceva "deja-spus" ar conduce la o suită de fraze care, pe termen mai mult sau mai puțin lung, nu ar avea nici o legătură între
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rezolve tensiunea specifică oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere la ceva "deja-spus" ar conduce la o suită de fraze care, pe termen mai mult sau mai puțin lung, nu ar avea nici o legătură între ele" (1986, p. 69). Această tensiune constitutivă apare în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau dialog) tinde să le satisfacă: a) o condiție de progresie. Este interzisă repetiția: fiecare enunț are rolul de a introduce o informație nouă, dacă nu totul devine vorbărie goală. b) o condiție de coerență. Nu înțelegem prin aceasta doar absența contradicției logice, ci obligația, valabilă pentru toate enunțurile, de a se situa într-un cadru intelectual relativ constant, fără de care discursul se diluează, subiectul schimbîndu-se brusc și fără nici o legătură cu cel anterior. Este necesar deci ca unele conținuturi să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
textului care stabilește coerența-pertinența contextuală). Pentru a putea analiza formarea reprezentării descriptive, și, mai ales, dinamica acestei reprezentări, este absolut necesar să utilizăm instrucțiunile tipografice furnizate de alineatele succesive. Primului rînd din (15) îi corespunde o primă propoziție care, prin absența determinantului, se află, într-un fel, în așteptarea unei ancorări referențiale. Fie o primă reprezentare descriptivă (Rd1) asigurată de micropropoziția descriptivă care presupune un individ-obiect al discursului (A1) "decor", despre care se asertează ceva (aici un predicat calificativ: PRq): o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de enunțare manifestă în chiar momentul citirii enunțului. Lectura reprezintă, într-adevăr, o activitate de asumare enunțiativă în aceeași măsură cu asertarea clasică: anumite enunțuri sînt prezente aici pentru a fi asumate de către cei (cel) care îl vor (va) citi. Absența referinței pacientului verbului a îndrăgi (co-enunțiator al secvenței) conduce la o desemnare în absență de către cel care citește. J.-M. Adam explicitează acest mecanism 2 plecînd de la un graffiti la care am putea adăuga exemple de injoncțiuni precum "Fumatul interzis
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de asumare enunțiativă în aceeași măsură cu asertarea clasică: anumite enunțuri sînt prezente aici pentru a fi asumate de către cei (cel) care îl vor (va) citi. Absența referinței pacientului verbului a îndrăgi (co-enunțiator al secvenței) conduce la o desemnare în absență de către cel care citește. J.-M. Adam explicitează acest mecanism 2 plecînd de la un graffiti la care am putea adăuga exemple de injoncțiuni precum "Fumatul interzis" sau "Accesul interzis" sau, mai mult, "Prost e acela care spune", enunțuri care nu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
interzis" sau "Accesul interzis" sau, mai mult, "Prost e acela care spune", enunțuri care nu se adresează unei persoane anume, ci, de fapt, tuturor celor care, rînd pe rînd, le asumă prin lectura lor. Din punct de vedere argumentativ-ilocutoriu, în absența unui conector explicit de tipul: ...are DECI totul pentru a fi îndrăgit (de dumneavoastră), de exemplu, propozițiile 1 și 2 nu sînt date, în mod explicit, ca argumente care ar conferi propoziției 3 statutul de concluzie. Nuanța euforică a reprezentărilor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]