15,786 matches
-
Levine. N.B. are influențe muzicale variate, conținând R&B, reggae și electronica. Natasha a declarat că acest album este diferit față de primul, deoarece acesta reflectă dorința ei de a găsi bărbatul potrivit. Pentru a promova albumul, Bedingfield i s-a alăturat lui Justin Timberlake, în cadrul turneului pe care acesta îl susținea, iar pe 1 Iulie 2007, Natasha a cântat melodia ""Unwritten"" la concertul care a avut loc pe stadionul Wembley, în memoria Prințesei Diana. Primul single extras de pe acest album este
Natasha Bedingfield () [Corola-website/Science/309562_a_310891]
-
grădină de vară din Mangalia, în timp ce Gogu era angajat pe post de ghid al lui Mișu Vasilesco (Ion Finteșteanu), un escroc străin plecat de 30 de ani din România. În colaborare cu milițienii constănțeni, membrii Brigăzii Diverse, cărora li se alătură locotenentul major Paula Deleanu și locotenentul Pârvulescu de la București, trebuie să descopere și să anihileze o bandă de traficanți de stupefiante ce urma să intre în țară prin punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Milițienii bucureșteni urmăresc trei mașini
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
sunt o formație de rock/metal alternativ din Chicago, Illinois fondată în 1994 de către Pete Loeffler și Șam Loeffler, Joe Loeffler alăturându-li-se în 1996 (care a fost înlocuit de către cumnatul Loeffler-ilor, Dean Bernardini). Numele formației se referă la mașină preferată a tatălui fraților Loeffler. Inspirat din secvențele muzicale ale celor de la Helmet și de stilul Tool, formația americană s-a
Chevelle () [Corola-website/Science/309586_a_310915]
-
blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la pozițiile bateriilor de artilerie, unde au aflat că tunurile fuseseră mutate cu ceva vreme înainte. Lăsând infanteriei sarcina curățării zonei de focarele germane de rezistență, comandourile s-au îndreptat spre interiorul Franței ca să se alăture Brigăzii a 45-a de comando și, mai apoi, Diviziei a 6-a aeropurtate. Forțele canadiene care au debarcat pe plaja Juno s-au găsit în fața a 11 baterii de tunuri grele de 155 mm, 9 baterii de tunuri de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
noului împărat, Alexios III. Potrivit istoricului rus A.A. Vasiliev: „"În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din jumătatea secolului 12 în Balcani a pornit și a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
purtate în numele libertății patriei și a respectabilității umane” împotriva ocupantului și a colaboratorilor lui. Pe 18 iunie 1940, generalul Charles de Gaulle a rostit un discurs radiodifuzat prin care a cerut tuturor francezilor cu pregătire militară să vină să se alăture celor care se aflau deja în Anglia și aleseseră să continue lupta împotriva germanilor. Cei care au răspuns apelului său au fost numiți de cele mai multe ori drept luptători ai „Franței Libere”, sau mai simplu „Rezistența exterioară”. „Rezistența interioară” era formată
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
000 de soldați, staționați exclusiv în zona care rămânea neocupată. Printre acești soldați, care erau parte a acestei armate sau au fost demobilizați, erau numeroși indivizi care doreau să se pregătească revanșa împotriva Gemaniei, dar nu erau dispuși să se alăture generalului de Gaulle în Anglia. La fel ca majoritatea francezilor, ei rămâneau credincioși noului șef al statului, mareșalul Pétain. Căpitanul Henri Frenay, care fusese repartizat după armistițiu în biroul al 2-lea al armatei, s-a implicat la sfârșitul anului
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
care opera pe teritoriul francez. Serviciul de informații MI6 a creat mai multe rețele în Franța și a sprijinit mai multe altele, printre care „Alliance”, „Jade-Fitzroy” și cea a ofițerilor de informații a Regimului de la Vichy care aleseseră să se alăture luptei antigermane. Aceștia din urmă au ales să colaboreze strâns cu BCRA.. Creat în 1942, Biroul (american) de Servicii Strategice și-a desfășurat cea mai mare parte a activității în Europa și în regiunea Mediteranei, serviciile de informații militare s-
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
militară și politică a mișcării sale. Comuniștii erau prezenți și în mișcările necomuniste ale rezistenței. De multe ori, comuniștii nu ocupau o poziție importantă în partid în perioada interbelică, dar care pierduseră din cauza clandestinității legătura cu liderii comuniști, s-au alăturat altor mișcări de rezistență. Mai târziu, după ce PCF a reușit să refacă legăturile cu toți membrii alflați în lupta clandestină, i-a încurajat pe cei care deveniseră membrii altor organizații de luptă să rămână în acestea. De exemplu, Jean-Pierre Vernant
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
fost o „surpriză” divină, cercurile de extremă dreapta au privit Regimul de la Vichy foarte favorabil. Dar printre membrii organizațiilor de dreapta s-au aflat naționaliști care au ales să se angajeze în luptă împotriva ocupantului, în timp ce mulți alții s-au alăturat lui Pétain sau s-au implicat în acțiuni colaboraționiste. Astfel, colonelul La Rocque a fondat „réseau (rețeaua) Klan”, pe care a legat-o de „réseau Alibi”. În același timp, La Rocque era agent al serviciilor britanice de informații. George Loustaunau-Lacau
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
membrie ai organizației profasciste și anticomuniste La Cagoule, au fondat rețeaua Aliance, în vreme ce colonelul Groussard]], ofițer al serviciilor de spionaj ale Regimului de la Vichy, a fondat rețeaua „Gilbert”. Diferiți membri ai mișcării monarhiste „Action française”, precum Daniel Cordier, s-au alăturat luptei împotriva ocupantului nazist. Cordier a colaborat strâns cu Pierre Bénouville, unul dintre cei mai importanți coordonatori ai luptei de rezistență. În anumite cazuri, contactul din clandestinitate cu alte organizații de luptă și cu persoane cu altă orientare politică a
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
fost cel care a folosit pentru prima oară termenul „vichysto- résistant” pentru a-i denumi pe cei care, loiali la început regimului de la Vichy, (sau doar marelului Pétain), s-au îndepărtat de acesta „fără posibilitatea de întoarcere” și s-au alăturat Rezistenței. Ar mai trebui spus că aceste persoane nu aparțineau de obicei dreptei dure sau extremei drepte. Claude Hettier de Boislambert s-a alăturat lui de Gaulle în vara anului 1940. Maurice Ripoche (fondatorul „Ceux de la Libération”) deși a sprijinit
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
sau doar marelului Pétain), s-au îndepărtat de acesta „fără posibilitatea de întoarcere” și s-au alăturat Rezistenței. Ar mai trebui spus că aceste persoane nu aparțineau de obicei dreptei dure sau extremei drepte. Claude Hettier de Boislambert s-a alăturat lui de Gaulle în vara anului 1940. Maurice Ripoche (fondatorul „Ceux de la Libération”) deși a sprijinit regimul de la Vichy la început, nu a intrat în administrația pétainistă și și-a deschis în 1941 organizația de rezistență și francezilor cu vederi
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
era cazul rețelei „Liberté” fondată de François de Menthon. În aceeași categorie poate fi înscrisă și rețeaua „Cahiers du Témoignage Chrétien”, fondată de preotul Pierre Chaillet. Toți acești activiști considerau că apartenența lor la credința catolică le impune să se alăture mișcării de rezistență. Mișcările creștine grupau atât catolici, cât și protestanți și unitatea lor de luptă s-a făcut prin întărirea tendințelor unității ecumenice.
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
că furculițe și cuburi de zahăr, fiind prezentat adesea jucându-se cu părul sau cu jucării. Near, de asemenea, stă așezat într-un fel mai ciudat, asemănător lui L dar cu mici diferențe. După ce îi propune lui Mello să-și alăture forțele să lupte împotriva lui Kira, iar acesta îl refuză, Near obține sprijinul Guvernului Statelor Unite și creează SPK(Provizia Special pentru Kira)o organizație formată din 4 membrii(Inclusiv Near) menită să-l găsească și să-l condamne pe Kira
Death Note () [Corola-website/Science/309597_a_310926]
-
după iulie 1943 sunt denumiți mult mai corect „forțe de eliberare”. În 1940, generalul Charles de Gaulle era membru al guvernului francez. În condițiile în care armata franceză înregistra o serie de insuccese în fața agresorului german, de Gaulle s-a alăturat unui grup restrâns de politicieni care se opuneau negocierilor de armistițiu cu Germania Nazistă și Italia Fascistă. Din acest grup făcea parte și primul-ministru Paul Reynaud, care l-a trimis pe Charles de Gaulle la Londra, ca emisar al guvernului
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
Consiliului de miniștri, Philippe Pétain, a început negocieri oficiale cu Puterile Axei. Pe 18 iunie, de Gaulle s-a adresat populației franceze în timpul unei emisiuni difuzate de BBC. El a cerut soldaților armatelor terestre, ale aerului și marinei să se alăture luptei Aliaților împotriva Axei. În Franța, "Appel du 18 juin" nu a avut o audiență largă, dar un nou discurs al generalului de Gaulle de pe 22 iunie a fost ascultat la nivel național în Franța. Unii dintre membrii cabinetului britanic
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
luptele bătăliei Atlanticului. Premierul britanic Winston Churchill se temea că, dacă flota franceză ar fi căzut în mâinile germanilor sau italienilor, Aliații ar fi trebuit să facă față unor probleme uriașe în Marea Mediterană. El a cerut vaselor franceze să se alăture aliaților sau să se retragă într-un port neutru. Churchill a amenințat că dacă nu i se răspunde favorabil, flota franceză urma să fie atacată și scufundată. Royal Navy a încercat să convingă Marina Franceză să accepte termenii ultimatumului. Cum
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
Mers El Kébir (Algeria). Acest atac de pe 3 iulie 1940 a cauzat o mare amărăciune în rândurile francezilor, în special în rândurile marinarilor (în timpul atacului au pierit peste 1.000 de marinari), și a descurajat numeroși soldați francezi să se alăture Forțelor Franceze Libere din Anglia sau din alte zone ale globului. Câteva vase de război franceze s-au alăturat de la început aliaților, în vreme ce alte câteva s-au alăturat FFL după ocuparea restului Franței de către germani, (Operațiunea Anton) și sabordarea flotei
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
special în rândurile marinarilor (în timpul atacului au pierit peste 1.000 de marinari), și a descurajat numeroși soldați francezi să se alăture Forțelor Franceze Libere din Anglia sau din alte zone ale globului. Câteva vase de război franceze s-au alăturat de la început aliaților, în vreme ce alte câteva s-au alăturat FFL după ocuparea restului Franței de către germani, (Operațiunea Anton) și sabordarea flotei franceze în Toulon. În toamna anului 1940, coloniile franceze Camerun, Ciad, Moyen-Congo, Oubangui-Chari și Africa Ecuatorială Freanceză au trecut de
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
1.000 de marinari), și a descurajat numeroși soldați francezi să se alăture Forțelor Franceze Libere din Anglia sau din alte zone ale globului. Câteva vase de război franceze s-au alăturat de la început aliaților, în vreme ce alte câteva s-au alăturat FFL după ocuparea restului Franței de către germani, (Operațiunea Anton) și sabordarea flotei franceze în Toulon. În toamna anului 1940, coloniile franceze Camerun, Ciad, Moyen-Congo, Oubangui-Chari și Africa Ecuatorială Freanceză au trecut de partea Franței Libere. Din acest moment, alături de francezii liberi
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
coloniile franceze Camerun, Ciad, Moyen-Congo, Oubangui-Chari și Africa Ecuatorială Freanceză au trecut de partea Franței Libere. Din acest moment, alături de francezii liberi au intrat în luptă și numeroase trupe coloniale. Coloniile franceze din Pacific, Noua Caledonie, Polinezia Franceză și Noile Hebride s-au alăturat Franței Libere ceva mai târziu. Saint-Pierre și Miquelon s-a alăturat Franței Libere după „invazia” din 24 decembrie 1941. Coloniile din Pacificul de sud aveau să devină baze militare vitale pentru Aliați în timpul luptelor din Pacific. Din iulie până în noiembrie
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
de partea Franței Libere. Din acest moment, alături de francezii liberi au intrat în luptă și numeroase trupe coloniale. Coloniile franceze din Pacific, Noua Caledonie, Polinezia Franceză și Noile Hebride s-au alăturat Franței Libere ceva mai târziu. Saint-Pierre și Miquelon s-a alăturat Franței Libere după „invazia” din 24 decembrie 1941. Coloniile din Pacificul de sud aveau să devină baze militare vitale pentru Aliați în timpul luptelor din Pacific. Din iulie până în noiembrie 1940, FFL au luptat cu trupele franceze loiale regimului de la Vichy
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
lungă, forțele Regimului de la Vichy din Somalia Franceză au capitulat, iar FFL au ocupat colonia. În timpul Operațiunii Torch, invazia aliată a Africii de Nord Franceze din noiembrie 1942, numeroși luptători ai regimului de la Vichy s-au predat și s-au alăturat mai apoi cauzei Franței Libere. Apărarea de costă vichyistă a fost neutralizată și capturată de Rezistența locală. Liderii naziști au suspectat autoritățile de la Vichy de lipsă de hotărâre după succesul aliat din operațiunea Torch și au hotărât ocuparea „Zonei libere
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
și capturată de Rezistența locală. Liderii naziști au suspectat autoritățile de la Vichy de lipsă de hotărâre după succesul aliat din operațiunea Torch și au hotărât ocuparea „Zonei libere” în noiembrie 1942. Imediat, aproximativ 60.000 de sodați vichyiști s-au alăturat Aliaților și au participat la luptele din Tunisia până în aprilie 1943. În 1943, colonelui (mai târziu generalul) Philippe Leclerc și locotenent-colonelul Camille d'Ornano au condus atacul a 16.500 de luptători ai trupelor coloniale din Ciad împotriva forțelor italiene
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]