12,142 matches
-
cazul în care aceasta poartă haine de un alb strălucitor, se creează o discrepanță prea mare între chip și haine, astfel încât privitorul nu mai vede fața, din cauza strălucirii emise de albul îmbrăcăminții. 11. Nici hainele negre nu sunt recomandate. Dacă albul reflectă lumina foarte puternic, negrul o absoarbe. Evită purtarea hai nelor negre, în special dacă știi că vei transmite în direct pe timp de seară. În plus, dacă ai cearcăne sau pungi sub ochi, negrul hainelor le accentuează foarte mult
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
stridente. Dacă alegi o culoare stridentă, încearcă să elimini orice altă stridență din înfățișarea ta. De exemplu, se poate purta o cămașă ciclamen, dar nu o accesoriza cu un articol evident, și menține celelalte haine în tonuri cât mai neutre: alb, negru, culoarea blugilor etc. 13. Nu îți acoperi fața cu fulare. În anotimpurile reci, reporterii aleg uneori să accesorizeze îmbrăcămintea cu fulare înfășurate în jurul gâtului, după ultima modă. Deși nu este interzisă purtarea fularelor, se recomandă ca acestea să fie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
11. D-l A. Em. Lahovary, președintele consiliului diplomatic - În luptele partidelor fierb patimi și interese puțin nobile. E un privilegiu pentru femei a le evita. 12. D-l S. Mehedinți, ar dori un mănunchi de oameni cu conștiința „în alb”, care să alcătuiască miezul unui parlament conducător, lângă care s-ar admite câteva femei de o reală distincțiune sufletească, care privind ca mame și soții cu îngrijorare la ziua de mâine și cu reală experiență la traiul întemeiat pe muncă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
o particularitate covârșitoare, de neimitat. Deși (dacă e să facem un bilanț) Franța etalează o impresionantă galerie de dandy, toți aceștia nu sunt decât palide copii, reflexe mult diminuate ale modelului: „Oricât dezgust ar afișa, oricât s-ar Înmănușa cu alb până la coate, patria lui Richelieu nu va naște nici un Brummell”, decretează Barbey. Chiar dacă nu e istoric de meserie, el Încearcă să explice cu o bună intuiție ceea ce vor desluși mai apoi investigatorii mentalităților, psihosociologii, antropologii. Anume, că Anglia era spațiul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trimite lui César Daly, bunul său prieten, directorul de la Revue de l’Architecture (epistolă inclusă În deschiderea cărții) e datată 19 septembrie 1844. Ce consemnează scrisoarea? Dincolo de o suită de volute retorice nu lipsite de interes, stă notat negru pe alb că volumul lui Barbey e și el Încheiat În 1844, cu toate informațiile sorbite de la harnicul căpitan (fie din manuscrisul acestuia, pe care Barbey Îl putuse consulta și Înaintea tipăririi, datorită lui Trébutien, fie din bogata lor corespondență, ba chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tot ca pe o operă de artă, Începând cu machiajul. Unor privitori mai plini de necruțare aceștia li s-ar vădi, atunci, ca și acum, drept niște „păpuși sulemenite”, iar figurile lor - jalnice măști de clovni, așa cum apar pudrați În alb sau roz, cu obrajii ușor pârguiți, cu ochii puternic conturați, cu buzele rujate, cu părul de cele mai multe ori vopsit, cu câte o aluniță pictată, pomădați, parfumați, cu unghiile delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scumpe din belșug, arbuști exotici exhalând arome Îmbătătoare. Sau grădina contelui de Montesquiou, sufocată de hortensii albastre, compusă și Îngrijită ca o operă de artă, În mijlocul căreia se dădeau recitaluri de poezie. Sau interioarele de-o eleganță simplă, de un alb imaculat, ale lui Drieu La Rochelle. Într-un asemenea spațiu se desfășoară Întregul spectacol al fiecărui fragment de viață cotidiană. O punere În scenă de care dandy-ul e răspunzător, ca un demiurg. El joacă și Își joacă propria viață
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Voltaire, iar ceea ce e particular rămâne ca atare, netradus, iată de ce cuvântul dandysm nu e francez. El va rămâne străin, aidoma lucrului pe care Îl exprimă. Am făcut să se răsfrângă din plin toate culorile; dar cameleonul nu poate oglindi albul. Iar pentru popoare, albul e forța Însăși a originalității lor. Nouă ne-a fost hărăzită mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
particular rămâne ca atare, netradus, iată de ce cuvântul dandysm nu e francez. El va rămâne străin, aidoma lucrului pe care Îl exprimă. Am făcut să se răsfrângă din plin toate culorile; dar cameleonul nu poate oglindi albul. Iar pentru popoare, albul e forța Însăși a originalității lor. Nouă ne-a fost hărăzită mai mult puterea de asimilare, care ne distinge față de alții, și nu celălalt har de la Dumnezeu, cealaltă forță - puterea de a fi tu Însuți, care e Însăși persoana, Însăși
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandysmului, dacă ar fi cazul. Cu atât mai mult pentru drăgălașii noștri tineri. Plictisul pe care Îl inspiră și expiră nu Îi face să fie decât un palid reflex al dandysmului. Oricât dezgust ar afișa, oricât s-ar Înmănușa cu alb până la coate, patria lui Richelieu nu va naște nici un Brummell. III Cei doi vanitoși celebri pot fi asemănați prin trufia comună, universală, atât de omenească; dar ei se deosebesc prin fiziologia unei rase, prin geniul unei societăți. Primul aparține acestei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înfiripă reputațiile viitorului, Baudelaire trecea drept cel mai Înzestrat. Auzisem adeseori vorbindu-se despre el, dar nu-i cunoșteam nici o operă. Înfățișarea sa m-a impresionat: părul tăiat foarte scurt, frumos și negru, desenându-i-se pe fruntea de un alb strălucitor, Îi acoperea capul ca un fel de cască sarazină; ochii, de culoarea tabacului de Spania, aveau o privire spirituală, adâncă și poate cam prea pătrunzătoare; gura, cu dinții foarte albi, avea, sub o mustață mică și mătăsoasă, ce-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu unele noi, elegante, rotunde majoritatea, din lemn proaspăt, masiv, lăcuit atât de bine încât lucea în luminile calde și puternice ale celor câteva reflectoare care fuseseră montate spre a aduce o nouă atmosferă scenei. Fețele de masă de un alb perfect nici nu se mai spălau, erau mai întotdeauna înlocuite de altele noi și date înainte cu un soi de parfum proaspăt de flori, care făcea aerul mai ușor de respirat. Parchetul era șters bine și lustruit înainte și după
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uimească publicul cu vocea lui caldă și să aducă pe scenă mereu câte o piesă nouă, care spera să devină nemuritoare. Nu l-au convins amicii lui nici promi- țându-i să se asocieze cu el și arătându-i negru pe alb pe hârtie că va lua de cel puțin cinci ori mai mult. Nici nu voia să audă, putea la fel de bine să câștige de cinci ori mai puțin, dacă ar fi avut același succes și publicul l-ar fi iubit la fel de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un prizonier, dar harta peisajelor ei potențiale este „lungă” nostalgie. Zăpada este efemerul dureros și irevocabil, dar și albul utopiei și basmul din vis... Reînvățăm de la o vreme că până și nedreptatea morții poate să nu mai pară decât doar una dintre numeroasele umiliri oarecare pe care le inserează viața, când Începe să-i semene. Vital rămâne refuzul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare colț de stradă, În fiecare autobuz al morții, grenadele efemere sunt pregătite să amuțească incertitudinea. În fața pietrei cu nume de om, În cimitirul cu pietrele perfect tăiate și albe, albul fierului Încins, Își face acum Primo Levi rugăciunea În fața tatălui meu devenit piatră. Levi a venit, da. A venit anul acesta, la Târgul de carte. Puțini au avut curajul să Înfrunte isteria verii acesteia. Festivitățile s-au chircit, speriate, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar șocurilor electrice), pentru a-și pierde mințile și a renunța la protestul lor. În acest caz s-a încercat chiar o formă concretă de spălare a creierului! Toți acești torționari trebuie sancționați penal, pentru a despărți radical negrul de alb și culpa de inocență. Al doilea grad de vinovăție ar fi ilustrat de foștii colaboratori ai Securității care, zeloși, au turnat, calomniat și poate chiar au catalizat arestarea ori maltratarea unor oameni de către Securitate. Într-o țară fostă comunistă din
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Parabole civile. Și, de ce nu, oricât de neimplicata Cele șase maladii ale spiritului. Această carte unică ne-ar putea justifica, în timp, ceva mai mult decât cei șase demnitari reveniți în actualitate printr-o scrisoare în care scriau negru pe alb că ei nu pentru asta (adică pentru ce făcea ea și când nu mai erau ei demnitari) au înființat securitatea. Scriu toate astea convinsă că risc să mai pierd un prieten și să mă mai înjure încă o dată toate publicațiile
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
foarte slab receptat. Nu numai la noi, ci și în lumea liberă, care s-a oprit asupra cazului disperat al lui Liviu Babeș infinit mai puțin decât asupra protestului celor șase foști demnitari comuniști care, între altele, scriau, negru pe alb, că nu pentru asta au înființat ei securitatea. (Adică, pentru ce făcea ea și când nu mai erau ei demnitari.) Din această țară ale cărei granițe erau păzite de soldați cu puștile îndreptate spre interior, cum spunea în textul său
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
atât de cinstită de carismă, fie prin faptul că nu știm dacă este anihilată în mai mare măsură de un emanat sau de celălalt. Din tot ce văd cu privire la campania electorală, cel mai frumos lucru mi se pare calul acela alb care galopează spre noi când ni se vorbește despre milioane și despre prosperitate, în vreme ce toată lumea se gândește la ce va trebui să renunțe și după noile scumpiri care se apropie. Dar, cine știe, poate că, până la urmă, liber-schimbiștii aceștia care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
obțină colaborarea mea pe acest subiect. Interesul manifestat de Evenimentul zilei pentru cazul meu m-a contrariat. Pentru că în acest ziar au fost publicate cele mai jignitoare texte la adresa generației din care fac parte și s-a scris - negru pe alb - că ar trebui să se mai termine odată cu bătrânetul literar. Ca atare, am răspuns că nu am văzut documentul și nu am ce comenta. Dar, dacă atunci când îl voi vedea și voi avea ceva de spus, o voi face într-
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
s-a format, treptat, și obiceiul-condiție ca președintele să fie un urmaș al fondatorilor. Desigur, nu urmaș în sensul unei dinastii ereditare sau al unei rudenii de sânge, ci în sensul larg al originii etnice. Să fie, în primul rând, alb. Negrii erau atunci sclavi, iar galbenii erau considerați venetici. Apoi trebuia să fie de origine anglo-saxonă și, nu în ultimul rând, de religie creștină protestantă. Obiceiul a devenit normă, este adevărat nescrisă, dar la anglo-saxoni cutuma este, deseori, mai puternică
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
spus unii dintre ei? Că palestinienii nu sunt arabi cum crede toată lumea -, ci urmași ai filistenilor. Dar cine au fost filistenii? Să deschidem Biblia Vechiul Testament și să citim Cartea lui Iosua, Cartea Judecătorilor și Cărțile Regilor. Acolo scrie negru pe alb că Iosua, când a intrat în Canaan în fruntea triburilor lui Israel, s-a luptat cu mai multe " popoare", între care cel mai periculos era cel al filistenilor. La rândul lor, judecătorii între care vestitul Samson au dus războaie crâncene
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ia de piept cu marile companii străine, în special cu cele americane, foarte puternice în domeniul petrolier Venezuela fiind una dintre marile exportatoare de petrol. Am citit reportaje ample și serioase ale unor ziariști din Occident care scriau, negru pe alb, că viața multora din această țară s-a ameliorat, că infrastructura s-a îmbunătățit, că veniturile țării de pe urma petrolului au crescut etc. Așa încât, poporul chiar a spus DA referendumului care îl va păstra pe Chavez la putere încă 10 ani
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Crainic, sămănătorismul "nu era suficient de ortodox". Legiunea era pătrunsă de misticism ortodox, nu de "mistica" naționalistă a lui Iorga. Imaginea istoriei românilor constituia pentru Legiune o pasiune constantă și perpetuă. Ei vedeau în ea doar două culori: negru și alb. Aceasta era viziunea lor și asupra lumii. Sacrificiul constituia un element primordial. Așa se explică puternicul cult al morților din cadrul mișcării. Unii aveau repulsie față de acest lucru, considerîndu-l morbid. Părea poate așa din postura avantajoasă a salonului madamei Lupescu. Dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
revăzută, mai 1964). Cele două mutări descrise În capitolul 14 au fost republicate În Probleme de Șah de Lipton, Matthews & Rice (Faber, 1963, p. 252). Cea mai amuzantă invenție a mea este Însă o problemă de „Mutare de retragere a albului“ pe care am dedicat-o lui E.A. Znosko-Borovski, publicată de el prin anii treizeci (1934?) În cotidianul emigranților din Paris, Poslednie Novosti. Nu-mi amintesc Îndeajuns de limpede poziția pentru a o putea consemna aici, dar poate că vreun iubitor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]