12,392 matches
-
Conții Wassilko de Serecki, în germană Grafen Wassilko von Serecki au fost membri ai nobilimii austriece superioare ("Hochadel"), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit mereu română și a apărat interesele poporului cu desăvârșire și
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
de regele polonez Ioan Sobieski și transformați în panii Gabriel și Basilius Lukawiecki. Divanul Moldovei a certificat, sub semnătură mitropolitului Dosoftei și a marelui logofăt Miron Costin, în 24 ianuarie 1681, ca panii Gabriel și Basil Lukaviecki sunt și mari boieri moldoveni. Fratele mai tanar al lui Vasile, Constantin, s-a numit "Cheșco" cu nume de familie. El a fost protopârintele reginei Natalia a Sârbiei. Al treilea frate, Nicolai, a rămas necăsătorit. Datoritä faptului, cä Wassilko a fost nobil polonez, Stanislaus
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
doar valabil pentru el și urmașii săi legali. La 13 decembrie 1860, când în Austria a fost instalat guvernul centralist al lui Anton von Schmerling, au apărut noi perspective ale soluționării pozitive a problemei bucovinene. La 27 decembrie, în casa boierului Iordachi Vasilco, a avut loc o consfătuire a reprezentanților orașului Cernăuți și a boierimii bucovinene în vederea alcătuirii unui nou memoriu al Bucovinei. Baronul a fost membru al Parlamentului Imperial austriac până în 1861. Cu înființarea Camerei Superioare a imperiului austriac la
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Ioan Flondor (1710-1784), vornic de Câmpulung Rusesc, strămoșul tuturor Flondorenilor din Bucovina a avut patru fiice și trei fii, care au format trei linii genealogice. El a
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
necunoscute împotriva domnului Radu Paisie care fuge peste Dunăre, la turci. Posibilele motive ale răscoalei sunt "„ultima încercare a Craioveștilor de a se măsura cu domnul țării ca o partidă de sine stătătoare și cu puteri aproape egale”" sau nemulțumirea boierilor de cedarea Brăilei turcilor în urma expediției lui Suleiman Magnificul în Moldova în anul 1538. Radu Paisie, cu ajutor otoman, conduce o expediție militară în Țara Românească și îl alungă pe Șerban, în jurul datei de 19 iulie 1539. Șerban fuge în
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
Aurelian (Aurel) Racovitză ( n. 29 mai 1890, Botoșani - d. 24 iunie 1957, București), descendentul unei vechi familii boeierști, domnești, a fost un diplomat și general român, comandant al brigăzii nr. 6 de cavalerie. Racoviță a fost o mare familie de boieri originară din Moldova, ai cărei membri dintr-o ramură au fost domni în Țara Românească iar din alta au deținut importante dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul 16 se numea „Cehan”. Primele informații genealogice, pe linia Racovitză (Racoviță), apar
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
(alternativ Rășcanu sau Rîșcanu) este un neam de boieri moldoveni cu rădăcini în vremea descălecătorului Bogdan. Genealogistul Gheorghe Ghibănescu a consacrat în 1915 familiei Râșcanu volumul X al seriei sale "Surete și Izvoade". În acest volum a fost publicat și arborele genealogic al familiei care ulterior a fost completat
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
când membri ai acestei familii au putut imprima vremii rostul persoanei lor și au luat parte directă la înfăptuirea actelor politice de așa natură ca să asigure o pagină celebră în istoria neamului lor”. Dintre mebrii mai de seamă ai familiei boierilor Râșcanu se pot enumera: Din ramura răzeșească a familiei s-au ridicat personalități precum: <br>
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole - Dinu, ajutat de calfele Dumitru și Dumitrașcu. În Gorj, reprezentarea unor ctitori pe fațadele lăcașului de cult
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole - Dinu, ajutat de calfele Dumitru și Dumitrașcu. În Gorj, reprezentarea unor ctitori pe fațadele lăcașului de cult constituie o formulă iconografică specifică
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
Belvedere, Casa cu Turn și . Reședința a fost construită în 1814, iar în anul 1827, moșia și casa sunt lăsate ca zestre fiicei sale, Anei Golescu, căsătorită cu Alexandru Racoviță. În 1830, aceștia au transformat reședința în pension pentru fetele boierilor avuți. Zoe Racoviță, fata celor doi, va moșteni în 1850 când se va căsători cu Effingham Grant, moșia lui Dinicu Golescu, Grădina Belvedere, și conacul aferent.
Conacul Golescu-Grant () [Corola-website/Science/334919_a_336248]
-
a fost un boier din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
-lea, fiind reprezentativă pentru un stil arhitectural care a influențat mai multe clădiri din reședința de județ, între care Casa Vergu-Mănăilă și restaurantul Conacul Trandafirilor din Parcul Crâng. Stilul este exemplificat pe bancnota de 10 lei românești. Clădirea, ridicată de boierii Izbășoi în 1760 și restaurată o singură dată de-a lungul existenței ei, a intrat în 2013 în proprietatea Uniunii Arhitecților din România, de la acea dată intrând într-un proiect de restaurare cu fonduri europene, proiect definitivat în 2015, când
Casa cu blazoane din Chiojdu () [Corola-website/Science/334959_a_336288]
-
Conacul Sturdza Cantacuzino-Pașcanu din Popești este un conac boieresc construit în secolul al XIX-lea pe locul unui conac mai vechi de către familia boierilor Mavrocordat în satul Popești din comuna omonimă (județul Iași). Ansamblul Conacului Cantacuzino - Pașcanu din Popești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1473, având codul de clasificare . El este format din următoarele
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
obiective: Prima atestare documentară a satului Popești este într-un uric din 12 august 1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserica "Sf. Varvara" din Popești, ca biserică de conac boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
dinastiei pământene să fie de origine cumană. Octav-George Lecca a creat și o fantastică genealogie a propriei sale familii, pretinzând că: Lecca a găsit câțiva membri ai familiei sale și în Imperiul bizantin, pe care îi leagă de aga Lecca, boierul lui Mihai Viteazul. Pe aga Lecca (agă=rang boieresc, șef al Agiei; echivalent al șefului poliției) îl consideră strămoșul său direct, ceea ce este , se pare, o eroare genealogică. Cercetarea ulterioară a demonstrat că aga Lecca este, de fapt, strămoșul colateral
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
modul cum s-au stabilit, e problematic, din lipsa dovezilor sigure." Cu toate aprecierile critice, lucrările lui Octav -George Lecca se mențin în atenția editorilor, așa cum o confirmă apariția la Editura Paideia, București, a cărții lui Lecca intitulată ""Familii de boieri mari și mici din Valahia"", septembrie 2016. Octav-George Lecca , "Familiile Boerești Române. Istoric și genealogie (dupe isvoare autentice)," Institutul de Arte grafice și Editura Minerva, București, 1899 (reed. "Familiile" "boierești române (după izvoare autentice)," cu adnotări, completări și desene de
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
plătite cu bani grei (2000 de ducați), abia după ce Vasile Lupu a intervenit la sultan, solia a putut să treacă Dunărea. Delegația a fost întâmpinată chiar la punctul de trecere a frontierei în Moldova de o escortă specială formată din boieri și oșteni de rang înalt, pentru care primirea oaspeților străini constituia un ritual deosebit. La 28 septembrie 1639 Ecaterina a ajuns în cele din urmă în capitală. La intrarea în Iași ea a fost întâmpinată chiar de Vasile Lupu. Domnul
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
001.jpg|thumb|left|200px|]] Fiind singurul copil al regelui, Elisabeta era văzută "de facto" ca [[moștenitoare prezumtivă]] la tron, sau cel puțin ca prințesă prin căsătoria căreia va oferi un rege. În 1411, Sigismund a reușit să obțină promisiunea boierilor că îi vor recunoaște Elisabetei dreptul la Sfânta Coroană a Ungariei și că îl vor alege pe viitorul ei soț ca rege - un acord care va avea consecințe mari după moartea lui Sigismund. Dreptul ereditar al Elisabetei era de fapt
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
nobilimii din Boemia, care a acceptat cuplul ca moștenitorii săi, dar și-a rezervat dreptul de a face alegeri formale. Sigismund a murit la 9 decembrie. După înmormântare lui, Elisabeta și Albert au călătorit la Pressburg să se întâlnească cu boierii maghiari. Ei au cerut ca cei doi să locuiască în Ungaria și ca frontiera regatului cu Austria să rămână nemodificată. Ulterior, Dieta a stabilit că Albert, care a fost ales fiind soțul Elisabetei, ar trebui să reglementeze doar "cu acordul
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
pe episcopul Andrei Șaguna, ca secretar prezidial, în călătoriile acestuia la Olmütz, Praga și Innsbruck, întorcându-se în Transilvania prin Galiția, Bucovina, Moldova și Muntenia. A stabilit legături cu acest prilej cu Bogdan Petriceicu Hașdeu, cu artistul Matei Millo, cu boierii Cămărășescu și Racoviță, generalul Ioan Emanoil Florescu și alții. După înăbușirea Revoluției de la 1848 a reintrat în serviciul statului în calitate de cancelist detașat pe lângă guvernatorul baron Ludwig von Wohlgemuth, însoțindu-l în călătoria sa prin toate ținuturile Transilvaniei pentru liniștirea spiritelor
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
Ion Racoviță a fost un mare boier din Moldova, care a trăit în secolul XVII. A îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada mai-iunie 1685, între sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino și începutul domniei lui Constantin Cantemir. Ion (Ioniță) Racoviță a
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
Ioniță) Racoviță a fost unul din cei doi copii ai lui Racoviță Cehan, care a fost primul dintre membrii vechii familii boierești Cehan, din Moldova ce și-a luat numele de Racoviță, dând astfel naștere unei noi familii de mari boieri, familia Racoviță. Potrivit paharnicului Constantin Sion, numele de Racoviță provine de la faptul că acest Cehan Racoviță (fiul lui Petre și Ileana Cehan) s-a născut când părinții săi se aflau pe drum în bejenie, fiind născut în "„fundul Racovei”" (satul
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
1668. Din această căsătorie a rezultat un singur copil, Mihai Racoviță, care va domni în mai multe rânduri atât în Moldova cât și în Țara Românească. Cea de-a doua căsătorie a fost încheiată în 1668 cu "Safta Costachi", fiica boierului Apostol Costachi. Din această căsătorie au rezultat șase copii: un băiat, Dimitrie (Dumitrșcu) Racoviță și 5 fete - Anastasia, Tofana, Ecaterina, Maria și Elena. Documentele vremii îl menționează destul de des pe Ion Roacoviță. Astfel, în hrisovul din 9 martie 1667 de
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
întreg la Tecuciu, și Păuceștii, sat întreg la Iași ...”" și încă alte 15-20 de sate, vii și păduri. Într-un alt hrisov din 3 decembrie 1669 este menționat "„Ion Racoviță, Mare Comis”", prima atestare de deținere a unei poziții de „boier velit” În aceeași poziție este menționat și în zapisul din 13 august 1673: "„Ion Racoviță, comis, a primit în dar un loc de prisacă din Mogoșești - Fălciu, de la Dumitașcu, ginerele Albului din Mircești, pentru ajutorul dat fratelui său Chiriță.”" Rangurile
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]