14,490 matches
-
din Insulele de Fier îi oferă lui Tywin un tratat de alianță, dar acesta îl refuză. La Piatra Dragonului, Melisandre vrea să sacrifice sânge regal pentru a trezi 'dragonii de piatră', despre care crede că sunt statuile gigantice care străjuiesc castelul. Stannis dă focului ei sânge din sângele său și numește trei oameni pe care îi dorește morți: Balon Greyjoy, Joffrey Baratheon și Robb Stark. (Cronologic, acest eveniment are loc înaintea Nunții Roșii.) Degețel pleacă de la Debarcaderul Regelui către Eyrie, pentru
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
urmă se sufocă și moare. Tyrion bănuiește că regele a fost otrăvit și verifică pocalul, înainte să realizeze că poate fi chiar el acuzat de crimă. Sora lui, Cersei, cere arestarea și judecarea lui. Soția lui, Sansa, este scoasă din castel de Degețel, cu ajutorul lui Ser Dontos, fiind dusă în Eyrie. Davos Seaworth învață să citească și să scrie. El primește de la Rondul de Noapte un mesaj în care regelui Stannis îi este cerut ajutorul împotriva armatei lui Mance Rayder. Reușita
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
se joacă prea mult cu Gregor și, în cele din urmă, face o greșeală și e omorât de acesta. Tyrion este condamnat la moarte, dar evadează din celula sa cu ajutorul fratelui său, Jaimie, și a lui Varys. Înainte de a părăsi castelul, Tyrion află de la Jaimie că prima lui soție, pe care o iubise mult înainte ca tatăl său să îi dezvăluie că era o prostituată plătită, era de fapt o fată onorabilă de fermier. Tyrion consideră acest lucru o trădare de
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
sălbatici spre Zid. Mance caută legendarul Corn al Iernii, care va dărâma zidul când se va suna din el, dar nu a reușit să îl găsească. Jon nu e convins de acest lucru și evadează din rândul sălbaticilor, fugind către Castelul Negru pentru a-și avertiza frații de amenințare. Cu mulți dintre membrii Rondului morți sau lipsă, Jon trebuie să conducă o apărare firavă. Bran Stark, Jojen și Meera Reed, evadați din ruinele Winterfellului, sunt călăuziți spre nord de visurile ciudate
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
nord de visurile ciudate ale lui Bran despre cioara cu trei ochi. Ajunși la Zid, îi întâlnesc pe Samwell Tarly și pe Gilly, care îi duc la Mâini Reci. Acesta îi conduce mai departe, spre nord, în timp ce Sam revine la Castelul Negru, după ce jură că va păstra secretul despre supraviețuirea celor trei. Armata sălbaticilor, numărând peste patruzeci de mii de luptători, ajunge la Castelul Negru și atacă Zidul. Jon conduce o apărare înverșunată, dar Rondul pare depășit. Lucrurile iau o întorsătură
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
care îi duc la Mâini Reci. Acesta îi conduce mai departe, spre nord, în timp ce Sam revine la Castelul Negru, după ce jură că va păstra secretul despre supraviețuirea celor trei. Armata sălbaticilor, numărând peste patruzeci de mii de luptători, ajunge la Castelul Negru și atacă Zidul. Jon conduce o apărare înverșunată, dar Rondul pare depășit. Lucrurile iau o întorsătură și mai rea când Janos Slynt îl acuză pe Jon Snow de trădare. El îl trimite pe Jon să negocieze cu Mance Rayder
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
(franc. "Château de Malmaison") este situat în orașul Rueil-Malmaison, departamentul Hauts-de-Seine, în regiunea Île-de-France, Franța. El a fost reședința împăratului Napoleon și al soției sale Joséphine. Castelul este pentru oară amintit în documentele istorice în secolul VI ca vila unuia din fiii lui Clovis I (ca. 466 - 511). Denumirea mala-mansio ar putea fi tradus ca și "casă rea". Câteva secole mai târziu el a devenit reședința unui
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
Prin secolul XIV devine proprietatea lui Robert de Lorris, un sfătuitor al regelui, iar apoi a nobilului Guillaume Goudet. La începutul secolulului XVII este fortificat și devine ulterior reședință imperială după nunta Joséphinei cu Napoleon. În aprile 1799 Joséphine cumpără castelul cu bani împrumutați, datoria a fost achitată de Napoleon. Castelul a fost renovat de arhitecții Charles Percier și Pierre Fontaine. Împăratul Bonaparte cu soția lui aveau reședința oficială în Palais des Tuileries (Palatul Tuileries) în Paris și reședința privată aici
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
sfătuitor al regelui, iar apoi a nobilului Guillaume Goudet. La începutul secolulului XVII este fortificat și devine ulterior reședință imperială după nunta Joséphinei cu Napoleon. În aprile 1799 Joséphine cumpără castelul cu bani împrumutați, datoria a fost achitată de Napoleon. Castelul a fost renovat de arhitecții Charles Percier și Pierre Fontaine. Împăratul Bonaparte cu soția lui aveau reședința oficială în Palais des Tuileries (Palatul Tuileries) în Paris și reședința privată aici în castel. Prin anul 1804 a lăsat Joséphine, care iubea
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
bani împrumutați, datoria a fost achitată de Napoleon. Castelul a fost renovat de arhitecții Charles Percier și Pierre Fontaine. Împăratul Bonaparte cu soția lui aveau reședința oficială în Palais des Tuileries (Palatul Tuileries) în Paris și reședința privată aici în castel. Prin anul 1804 a lăsat Joséphine, care iubea trandafirii, să fie amenajată o grădină, numită și după moartea ei "grădina împărătesei". După divorț Napoleon dăruiește Joséphinei castelul unde și după acea vor primiți în continuare diplomați și monarhi străini. Castelul
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
în Palais des Tuileries (Palatul Tuileries) în Paris și reședința privată aici în castel. Prin anul 1804 a lăsat Joséphine, care iubea trandafirii, să fie amenajată o grădină, numită și după moartea ei "grădina împărătesei". După divorț Napoleon dăruiește Joséphinei castelul unde și după acea vor primiți în continuare diplomați și monarhi străini. Castelul a fost moștenit de Napoleon III. Ca după moartea lui să-l moștenească fiul acestuia Eugène de Beauharnais. Azi castelul este declarat muzeu național, fiind vizitat de
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
castel. Prin anul 1804 a lăsat Joséphine, care iubea trandafirii, să fie amenajată o grădină, numită și după moartea ei "grădina împărătesei". După divorț Napoleon dăruiește Joséphinei castelul unde și după acea vor primiți în continuare diplomați și monarhi străini. Castelul a fost moștenit de Napoleon III. Ca după moartea lui să-l moștenească fiul acestuia Eugène de Beauharnais. Azi castelul este declarat muzeu național, fiind vizitat de turiști.
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
grădina împărătesei". După divorț Napoleon dăruiește Joséphinei castelul unde și după acea vor primiți în continuare diplomați și monarhi străini. Castelul a fost moștenit de Napoleon III. Ca după moartea lui să-l moștenească fiul acestuia Eugène de Beauharnais. Azi castelul este declarat muzeu național, fiind vizitat de turiști.
Castelul Malmaison () [Corola-website/Science/321848_a_323177]
-
(în ) a fost un palat din Paris. A fost castelul de reședință al monarhilor Franței. Palatul se află pe malul drept al Senei, vizavi de Place de la Concorde (Piața Concorde) și la circa 500 m de Louvre. Palatul a fost distrus în anul 1871 în timpul revoltei Comunei din Paris. În
Palatul Tuileries () [Corola-website/Science/321849_a_323178]
-
Palatul se află pe malul drept al Senei, vizavi de Place de la Concorde (Piața Concorde) și la circa 500 m de Louvre. Palatul a fost distrus în anul 1871 în timpul revoltei Comunei din Paris. În zilele noastre, clădirea impunătoare a castelului este amintită numai de câteva coloane amplaste în „Jardin des Tuileries“ (Grădinile Tuileries). Aici se află muzeul național „Galerie naționale du Jeu de Paume“. În anul 2002 s-a propus un proiect de reconstruire a palatului, pe baza gravurilor istorice
Palatul Tuileries () [Corola-website/Science/321849_a_323178]
-
ceremonie religioasă la Château d'Eu două zile mai târziu. A rămas romano catolică în timp ce soțul ei era luteran; fiii lor urmau să fie crescuți în religia tatălui iar fiicele în cea a mamei. Cuplul și-a stabilit reședința la Castelul Bernstorff din Copenhaga, unde s-a născut Valdemar. Începând cu anul 1883, Valdemar a locuit acolo cu nepotul său Prințul George al Greciei, fiul cel mic al fratelui său mai mare, Vilhelm, care a devenit rege al Greciei în 1863
Prințesa Maria de Orléans (1865–1909) () [Corola-website/Science/321922_a_323251]
-
lungmetraj debut admise la finanțare, iar scenariul primind nota 9,07. I s-a alocat astfel suma de 1.300.000 lei. Bugetul producției cinematografice a fost de 1.500.000 euro. Filmul a fost realizat în coproducție de companiile Castel Film (România), Agat Films & Cie (Franța) și Samsa Film (Luxemburg), cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Majoritatea banilor au fost cheltuiți de Castel Film. Coproducători din partea Agat Films & Cie au fost Dominique Barneaud și Nicolas Blanc, iar din partea Samsa Film
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
producției cinematografice a fost de 1.500.000 euro. Filmul a fost realizat în coproducție de companiile Castel Film (România), Agat Films & Cie (Franța) și Samsa Film (Luxemburg), cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Majoritatea banilor au fost cheltuiți de Castel Film. Coproducători din partea Agat Films & Cie au fost Dominique Barneaud și Nicolas Blanc, iar din partea Samsa Film Jani Thiltges. La realizarea filmului au mai colaborat S.C. Bv McCann Erickson SRL și societatea Realitatea Media, cu sprijinul Paris Cinéma. Regizor secund
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
ea. Abia după ce a fost selectată, Meda Victor a primit textul scenariului și a început să-l pregătească. Filmările au avut loc în perioada 13 iulie - 14 august 2007 și s-au desfășurat în cea mai mare parte pe platourile Castel Film, dar și în satul Balta Doamnei sau în pădurea Snagov. Satul românesc din primăvara anului 1953 a fost amenajat pe platoul unde se aflau decorurile de orășel american sudist rămase de la filmarea producției americane "Cold Mountain". Zilele de filmare
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
a inundat craterele bombelor, a transformat molozul în mocirlă și a blocat comunicația, radiourile neputând funcționa în umezeală. Norii negri de ploaie au obturat și lumina lunii, îngreunând misiunea de eliberare a drumurilor printre dărâmături. Pe dreapta, neozeelandezii capturaseră Dealul Castelului și punctul 165 și, după cum se planificase, elemente ale Diviziei 4 infanterie indiene, acum sub comanda general-maiorului Alexander Galloway, trecuseră la atacul asupra punctului 236 și de acolo la punctul 435, Dealul Spânzuratului. În confuzia înălțimilor, o companie din batalionul
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
un atac-surpriză cu tancurile din Brigada 20 blindate pe drumul de la Cairo la ferma Albaneta (drum ce fusese pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști germane a perturbat total orice posibilitate de atac asupra mănăstirii dinspre dealurile Castelului și Spânzuratului în vreme ce tancurile, lipsite de susținerea infanteriei au fost toate scoase din luptă până la jumătatea după-amiezii. În oraș, atacatorii au avansat
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști germane a perturbat total orice posibilitate de atac asupra mănăstirii dinspre dealurile Castelului și Spânzuratului în vreme ce tancurile, lipsite de susținerea infanteriei au fost toate scoase din luptă până la jumătatea după-amiezii. În oraș, atacatorii au avansat greu, și per total inițiativa a trecut în mâinile germanilor ale căror poziții în apropiere de Dealul Castelului
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Castelului și Spânzuratului în vreme ce tancurile, lipsite de susținerea infanteriei au fost toate scoase din luptă până la jumătatea după-amiezii. În oraș, atacatorii au avansat greu, și per total inițiativa a trecut în mâinile germanilor ale căror poziții în apropiere de Dealul Castelului, poarta către pozițiile de pe Dealul Mănăstirii, au împiedicat orice perspectivă de succes rapid. La 20 martie, Freyberg a adus în luptă elemente din Divizia 78 infanterie; în primul rând pentru a mări numărul trupelor din oraș astfel încât zonele eliberate să
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
adus în luptă elemente din Divizia 78 infanterie; în primul rând pentru a mări numărul trupelor din oraș astfel încât zonele eliberate să nu mai poată fi reinfiltrate de germani, și în al doilea rând pentru a întări poziția de pe Dealul Castelului și a permite astfel eliberarea de trupe pentru închiderea celor două trasee dintre Dealul Castelului și punctele 175 și 165 prin care germanii puteau să îi mai întărească pe apărătorii orașului. Comandanții aliați s-au simțit în pragul succesului, deși
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
trupelor din oraș astfel încât zonele eliberate să nu mai poată fi reinfiltrate de germani, și în al doilea rând pentru a întări poziția de pe Dealul Castelului și a permite astfel eliberarea de trupe pentru închiderea celor două trasee dintre Dealul Castelului și punctele 175 și 165 prin care germanii puteau să îi mai întărească pe apărătorii orașului. Comandanții aliați s-au simțit în pragul succesului, deși în ziua de 21 martie luptele grele au continuat. Apărătorii erau însă hotărâți și atacul
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]