13,837 matches
-
această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului. Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii. A scris muzică instrumentală, "Rapsodie"; variații pentru pian, cvintet pentru coarde.
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
mai sus este numit „Tutovinești”), care se află peste deal de Tătărești, spre satul vecin Recea. O lespede de piatră pe un mormânt, cu inscripția: „Здеси покоится прах Стефана Столновского и жены его Ларисы, 1800, Тутовень”, există și astăzi în cimitirul satului și poate constitui un argument că în valea Tutoveni au existat case de locuit. În arhive se găsesc și alte documente istorice importante. Unul dintre acestea se referă la familia MARZENCO. Primul document ce atestă familia MARZENCO la Tătărești
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
o delegație de preoți ortodocși și armeni etc. La moartea sa, ziarele timpului îl caracterizau în necrologurile publicate la moartea sa drept "veteranul iudaismului moldav", "bunicul mișcării evreiești din țară", "patriarhul coreligionarilor săi". Osemintele sale au fost ulterior reînhumate în cimitirul național de pe Muntele Herzl (Har HaZikaron) din Ierusalim, fiind aduse în Israel din România în anul 1965. În memoria sa, ca recunoaștere a meritelor sale în cadrul mișcării sioniste, numele său a fost dat orașului Givat Shmuel (Ghivat Șmuel) din Israel
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
Stejăret de deal cu gorun, Pm; - Zăvoi de salcie, Pm; - Goruneto-stejăret, Pi. Rezervatia include 3 canioane: Rudi, Arionesti, Tatarauca. Canionul Rudi are 5 km în lungime, râușorul Bulboaca formează multe praguri și o cascadă de 10 m în înălțime. Sub cimitirul satului Rudi se află Peșteră Răposaților. Pe partea stângă a Nistrului se află mănăstirea de la Rudi. Canionul Rudi include, de asemenea, 2 văgăuni foarte adânci, de origine tectonica de lângă comunele Arionesti, Rudi și Tatarauca-Noua pe o suprafață de circa 850
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
Crișan s-a retras la 24 februarie 1990 din funcția de Secretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. A trecut la cele veșnice la Roma la 6 noiembrie 1990, la vârsta de doar 72 ani. Este înmormântat în Cimitirul "Campo Verano" din Roma unde sunt și episcopul Vasile Cristea, Mons. Aloisie Ludovic Tăutu și alți emigranți români. Din însărcinarea papei Ioan Paul al II-lea, arhiepiscopul Traian Crișan l-a consacrat la 26 iunie 1983 ca episcop pe Louis
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
treabă nu a avut nicio problemă. Rostea rugăciuni înainte și după ce lua masa. În timpul liber, citea cărți bisericești. A fost o fire blajina și foarte credincioasa”, spune Bulat. A murit în 1988, la 80 de ani, a fost înmormântat în cimitirul din curtea bisericii din Sinesti. 1. Gh. Ghibănesacu - Surele și izvoade. București,vol.XXII,1934,p. 109 3. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editură Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001.p 235 4. Lăcașuri sfinte din
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
a retras la 10 octombrie 1987 din demnitatea de oficial al Curiei Romane, continuând însă să trăiască la Roma. Episcopul Vasile Cristea a trecut la cele veșnice la 17 ianuarie 2000, la vârsta de aproape 94 ani. Este înmormântat în Cimitirul "Campo Verano" al Colegiului Pontifical "Pio Romeno" din Roma, unde sunt și Arhiepiscopul Traian Crișan, Mons. Aloisie Ludovic Tăutu și alți emigranți români.
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
părăsit atunci partidul înființând o listă politică personală, Rafi (Lista muncitorească israeliană). Moshe Sharet a murit la 7 iulie 1965 la Ierusalim, în vreme ce îndeplinea funcția de președinte al Agenției Evreiești. A fost înmormântat conform dorinței sale la Tel Aviv, la Cimitirul Trumpeldor, un fel de Panteon național neoficial al Israelului. A avut trei copii - o fiică și doi fii - Yaakov și Haim. A lăsat un jurnal voluminos, publicat postum de către fiul său, publicistul Yaakov Sharet.
Moșe Șaret () [Corola-website/Science/305277_a_306606]
-
domnului, si mai departe de-a lungul pîrăului Kamencuțamerge pana la pămînturile răzeșilor satului Cucueți. Suprafață totală de pămînt bun care a intrat în posesia țăranilor este de 228 deseatine. În afară de această suprafață a mai intrat și pămîntul sub biserică, cimitir, casele preotului, diaconului, palamariului, două case moșierești, o cîrciuma în total 10 deseatine 150 sajini. Sub drumuri și străză 4 deseatine 356 sajini, sub albia rîulețelor 5 deseatine 487 sajini. III Locuitorii satului Cucueți se folosesc pentru adăpatul vitelor, oilor
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Iorgovan a încetat din viață la data de 4 octombrie 2007, într-o clinică din Viena, în urma unei îndelungi suferințe, ca urmare a unui stop cardiorespirator pe fondul unui cancer de pancreas, operat recidivat, cu metastaze. A fost înmormântat în Cimitirul Belu cu onoruri militare (deoarece era cavaler al Ordinului Național "Serviciul Credincios"), slujba funerară fiind oficiată de către episcopul-vicar patriarhal Vincențiu Ploieșteanul . În perioada decembrie 1989 - iunie 1990, profesorul Iorgovan a lucrat ca expert la Comisia juridică, constituțională și pentru drepturile
Antonie Iorgovan () [Corola-website/Science/305290_a_306619]
-
A plecat din lumea aceasta oripilat de clasa politică, una care, în opinia sa, nu are cum să nu dezamăgească un intelectual. Apropiații și familia au anunțat că profesorul s-a îmbolnăvit subit de cancer galopant. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în ziua de 14 martie 2009.
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
lui Papa Sixt al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați să ia parte la cultul național al zeilor păgâni și le interzicea să se mai adune în cimitire, amenințând cu exilul sau chiar cu moartea pe oricine nu s-ar fi supus poruncii). Chiar și în aceste condiții Papa Sixt al II-lea a reușit să ducă la îndeplinire datoriile sale de păstor al creștinilor - pare-se, fără
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
animadversum sciatis VIII. id. Augusti et cum eo diacones quattuor"- sf. Ciprian, Epistole, l, XXX). Privitor la aceasta Ciprian continuă: "Vă aduc la cunoștință că Sixt a îndurat martiriul împreună cu patru diaconi la 6 august, pe când se afla în zona cimitirului. Autoritățile Romei au ca regulă ca toți cei care sunt denunțați ca fiind creștini, trebuie să fie condamnați la moarte și bunurile lor confiscate în beneficiul trezoreriei imperiale ." Ca să evite vigilența autorităților imperiale, pe 6 August Papa Sixt al II
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
cei care sunt denunțați ca fiind creștini, trebuie să fie condamnați la moarte și bunurile lor confiscate în beneficiul trezoreriei imperiale ." Ca să evite vigilența autorităților imperiale, pe 6 August Papa Sixt al II-lea a reunit credincioșii într-unul din cimitirele mai puțin cunoscute, zis al lui Prætextatus, pe partea stângă a viei Apia, foarte aproape de acela al papei Calixt. Chiar în momentul când se pregătea să vorbească celor prezenți, Papa Sixt al II-lea a fost arestat de un grup
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
al II-lea a fost arestat de un grup de militari. Nu se știe precis dacă a fost decapitat imediat (pe loc) sau a fost adus întâi înaintea unui tribunal, pentru a fi judecat și condamnat iar ulterior readus la cimitir pentru executarea sentinței. Istoricii consideră că ultima ipoteză este mai probabilă decât decapitarea pe loc. Diaconii Ianuarius, Vincențiu, Magnus (Mare) și Ștefan au fost arestați și decapitați împreună cu Papa Sixt al II-lea în același cimitir. Inscripția pe care papa
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
iar ulterior readus la cimitir pentru executarea sentinței. Istoricii consideră că ultima ipoteză este mai probabilă decât decapitarea pe loc. Diaconii Ianuarius, Vincențiu, Magnus (Mare) și Ștefan au fost arestați și decapitați împreună cu Papa Sixt al II-lea în același cimitir. Inscripția pe care papa Damas I (366 - 384) a dispus să fie pusă pe mormântul din cimitirul „San Callisto” poate fi interpretată în două feluri. Întâlnirea dintre Papa Sixt al II-lea și Sfântul Laurențiu (în timp ce Sixt era condus la
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
decapitarea pe loc. Diaconii Ianuarius, Vincențiu, Magnus (Mare) și Ștefan au fost arestați și decapitați împreună cu Papa Sixt al II-lea în același cimitir. Inscripția pe care papa Damas I (366 - 384) a dispus să fie pusă pe mormântul din cimitirul „San Callisto” poate fi interpretată în două feluri. Întâlnirea dintre Papa Sixt al II-lea și Sfântul Laurențiu (în timp ce Sixt era condus la martiriu), menționată în „Actele Sf. Laurențiu” (Acta s. Laurentii), de Sfântul Ambrozie și de poetul Prudențius, este
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
și care a fost interpretată ca fiind martiriu prin răstignire), istoricii (cum ar fi Duchesne și Allard) cred că vrea să numească martiriul în general. Rămășițele pământești ale Papei Sixt al II-lea au fost depuse în cripta papilor din cimitirul sf. Calixt. Alături de mormânt a fost plasat și scaunul folosit de el la ultima celebrare liturgică și pe care a fost decapitat; acest scaun este marcat de sângele său. Pe locul din cimitirul sf. Prætextatus, unde a fost martirizat Papa
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
au fost depuse în cripta papilor din cimitirul sf. Calixt. Alături de mormânt a fost plasat și scaunul folosit de el la ultima celebrare liturgică și pe care a fost decapitat; acest scaun este marcat de sângele său. Pe locul din cimitirul sf. Prætextatus, unde a fost martirizat Papa Sixt al II-lea a fost construit un oratoriu („Oratorium Xysti”), care mai era încă vizitat de pelerini în secolele VII și VIII. Papa Pascal I a mutat acest „Oratorium Xysti” în capela
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
lui Fabian. După 4 zile (pe 10 august) a îndurat martiriul și ultimul diacon din Roma: arhidiaconul Laurențiu. Toți acești martiri sunt venerați atât de Biserica Catolică cât și de Biserica Ortodoxă. 6 august - La Roma, pe Via Appia, în cimitirul sfântului Calixt, nașterea fericitului Sixt al II-lea, Papă și martir, care, în timpul persecuției lui Valerian, a fost ucis cu sabia, a primit coroana martiriului.
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
timp înainte de moartea sa, s-a putut diagnostica și boala de care a suferit Rilke: leucemie. Poetul a decedat pe 29 decembrie 1926 în sanatoriul "Valmont sur Territet", da lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur când era pe moarte: "Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern" (Trandafir, oh, contradicție pură
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
emis edictul de toleranță, care a pus capăt prigoanelor și a dat un cadru legal Bisericii (cf. Eusebiu din Cezareea, Historia ecclesiastica, VII, 13). În felul acesta, Biserica din Roma a intrat legal în posesia lăcașurilor ei de cult, a cimitirelor ei precum și a altor proprietăți. s-a dovedit în măsură să pună ordine în administrarea tuturor acestor bunuri ca și a disciplinei. Prin 260, Dionisiu, episcopul din Alexandria, a trimis o scrisoare lui Amonius și lui Eufranus împotriva ereziei sabelianismului
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
a fost papă al Romei din noiembrie - decembrie 306 - 16 ianuarie 308. Marcel, roman ales în noiembrie-decembrie 306, mort pe 16 ianuarie 308; înmormântat în cimitirul Sfânta Priscila; sfânt, este comemorat pe 16 ianuarie. Din pricina atât a diviziunilor interne cât și a persecuțiilor, sediul roman a rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
apostat și prin urmare exilat de împărat ca „"tulburător al păcii"”. A murit la scurt timp (16 ianuarie 309) în ocnele imperiale unde a fost trimis (nu se cunoaște localitatea). Trupul său a fost adus la Roma și îngropat în cimitirul Sfânta Priscila, proprietate privată, care nu fusese confiscată în timpul persecuției. O legendă posterioară, preluată de Liber Pontificalis, a înflorit moartea lui Marcel I povestind că Maxențiu, din cauza că papa a refuzat să sacrifice zeilor, a transformat biserica pe care Marcel
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
zi înainte de începutul lui ianuarie). Cât privește bazilica, nu sunt date certe că ar fi fost cu-adevărat ctitorul acesteia. Este sigur este însă - cum afirmă Depositio - că Papa Felix I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber Pontificalis nu se poate în nici un
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]