13,496 matches
-
de contemplat lumânarea, dar simt că parcă discuția nu se încheagă, indiferent cât mă chinui să invit spiritele să participe. Ceva lipsește și parcă nimic nu se mai leagă. Merg, în sfârșit, la culcare și închid ochii cu o senzație ciudată de casă goală. A doua zi sunt trezită de Alfonso care intră cu o plasă din care scoate câteva dintre pietrele care, în mod normal, stăteau pe masa lui de lucru, printre care și piatra-inimă a maestrului lui, pe care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în sfârșit, cu propriile mele gânduri. Lumânarea plângătoare o fi avut ceva de zis dar nu sunt în măsură să analizez ce anume sau la ce întrebare o fi dat răspuns. Cât despre interpretarea lui Alfonso, cred că, în mod ciudat, nu are nimic de-a face cu mine. Ajung în Quito fără niciun incident, mă cazez și plănuiesc să rămân câteva zile ca sămi încarc bateriile pentru următoarea bucată de călătorie. Quito Încerc să mă reobișnuiesc cu dormitul într-un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vestice, iar peisajul s-a schimbat radical. Trecem prin câmpuri prăfuite înconjurate de lacuri mlăștinoase, cu câte o colibă pricăjită pe ici-colo, majoritatea neterminate sau sprijinite în vreun par mai lung. Apar păduri tropicale în care ne acompaniază un zgomot ciudat, un fel de mixtură între cântece de greieri, de păsări și țipete de maimuțe. Nu după multă vreme peisajul devine obosit și copacii par acoperiți cu o pâclă de praf iar aerul, în ciuda dimineții și a pădurii tropicale, îmi pare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
au atât de puțină înțelegere a raportului valoare preț încât stabilesc prețul ori complet aiurea în tensiunea momentului, ori depinzând de ceva ce au nevoie în momentul respectiv și încearcă să obțină. Reflectez că poate asta este la rădăcina privirilor ciudate ale Eliei și decid să mă concentrez pe ceremonia de mai târziu. Îi povestesc Eliei despre experiențele mele din Chiguilpe și mă ascultă curioasă. Din câte înțeleg, Don Julio nu va folosi nimic din toate artefactele folosite intensiv de Alfonso
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
important, Guillermo și familia lui știu că voi pleca a doua zi. Rămâne să mă gândesc ce voi face, îmi iau la revedere de la toată lumea, de data asta la plecare surprind fața contrariată a lui Don Julio, apoi o sclipire ciudată în ochii Eliei, decid să analizez lucrurile mai târziu, dacă va fi cazul și plec spre malul râului să fac autostopul la vreo canoe în trecere, care să mă ducă până la casa lui Guillermo. Rămân pe mal contemplând râul liniștit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
eu cu mâna mea, proprie și personală. Îi spun că mă duc să rezolv problema și mă îndrept spre casă să iau banii de la Elia ca să-i dau lui Don Julio. Intru, dau de Elia privindu-mă cu aceeași sclipire ciudată, o rog să-mi înnapoieze banii de ceremonie ca să îi dau direct lui Don Julio și îmi cer scuze pentru confuzia provocată. Elia, în mod clar, vrea să păstreze banii. Dă din colț în colț, într-un final urcă scările
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
brânză de capră. Îmi folosesc amintirile din shop-urile de delicatese din Londra ca să adaug tot felul de ingrediente neprevăzute la brânză, cu rezultate mai mult sau mai puțin reușite. Facem și pâinea tot în casă și brânza mea, deși ciudată, merge perfect cu pâinea caldă proaspăt scoasă din cuptor și vinul roșu catifelat din una din numeroasele podgorii argentiniene. Mâncarea, foarte des, este constituită din asado fie de o căpriță căsăpită pe loc de Julio sau Carlos, fie din carne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
florală, spre exemplu. În procesul căutărilor dau peste o informație la care mă opresc și reflectez: există o Conferință anuală de Șamanism în Iquitos, Peru, următoarea va fi în iulie 2008. Conceptul în sine mi se pare de-a dreptul ciudat, dacă nu din alt motiv, măcar din cauza unui potențial conflict al culturilor: șamanii bătrâni, foarte probabil, nici nu au cunoștință de termenul de „conferință” cu atât mai puțin au capaciatea sau înclinația de a face o prezentare Power Point în fața
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
folosite de o persoană care știe ce face cu metoda respectivă și, similar, o metodă excelentă poate fi pierdere de vreme în mâinile cuiva care nu știe să o folosească. Pentru mine, o partitură muzicală este o grămadă de semne ciudate, pentru un muzician este o lume fascinantă care i se deschide de la prima privire. Să fie o metodă mai bună decât alta? Posibil, dar înclin să cred că diferența majoră este în practicant, nu în metodă. Să fie posibil să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Scott, Chris și Grazyna la restaurantul peruan cu porții gargantuești și ne înfruptăm cu toții la maximum. Facem schimb de impresii și de povestiri din aventurile din ultimele două zile. Încep să mă acomodez cu viața în Iquitos și cu orele ciudate de conferință. Pablo Amaringo A doua zi va fi un nou tur de ceremonii și spre sfârșitul zilei de astăzi va trebui din nou să ne alegem câte un șaman. Discutăm viitoarea alegere, niciunul dintre noi nu se va mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
junglei și izolați de civilizație. Din spusele lui, călătorea cu barca, apoi prin pădure, timp de câteva zile pentru a ajunge la un trib iar bagajele erau constituite doar din hainele de pe el, pentru a nu speria indigenii cu obiecte ciudate. În urma repetatelor aventuri, Jorge se consideră adoptat de tribul Jivaro Cred că lipsa de popularitate a lui Jorge se datorează unei atitudini ușor arogante în general și mai ales față de mulți șamani prezenți la conferință. Statusul de rector, mai ales
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cele avute de mine până cu o noapte înainte. Nu mi-e clar care au fost factorii decisivi pentru ceremonia specială compania prietenilor, cunoștințele lui Jorge sau lichidul în sine? Îmi amintesc gustul plăcut al ayahuasca lui Jorge și gândul ciudat că abia aștept să beau. Prin comparație, îmi amintesc gândul de „pentru ce beau porcăria asta?” de la Templul Luminii. Mă simt ca și cum am făcut o descoperire, povestesc celor din jur experiența pe care am avut-o și îl recomand pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Takiwasi apoi se scuză deoarece trebuie să-și înceapă munca. Pe drumul de întoarcere reflectez la comportamentul lui Pablo. Lucrând la Takiwasi, trebuie să aibă contacte cu gringo cam tot timpul și suspectez că tocmai aceste contacte sunt sursa comportamentului ciudat. Poate a observat că venitul lui este minor comparat cu cel al centrului? Sau că gringos par să aibă alt sistem de referință la bani și că salariul pe un an în Peru poate fi câștigat într-o lună în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aș uita ca mîța în calendar. Dar arată-mi o poză cu Bogart și ține-te bine. în romanul său Zgomotul alb, scriitorul Don DeLillo îi descrie pe profesorii de la catedra de Studii Media a unei universități americane fictive niște ciudați care sînt în stare să povestească în detaliu ce făceau în ziua fiecărui deces hollywoodian survenit în timpul vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate de valori
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să-l expună) doar arată ca o pernă sau chiar asta e, intră alt turc (tot fără nici o treabă), cu capul plecat sub greutatea a ceva ce-ar putea fi un divan. La curtea lui ștefan, lucrurile sînt și mai ciudate : Sfatul țării e ca o întrunire a colectivului din Zbor deasupra unui cuib de cuci. ștefan prevestește venirea erei comuniste, boierii răspund în cor, pe mai multe voci : Are dreptate Măria Ta, și, la un moment dat, unul dintre ei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a simțit vreodată pe pielea lui tirania obligației de a reuși. Trebuie să mărturisesc că inima mea s-a chircit ca un melc în cochilie cînd am aflat ce gen de film e Fiecare se crede normal : road-movie independent cu ciudați. E genul de film care primește laude pentru galeria-sa-memorabilă-de personaje-excentrice-și-totuși-atașante, or, tocmai asta mă deranjează pe mine la atîtea filme americane independente : latura de paradă de ciudați. Mă deranjează năravul independenților de a-și supraechipa personajele cu excentricități și de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aflat ce gen de film e Fiecare se crede normal : road-movie independent cu ciudați. E genul de film care primește laude pentru galeria-sa-memorabilă-de personaje-excentrice-și-totuși-atașante, or, tocmai asta mă deranjează pe mine la atîtea filme americane independente : latura de paradă de ciudați. Mă deranjează năravul independenților de a-și supraechipa personajele cu excentricități și de a ne încuraja să ne uităm la ele ca la niște animăluțe interesante ; mi se pare un alt fel de a face același lucru pe care-l
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ani : evenimentul verii 2007 se numește Transformers și este ecranizarea unor mașinuțe de jucărie din anii 80, care se puteau transforma în roboți. OK, mașinuțele nu sînt singure pe ecran. Dacă vă uitați cu atenție, veți vedea și niște mogîldețe ciudate, nemetalice. Ei bine, aflați de la mine (care știu din caietul de presă) că acele chestii se numesc oameni. Hai să terminăm mai întîi cu ei, că nu sînt multe de spus. Cel mai important ar fi un adolescent timid (Shia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
neașteptate, faptul că există și îi amintește că e dator să-și cultive gustul, să-și dezvolte discernămîntul, ca să-l poată recunoaște. Dilema Veche, august 2007 Posttraumă Curaj nebănuit/The Brave One (SUA, 2007), de Neil Jordan în noul și ciudatul film al lui Neil Jordan, Curaj nebănuit, Jodie Foster joacă rolul unei realizatoare de radio numite Erica Bain, care face o emisiune despre New York-ul ei. New York-ul ei pare a fi unul prețios literaturizat, imprecis poetic, și în timp ce o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
supărată de păr negru, cu o meșă albă, iar pe unele porțiuni din cîntece mîrîie sadic ; pare copilul vîrcolacului mutant Wolverine cu mireasa lui Frankenstein. Pe scurt, Burton i-a reinventat pe bărbier și pe plăcintăreasă, făcînd din ei doi ciudați chic din familia celui mai frumos personaj al său, Edward Mîini-de-foarfece. Asta se poate constata cel mai bine în secvența în care plăcintăreasa care-l iubește pe bărbier visează că e la mare cu el și cu orfanul dickensian (Edward
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al său, Edward Mîini-de-foarfece. Asta se poate constata cel mai bine în secvența în care plăcintăreasa care-l iubește pe bărbier visează că e la mare cu el și cu orfanul dickensian (Edward Sanders) pe care l-au adoptat : sînt ciudați, sînt chic, sînt o familie burtoniană ideală. Chiar asta-i una dintre bube. Monstruozitatea personajelor lui Burton, oricît ar fi de sîngeroasă, e întotdeauna fundamental benignă. Faimoasa lui apetență pentru macabru n-are mai multă greutate decît a unui adolescent
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ea și s-o atingă pe umăr, fără ca ea să-i vadă mișcîndu-se. Tabloul e de o frumusețe săgetătoare lumina e ca a unei zile din copilărie care în memorie a devenit perfectă , dar mișcările formalizate ale jocului au ceva ciudat, neliniștitor. Nu știm prea bine ce observăm : plămada unei viitoare nostalgii sau a unei viitoare bîntuiri ? Așa se deschide filmul de debut al lui Juan Antonio Bayona, Orfelinatul. El culminează, 90 de minute mai tîrziu, cu o altă partidă de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
public căruia i-ar fi agresat obișnuințele cu maximum de folos. Problema a fost remediată anul trecut, cînd Haneke l-a refăcut cadru cu cadru în SUA (cu Naomi Watts și Tim Roth în rolurile soților victimizați). Nu găsesc nimic ciudat sau necurat în decizia lui de a-l reconstrui nu cred că e vorba despre bani sau despre epuizare artistică : probabil că finanțatorilor americani li s-a părut cel mai comercial film al lui, iar lui pur și simplu i-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
joc al necunoscutului. Și lucrul acesta se mai repetă ... Într-un târziu, am ajuns în sat, dar, înainte, vreau să vă mai spun ceva: după ce am trecut de primul deal, de o parte și de alta a drumului, erau pomi. Ciudați pomi! Pentru că până la o înălțime de doi metri, aveau atașați de ei tot felul de bălării, stufăriș și altele... Crengile erau rupte și mulți pomi păreau intrați în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
una din sesiunile Conferinței Generale, am urmărit o relatare care m-a impresionat extraordinar de mult: Printre delegații care se perindau în acea dimineață prin fața microfoanelor din marea sală, se afla un tânăr în jur de 30 de ani, îmbrăcat ciudat, fapt ce trezea curiozitatea tuturor delegaților. Peste un fel de fustă din piele, avea aruncată o pelerină din pânză albastră, strânsă la mijloc cu o curea lată, țintuită din loc în loc cu metal strălucitor. Înainte de a lua cuvântul, președintele îl
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]