14,040 matches
-
și obiceiurile românilor". "Studiu" "folkloristic", Edițiunea Academiei Române, Institutul de arte grafice "Carol" "Göbl", București, 1903, XIV+595 p. 28. "Legendele Maicii Domnului". "Studiu folkloristic", Edițiunea Academiei Române, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1904, III+345 p. 29. "Vartolomei Mazerean, Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa", "edată de Sim. Fl. Marian", Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1904, IV+59 p. Ediții "princeps "postume 30. "Hore și chiuituri din Bucovina, adunate de... ", ediție îngrijită de Liviu
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
0.8 %. În Bosnia și Herțegovina, aproximativ o treime din populație era de confesiune musulmană. În comparație cu țările din est și din sud-est, populația evreiască din Austro-Ungaria a cunoscut o largă toleranță, în pofida antisemitismului în creștere. În Monarhia Dunăreană, sub lunga domnie a lui Francisc Iosif I, evreii au fost emancipați și îl priveau pe împărat ca pe protectorul lor. Împăratului i s-a atribuit chiar o înclinare filosemită. Antisemiți fanatici l-au numit pe Francisc Iosif chiar „împăratul iudeilor”, deoarece acesta
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
multe proiecții săptămânale de film de război, care raportau, în mod patriotic și sub supravegherea autorităților de cenzură imperiale, faptele petrecute pe front. Filmele de propagandă au fost produse și ele în număr mare, astfel încât anul 1918, ultimul an al domniei Habsburgilor, când s-au realizat în jur de 100 de filme, a fost cel mai productiv an al industriei de film austriece din vremea monarhiei. În Budapesta zilelor noastre, oraș universitar din 1777, a fost construit încă din 1837-1847 Muzeul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Vibo Valentia). Dar până la vremea sa și Italia deveniseră sinonime, și numele s-a aplicat și asupra a mare parte din Lucania. Grecii au ajuns și ei să folosească denumirea de „Italia” pentru o regiune mai extinsă, dar abia în timpul domniei lui Cezar August (sfârșitul secolului I e.n.) termenul s-a extins asupra întregii peninsule până la Alpi. Săpăturile arheologice efectuate în toată Italia au dezvăluit prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani, urmată de sosirea omului modern
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești, începând cu domnia lui Basarab I sau după alți istorici a lui Vladislav I (Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei 1770-1771 când aceasta s-a aflat în Craiova). Până în secolul XVIII
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
mutat din valea Loarei, s-a îmbogățit cu noi instituții și a început să întrețină o armată plătită dintr-un impozit permanent. Începând cu 1494, suveranii francezi au dus mai multe războaie în Italia și, apoi, împotriva împăratului Carol Quintul. Domniile lui Francisc I (1515-1547) și a fiului său Henric al II-lea (1547-1559) au fost marcate de o întărire a puterii regale, care tinde să devină absolutistă, și de o Renaștere literară și artistică puternic influențată de Italia. În 1539
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
multe războaie cu o Europă coalizată împotriva sa, iar marchizul de Vauban a construit o rețea de cetăți la frontierele regatului. Deși aceste războaie au adus, la început, și victorii, mai multe înfrângeri și răspândirea foametei i-au marcat sfârșitul domniei. Strănepotul său, Ludovic al XV-lea (1715-1774), a dus și el mai multe războaie, cu diferite rezultate. Franța a abandonat, în 1763, prin , posesiunile din America de Nord, dar a dobândit, în același deceniu, Lorena și Corsica. În această perioadă, Franța a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
haiduci și panduri din Oltenia. În 1821, Oltenia este locul de plecare al primei revoluții moderne, revoluție care avea să însemne pentru țările române, trecerea de la perioada medievală la epoca modernă. Deși revoluția lui Tudor Vladimirescu reușește doar să restabilească domniile pamântene, ea constituie un moment de cotitură în istoria noastră. Tot Oltenia a fost sălașul în care care s-a dezvoltat revoluția pașoptistă, Craiova fiind prima capitală a revoluției pe care o pregăteau oamenii "Frației": Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Un moment crucial a fost alegerea Ploieștiului în 1597 de către Mihai Viteazul ca bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rangul de târg domnesc. Sprijinit de domnie, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul sec. XVII (este sediu al căpitanului de Ploiești), devenind un important centru urban al țării. Ridicarea sa a provocat decăderea unui alt oraș aflat în apropiere, Târgșor, ce va deveni un simplu sat. În august
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
a avut o perioadă relativ scurtă, colonizarea Daciei cu oameni proveniți din toate provinciile imperiului a fost cea mai intensă, iar limba latină s-a impus că lingua franca. Istoricul Dio Cassius scria că regele dac Duras a renunțat la domnie și i-a transmis funcția lui Decebal-Diurpaneus, ce era ""ager în planurile de război că și în împlinirea lor, știind să-și aleagă timpul când să năvălească asupra inamicilor, fiind asemenea și în momentul când trebuia să se retragă, fiind
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și militare în regiunea Munților Orăștiei. S-au stabilit relații cu populații și state inamice Romei. După moartea lui Domițian, Nerva este numit împărat, încercând să restabilească prestigiul senatului. A fost succedat de Marcus Ulpius Nerva Traianus sub a cărei domnie, imperiul a atins întinderea teritorială maximă. Traian consideră pacea încheiată în 89 ca fiind rușinoasă și de aceea, a decis să pornească un nou război. În primăvara 101 împăratul a traversat Dunărea la Viminacium urmând traseul făcut de Tettius Iulianus
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de la Abrittus, traversând prin Tropaeum Traiani, prin Ulmetum până la Ibida, unde se bifurcau, formând o ramură spre Aegyssus și cealaltă spre Noviodonum. Dacii (geții) s-au răsculat de mai multe ori. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian. Răscoală a antrenat și dacii liberi și neamurile vecine. Alte două răscoale au avut loc în timpul împăratului Antonius Pius (138 - 161). Cea mai lungă și puternică răscoală a fost între 166 - 175, amenințând la un moment
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Dacii au suferit pierderi semnificative în urmă războaielor. Eutropius a susținut că Dacia a fost secătuita de bărbați. În realitate, majoritatea populației dacice continuă să trăiască sub stăpânire română. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor. Erau construite clădiri tipice arhitecturii române: temple, amfiteatre, edificii, băi publice, vile suburbane și rustice. Au fost descoperite urme ale unor temple în orașe și sate, precum și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele. Prima mențiune a tîrgului datează din anul 1436, iar mențiunile ulterioare descriu un tîrg rural prevăzut cu o hala de piatră, grupat în jurul parohiilor "Nașterea Fecioarei" (Măzărache) și "Sfinții împărați Constantin și Elenă" (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bacului care avea hotar comun cu moșia Chișinăului. În alte documente de mai tarziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni. În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
este capitala Spaniei. Construit pe ruinele unui fort maur numit Magerit, orașul a devenit capitală în 1561, în timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg. Ca urmare a devenit un oraș înfloritor. Madrid este nu doar capitala țării, ci și capitala provinciei și a "comunității autonome" Madrid. Puncte importante culturale și turistice includ faimosul Muzeu Prado, Muzeul Thyssen
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
a conferit primul for municipal, care reglementa activitatea consiliului, și a cărui competențe au fost amplificate în 1222, de către Ferdinand al III-lea cel Sfânt al Castiliei. Următoarea etapă importantă în evoluția Madridului a avut loc în timp ce Spania era sub domnia Bourbonilor francezi. În timpul domniei lui Carol III (1759-1788) au fost construite câteva dintre cele mai remarcabile clădiri ale Madridului. Tot în această perioadă orașul a început să capete aspectul său modern actual cu bulevarde largi ce radiază dintr-un centru
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
municipal, care reglementa activitatea consiliului, și a cărui competențe au fost amplificate în 1222, de către Ferdinand al III-lea cel Sfânt al Castiliei. Următoarea etapă importantă în evoluția Madridului a avut loc în timp ce Spania era sub domnia Bourbonilor francezi. În timpul domniei lui Carol III (1759-1788) au fost construite câteva dintre cele mai remarcabile clădiri ale Madridului. Tot în această perioadă orașul a început să capete aspectul său modern actual cu bulevarde largi ce radiază dintr-un centru, acum, destul de înghesuit. Carol
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
1244), acesta a devenit unul dintre cele mai populate sectoare ale orașului, cunoscut sub numele de "Al-Lukant". Ca urmare a tratatului semnat între Aragon și Castilia, în 1179 orașul s-a regăsit la granițele zonei afectate de "Reconquista", pentru ca sub domnia lui Jaime al II-lea să intre în componența "Regatului de Aragon" (1304). În 1490, Alicante a primit de la Ferdinand al II-lea Catolicul statutul de oraș. În 1691, "Castelul Santa Barbara" a fost asediat de francezi, iar în timpul "Războiului
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
misionarului Rupert în oraș. Acesta construiește o biserică închinată apostolului Petru (Peterskirche) și renovează mânăstirea (Peterskloster) existentă. De asemenea, pune temeliile unei mânăstiri de măicuțe pe muntele Nonnberg. Rupert este considerat întemeietorul orașului Salzburg. În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză și deține proprietăți vaste împrejurul orașului. În anul 1077 începe construcția fortăreței de la Salzurg, Festung Hohensalzburg, pe ruinele uni castel roman. Între sec XIII-XVII se construiesc
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
(redenumită de turci în Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
Drept dovadă în această privință poate servi faptul, că în această funcție până la sfârșitul domniei sale Ștefan cel Mare a numit reprezentanți ai marii boierimi dregătoare moldovene, persoane de încredere lui. Datele istorice arată că pe vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș, după anul 1541, pe locul vechii Cetăți a Orheiului a fost înălțată o nouă cetate de piatră. Construcția a fost folosită de unii domni moldoveni în vederea restabilirii capacității de apărare a Țării Moldovei. Se presupune că
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
catolicilor. Negru Vodă a mai fost identificat și cu Vladislav al II-lea, iar confuzia aceasta a fost alimentată de cronicarii munteni, care scriau în funcție de cerințele celor ce erau la putere în acea perioadă. Lui Bărbat i-a urmat la domnie Tihomir în preajma anului 1290, iar câțiva ani mai târziu (în preajma lui 1310) Basarab I preia tronul. Astfel, în 1324, situația juridică internațională a voievodului era aceea de vasal al Ungariei. Însă voievodul duce o politică externă foarte activă, folosind poziția
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Vodă construcția bisericii, alături de o curte domneasca fortificata pe care primul descălecător ar fi ridicat-o aici. După cuvintele cronicarului, ""Dragoș-vodă, așa povestescu oamenii cum că, dacă au descălecat Țară Moldovii, au descălecat târgul Siretiului. Și i-au fost scaonul domnii(i) sale acolo. Și au făcut zamca, cetate de pământ, si in zamca case domnești și lângă zamca biserică de piiatră. Și hramul bisericii este Sf(a)nta Troițe, care și până astăzi iaste și să slujaște sfântă liturghie."" Lipsa
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
capelă a Curții Domnești de la Siret. S-a infirmat ipoteza avansată în anii '60-'70 ai secolului al XX-lea că biserică actuala ar fi o refacere din temelii datând de la începutul secolului al XV-lea, din primii ani ai domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), negăsindu-se niciun indiciu care să ateste existența unei construcții anterioare. Lângă biserică au fost descoperite locuințe datând din deceniile nouă și zece ale secolului al XIV-lea, în interiorul cărora au fost găsite discuri ceramice
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]