14,797 matches
-
formau bălți. Aceasta era respirația uzinei. ― Pasajul se lărgește. Hicks efectuă o panoramare cu camera sa. Militarii pătrunseră în interiorul unui vast dom cu pereții făcuți dintr-un material diferit. Faptul că toți infanteriștii își păstrau calmul se datora antrenamentului. ― Oh, Dumnezeule, murmură Ripley. Burke trase o înjurătură. Camerele și lămpile le ofereau imaginea sălii. În locul pereților netezi și ondulați de mai înainte, erau acum alții, grosolani și neuniformi. Se vedea în plus un basorelief compus din obiecte diverse provenind din colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai puteți face nimic pentru ei. Sunt pierduți. Asta e. Fiți fericiți că nu ați pățit la fel. Dacă Dietrich ar fi cu noi, v-ar spune că nu se mai poate încerca nimic. Comtehul părea că se prăbușește. ― O, Dumnezeule, Doamne, nu se poate. Ripley se întoarse. În trecăt, întâlni privirea lui Vasquez. I-ar fi fost ușor să-i spună: Te-am prevenit. Oricum era inutil. Tot ce aveau să-și spună era conținut în această privire. Și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se înșela. ― Muniții? Vasquez scutură din cap și se prăbuși într-un fotoliu. ― Erau stocate în pereții VTT-ului. A sărit totul în aer când a luat foc. (Își scoase fularul pătat de sudoare și-și șterse fruntea cu antebrațul.) Dumnezeule, aș da orice pentru o bucățică de săpun și un duș. Hicks se uită la masa pe care era pus arsenalul lor. ― Aici e tot ce am putut recupera. Patru vibratoare și două sute de munții. Nu-i grozav. Vreo cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Erau cu toții alături de Bishop, când de la baza stației se ridică o coloană de flăcări care urcă la cer. Într-o clipită strălucirea ei fu mai luminoasă decât a haloului care aureola partea superioară a turnului conic. ― Ce-n fost asta, Dumnezeule?! făcu Hudson lipinddu-și fața de geam. ― Degazaj prin supapele de securitate, răspunse Bishop. ― Construcția va rezista la supraîncălzire? se interesă Ripley. ― Imposibil. Dacă datele pe care le-am obținut sunt fie și pe jumătate exacte, și nu am nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
una din creaturile astea dar nu știa cum anume să procedeze pentru ca s-o treacă de controalele sanitare. Și eu care-l avertizasem că voi informa autoritățile cu privire la proiectul lui dacă nu renunță... Am făcut o prostie. Hicks era consternat. ― Dumnezeule mare, dar de ce să facă una ca asta? ― Compania efectuează cercetări asupra armelor biologice. Când dau de ceva unic și nou. vor cu tot dinadinsul să scoată niscai profit din asta. La început, am crezut că e altfel. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
când își coborî privirea asupra reprezentantului Companiei.) N-am vrut neapărat să te jignesc. Ripley își scutură capul. Furia inițială slăbea în fața unui sentiment de vid infinit. ― Găsiți un loc în care să-l închidem până la plecare. ― La ce bun, Dumnezeule? Hudson tremura de mânie, cu arătătorul lipit pe trăgaci. Ripley se uită la comteh. ― Aș vrea să-l duc pe Pământ, ca să fie judecat. E nevoie ca toți să știe ce s-a-ntâmplat cu această colonie și de ce. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Reuși să-și concentreze atenția asupra culoarului dinainte-i: îl văzu pe Burke trecând pragul celeilalte încăperi și închizând după el ușa grea de separare. Ripley se aruncă peste panou când zăvorul intern zăngăni de cealaltă parte. ― Burke! Deschide ușa! Dumnezeule, Burke, deschide! Newt ajunsese și ea și o trăgea de pantaloni tot arătând cu degetul spre capătul celălalt al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și era enormă. Ripley, tremurând, ridică arma și încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai apucă să urle. Dar mâna era omenească și aparținea unui corp captiv cu chip familiar. Figura lui Carter Burke. Geamătul pe care-l auzi nu mai avea nimic omenesc: ― Ripley. Ajută-mă. Simt ceva în mine. Doamne, mișcă. O, Dumnezeule... Se holba la e. Depășise stadiul ororii. Nimeni nu merita o asemenea pedeapsă. ― Ține. Degetele bărbatului se chirciră pe grenadă. Apoi Ripley îi scoase siguranța și se îndepărtă în grabă. Vocea artificială a stației se făcu din nou auzită. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
propriile opinii și gânduri, pentru că, brusc zâmbi: - Dragă prietene, spuse ea cu o voce încărcată cu o dulceață exagerată de sarcasm, odată și odată va trebui să-mi explici ce e Semantica asta Generală și să-mi spui totul despre Dumnezeul ei; cum a reușit el să înfrâneze pasiunile celor mai dornice și categorice, din punct de vedere sexual, creaturi din univers - bărbații! Ea cedă: - Pentru acum, accept deși nu-mi convine, că pentru un motiv sau altul, nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Pentru că exact în același moment simți o senzație ciudată în cap. Îi trebuiră câteva frânturi de secundă până ce memoria cumulată a lui Gosseyn Doi și Gosseyn Unu, (nu, el nu avea mișcări fizice personale asociate), să identifice senzația. Apoi... Doamne, Dumnezeule! Ceva încerca să pună stăpânire pe mintea sa... Cele douăsprezece minute prezise de Leej, probabil au trecut. Aceea fu numai una dintre numeroasele impresii ce i se plimbară prin minte. Gândul la Leej se asocie instantaneu cu amintirea despre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
buzna pe proprietatea altora fără să ai permisiunea. S-a-nțeles? Din fericire, Enin nu mai avu timp să răspundă. Pentru că imediat se auzi un zgomot. Și ușa se deschise. Silueta zveltă, cunoscută, se ivi în prag și zise: - Oh, Dumnezeule, tu ești?! Erau exact aceleași cuvinte pe care le-ar fi rostit probabil Gosseyn, în aceeași situație. Dar tonul lui ar fi fost de ușurare. Pentru că individul care scoase acea exclamație fusese identificat de memoria Gosseyn ca fiind proprietarul cabanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
trei metri într-o parte, pe scările care urcau mai sus m punctul acela, și spuse ceva de felul: - N'ya dru ham tai, Neggen? Vocea ei părea tulburată și suna ca o întrebare. Tonul bărbatului era mai ridicat. - Doamne, Dumnezeule, spuse el. Rubri, ce bolboroseală mai e și asta? Șocul resimțit la acest schimb de replici se răsfrânse și asupra lui Gosseyn. Îi trebuiră câteva secunde pentru a se obișnui cu sentimentul neașteptat că el era într-un fel responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de a-ți aduce aminte, răsună reverberant în paginile Scripturii evreiești. De nu mai puțin de o sută șaizeci și nouă de ori se face auzită porunca în Biblia ebraică, amintind poporului ales să nu își uite angajamentele luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare întruchipează, din acest
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cei noao, șapte Taine ale Beséricii Răsăritului i proci" [fila 1] (p. 133). Tabel 1. Analiza lexicală a Bucoavnei de la Bălgrad (1699) Rang Cuvânt Nr. de atestări Pondere procentuală 8 sine 81 1,82 18 sfânt 51 1,14 27 Dumnezeu 41 0,92 30 Duh 32 0,71 34 cap 28 0,62 38 taină 25 0,56 40 stih 24 0,53 41 preot 22 0,49 44 Părinte 21 0,47 46 Fiu 21 0,47 47 Păcat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mári. Punetive înnáinte Lumea quá fi o Besèrica. Áu nu e ádeverát, che pe Scáunul cel dintâiu nu pot sedè toti? Numái unii áu loc pe dênsul, ceiálálti sed pe áldoilea, áltreilea, si mái înderapt. Rânduiàlá ácèstá o há facut Dumnezeul cel prea întiellept. Quaruiá êi pláce vîrtutea, êi pláce rânduiálá lui Dumnezeu (ABC séu Bucavna pre folosul scolelor niamului romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriotismul, dreptatea și pre toți aceia câți fac bine patriei și neamului pământesc" (p. 31). Copiilor le sunt prezentate apoi "trei rugăciuni care trebuie zise totdeauna", Tatăl nostru, Împărate ceresc și următoarea rugăciune patriotică pe care o vom reproduce in toto: Dumnezeule prea bune, tu care n-ai făcut pe nici un om ca să fie necăjit, ci voești ca toate făpturile să se bucure de ființa lor. Scoboară lumina ta preste noi și preste toți cei mari ai patriei noastre, ca văzând binele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
datoriilor cetățenești cuprinde o serie de obligații, toate avându-l ca obiect de referință pe împărat: i) în primul rând, cetățenilor li se solicită respectul ceremonios, supunerea temătoare și închinarea plină de smerenie și umilință față de "capul țării, unsul lui Dumnezeu și mai marele popoarelor" (p. 103); ei trebuie să onoreze pe împărat mai presus decât toți ce sunt pe pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul divin; ii) în al doilea rând, cetățenii au datoria morală și obligația civică de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de a-l naționaliza chiar și pe Dumnezeu! Nu ar fi fost primul care ar fi făcut asta. În anii de după Reforma engleză, episcopul Hugh Latimer a ridicat, la auzul veștii nașterii fiului lui Henric al VIII-lea, mulțumiri "Domnului Dumnezeului nostru, Dumnezeu al Angliei! Întrucât cu adevărat s-a arătat a fi Dumnezeul Angliei, sau mai curând un Dumnezeu englez" (Kuman, 2003, p. 107). Pe urmele acestuia, punând punctul pe "i", clericul John Aylmer (care avea să devină episcopul Londrei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care ar fi făcut asta. În anii de după Reforma engleză, episcopul Hugh Latimer a ridicat, la auzul veștii nașterii fiului lui Henric al VIII-lea, mulțumiri "Domnului Dumnezeului nostru, Dumnezeu al Angliei! Întrucât cu adevărat s-a arătat a fi Dumnezeul Angliei, sau mai curând un Dumnezeu englez" (Kuman, 2003, p. 107). Pe urmele acestuia, punând punctul pe "i", clericul John Aylmer (care avea să devină episcopul Londrei) a enunțat, în 1559, că "Dumnezeu este englez" (Greenfeld, 1992, p. 60: God
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Gredos, 1981, p.105. 73 Hernani Mandolini, Ensayo sobre la psicología del hombre de genio [Eseu despre psihologia geniului], Buenos Aires, [f. ed.], 1919, p. 84. 74 "...el poeta no es más que un mísero Dios." [poetul nu e decât un Dumnezeu mizer]. Jacques Maritain, La poesia y el arte [Poezia și arta], Buenos Aires, Emecé Ed., 1955, p. 142. 75 Antonio Banfi, La crítica del juicio estético en Kant [Critică judecății estetice în opera lui Kant]; în Filosofía del arte [Filosofia artei
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
-mi mai tot stai în cale? urlă Ganea, aruncând cât colo mâna Variei și, cu mâna rămasă liberă, în ultimul hal de turbare fiind, îi trase prințului o palmă cât putu de tare. — Ah! gemu Kolea, plesnind din mâini. Ah, Dumnezeule! Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună ceva; un zâmbet ciudat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Liubocika, poate că o sâcâie colicii... că tare mai țipi! — Nu-nu-nu! Pușchea, pușchea... se sperie teribil Lebedev și, repezindu-se la copilul care dormea în brațele fiicei lui, cu figura timorată, îi făcu cruce de trei ori. Doamne ferește, ocrotește-o, Dumnezeule! E propriul meu copil sugar, Liubov, îi spuse el prințului, și-i născută din cea mai legitimă căsătorie de recent răposata Elena, soția mea, care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din obișnuință minte, vă rog să mă credeți! — Chiar așa e? întrebă prințul nerăbdător. — Lukian Timofeevici, într-adevăr, încuviință Lebedev și se fâstâci, plecându-și supus capul și ducându-și iar mâna la inimă. — Dar de ce ai făcut-o? Ah, Dumnezeule! — Din autodesconsiderație, șopti Lebedev, aplecându-și capul tot mai jos și mai umil. — Eh, care autodesconsiderație! Măcar dacă aș ști cum să dau de Kolea! spuse prințul și se ridică să plece. — Vă spun eu unde-i Kolea, se oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce rostește asemenea verdicte? Iar Lebedev care, chiar el i-a dat astăzi de gândit; oare se aștepta să întâlnească un astfel de Lebedev? Oare l-a știut mai înainte pe Lebedev că ar fi așa? Lebedev și Du Barry, Dumnezeule! De altminteri, dacă Rogojin va ucide, măcar n-o va face atât de dezordonat. Nu va exista acest haos. Un instrument comandat conform planului și șase oameni uciși absolut în transă! Oare Rogojin are un instrument comandat conform planului... el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlișcev! Fiul lui Pavlișcev! N-are rost, n-are rost! zise Lebedev dând din mâini. Nici nu merită să-i ascultați; și nu-i frumos din partea lor, luminate prinț, să vă deranjeze. Asta-i. Nu merită să... — Fiul lui Pavlișcev! Dumnezeule! strigă prințul extrem de tulburat. Știu... dar... i-am încredințat lui Gavrila Ardalionovici această problemă. Acum câteva clipe Gavrila Ardalionovici mi-a spus... Însă Gavrila Ardalionovici ieșise din casă și era acum pe terasă; Ptițân îl urmase. Din camera alăturată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]