13,416 matches
-
acest câine... Să roadă o coajă de pâine. Dar acest câine în sus se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de pâine Probabil că și pe el dinții îl dureau Ca și pe mine. Dar acest câine s-a aplecat iar Să roadă coaja de pâine, Care de ploaie s-a mai înmuiat Și eu l-am privit cu mare durere Că nu aveam nimic de mâncare Să ajut acest
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
față Îmi curge lacrima pe față Și nu pot să o opresc! Aș vrea să fiți sănătoși Mereu la voi mă gândesc. S-aveți numai sănătate Boala să meargă departe Să ajungă pân-la mare Să se-nece ea de-o doare. Lacrima-i greu de oprit, Cu boala-i greu de luptat; Să dea Domnul sănătate Boala să fugă departe. Să știe că e păcat Să zacă omul la pat. Unii oameni sunt bătrâni Nu mai pot merge pe drum; Nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Unii oameni sunt bătrâni Nu mai pot merge pe drum; Nu-și pot face o mâncare, Boala pe toți îi doboară, Bătrânețea îi omoară, Că nu este-așa ușoară. Mă rog Doamne eu la tine, Oasele să nu-i mai doară Căci tu cu puterea ta, Fă-i tu Doamne, fă-i tu bine Că tu ai multă putere Să le alini din durere. Te-am iubit cum n-am să mai iubesc Și-mi pare rău căci nu m-ai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să nu cuget: Doamne, eu mă rog la tine Fă-o pe Raluca bine, Să trăiască cât și mine, Că ea are copil mic Și el nu știe nimic, Că mama e bolnăvioară Noi nu-i spunem, să nu-l doară. Ne-ntreabă când vine-acasă Însă boala nu o lasă. Doamne, tare noi am vrea Să ne bucurăm de ea Ca să fie sănătoasă, Să vină și ea acasă. O așteaptă copilașul Că ne-ntreabă, ce să-i spui, Când vine mămica
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
regăsit cu Gilbert și fii-su, a fost desigur un noroc pentru mine, ceea ce aș putea spune de altfel și despre revederea mea cu Andrei de răs-răsalaltăieri. N-ar avea Însă cum să nu-mi pese și să nu mă doară de văr-miu, tocmai fiindcă știu mult mai bine decât ăștia de pe-aicea cum a dus-o și cum o duce, și-apoi el e un copil față de mine și Andrei. S-ar spune că ăla l-a crescut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plămânii, să-și caute de sănătate, că șefilor lui de la serviciu puțin le pasă de el dacă o să i se Întâmple ceva, pentru ei ești bun cât le muncești, când nu mai poți te-aruncă toți la gunoi, nu-i doare nicăierea de tine, la care el că mai lasă-mă-n pace, Felicio, și mai Încet că trezești vecinii și-l trezești și pe Aurel... Mama oricum mă trezea ca să mă pună să spun de trei ori Tatăl Nostru cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aproape nou, mănușile cu cotiere, de mușchetar, apărătorile pentru gambe, iar din toată moșmondeala asta a lui Înțeleg că habar n-are de stăpânul despre care spunea adineauri că trebuie să apară. Laur se Încrâncenează și insistă pe ce-l doare pe el acuma, cum că noi nu suntem ca ei, vere, străduindu-se totodată să-i dea satisfacție și părintelui Andrei. — Da’ nici cu ăsta nu mi-e rușine, vere, care era să se facă doctor și inginer și ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cap, iar când și-a luat seama că nu știe pe unde mai stă mă-sa care l-a făcut și nu cunoaște pe nimeni pe-aici și n-are pe cine să Întrebe și oricum pe Motănica n-o doare nicăierea de el, nimerise deja În bătătura lu’ moș Victor. Păi a și uitat de la ce s-a luat cu Gilbert, și-au pus atunci amândoi ambiția, da’ orișicât, e tac-su, Laur ține la el și de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de centimetri, pe care moșu’ s-a Îndurat să ni le plătească la tariful lor Întreg, nemaiținând cont de faptul că eram angajați ai Cooperativei. Treacă de la el patru sute și luați de mâncați și beți, copii, salaru-i salariu, nu vă doare burta cât trăiește moșu’ vostru. Primise o comandă pentru un closet, și că n-a apucat să-l Întrebe p-ăla dacă are oameni să i-l sape și să-i lase tuburile-n groapă, da’ când vine să și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dată În preajma unui astfel de eveniment, toate celelalte treburi au fost amânate. Putea să mai aștepte Buceagul. Cununăm și botezăm și la iarnă cartofi și salam mâncăm, copii, și bine c-avem de unde și cât trăiește moșu' vostru nu vă doare burta și numai să m-ascultați voi pe mine și-o să vedeți că are să fie bine. Și-ncă ce bine! Tot ascultându-l, de când așteptam noi o astfel de ocazie, pe lângă care trecusem de altfel În mai multe rânduri fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scăpat de noi și noi de voi. Nu-s o sută cin’zeci de saci aici cum nu-s io popă... Păi dacă-ți spun, nea, ce interes am... — Poți să-mi spui și-o mie, băiețică, că nu te doare gura... Până la urmă Andrei i-a convins de unul singur. Până m-am dus eu În dormitor după Încă o sticlă, ei i-au dat banii pentru o sută de saci. Restul, după ce-i Încărcăm și-i numărăm. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de tije. Tâțâi mustrător că mi le-ați mâncat, țapilor, și poate să plece după ce i-am cerut, spuse că va trebui să i le plătim și pe flori, la care părințelu’ flutură din mână. Vedeam bine că nu-l doare nicăierea, de vreme ce avea bani ca să cumpere tot localul ăsta. — Zici că suntem ca și scăpați, am spus, da’ nu te-ai gândit?... Acuma lasă-mă să-mi tihnească, Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-i tihnească, mă mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aivă ce să-i dea lui. D-aia tăcea el ca prostu’ și nu zicea nici câr În fața lu’ tac-su și l-asculta cu gura căscată, că nu s-avea bine? Am zis și io așa, vere. Nu ne doare burta acuma de ei... După ce-ai plecat tu după Gilbert, s-au bătut Într-o zi ca chiorii. Au cumpărat Buceagul Unității și-au băgat o grămadă de bani În el să-l facă, În fine, i-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la fel de bălai ca și ea. Și-l ținea Între picioarele răscrăcănate pe saltea de-ai fi zis că tocmai Îl născuse. Se strâmba la vederea atâtor ravagii scoase la iveală de baia asta trimestrială sau lunară. Florinel orăcăia stins, Îl durea și nu mai avea mult până să-l ia somnul, dar bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină de tuns și-i place să-l tundă des. Până să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să fugă. Se smiorcăie și se șterge la bot și-mi arată sângele și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un loc, undeva Într-o pădure cu liniște și verdeață unde să n-aud de nimeni și de nimica. — Să-ți ciripească păsărica, face părințelul, stârnind râsul vameșului. — Lu’ nevastă-mea Îi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a lăsat de izbeliște acolo-n grajd? Poa’ să stea acolo brotacu’ ăla jegos și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ditamai teancu’ de sute, cât s-o ducem Împreună aicea ani de zile-n pace și bucurie și voie bună, mmmââââ-aimmâî pierdutâââmmm?! Pepino mugea pradă deznădejdii. Suferea și el alături de noi, măcar că văr-su habar n-avea și nu-l durea nicăieri de necazul și durerea noastră. Ar fi trebuit totuși să spună și el ceva, bunăoară că-i greu, știm și vedem și noi și ne dăm seama, e vânzoleală mare și balamuc, războiul e-n toi, a-nnebunit toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zis că-i iau gâtu’. Cu mâna mea Îl iau de pe pâine. Vere! Atâta-i spun. Restu’ știe el singur. După ce am ocolit pontonul din stabilopozi am luat-o Înapoi spre țărm. Înotam spre țărm și mi-era tot mai dor de el, să ne regăsim și s-o Înnădim de unde am lăsat-o În urmă cu șase ani. Când am ieșit din apă parcă-mi era din nou frig. M-am lungit pe nisip să mă zvânt și am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții stau la soare și la umbră În pula goală, În timp ce el muncește din greu. Unde ți-ai găsit să dormi, vere? - Stau aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-te-n gură de târâtură! - Târâtură-i cioara aia de mă-ta! Crăuni elocvent: Aaaaa!... Aaaa!... Își frecă mâinile satisfăcut. Vă dau pe mâna procuraturii c-ați intrat peste mine-n casă, futu-vă neamu-n gură de ciori. - Și mă doare exact În vârfu’ pulii, că mă dai pe mâna procuraturii. - Afară, ciorilor Împuțite! - Să mă dai În judecată, că nu ți-am băgat-o toată, hăhăhăh... Uite-l vere, ăsta-i Zlate, poate nu știai cu ce se ocupă. Barem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
obosit, dar încă tânăr, se lasă cuprins de o emoție și de o uimire pe care nu le-am mai încercat decât în situații sau în locuri aparte, așa cum a fost la Eryx, de pildă, sau la Delphi. Slăbiciune Mă dor permanent picioarele. Au devenit șubrede și nu-mi mai pot susține greutatea trupului fără să se-ndoaie. Am o ușoară împleticire în mers. Nu mai pot să mă mișc lejer ca înainte și simt imediat nevoia să mă sprijin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
strălucește. Părtaș la acest spectacol netrucat, simt o mare seninătate și o plăcere atât de intense, încât mi-e teamă să nu mor din cauza lor. Mă simt sufocat de atâta frumusețe pură, de nimic contaminată. suferință Mi-e rău. Mă dor viscerele de parcă ar fi sfâșiate de un cuțit. Trec prin suferințe crâncene, pe care nu mi-aș fi închipuit vreodată că trebuie să le îndur. Am strigat, m-am perpelit ca un isteric pe pâmântul gol. Am avut dorința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de undeva de pe țărmul Mării Negre, unde a fost exilat cândva poetul Ovidiu, s-a anunțat că doritorii de transplant sunt rugați să completeze un formular (chestionar) și să-l înainteze la o adresă anume. Nu ne bântuie invidia, dar ne doare vânzarea de iluzii unei fragile categorii de pacienți, pe care ar trebui să-i protejăm de speranțe deșarte. Toate centrele care practică transplantul de insule Langerhans nu omit să menționeze că procedeul este încă experimental și nu reprezintă o terapie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]