12,301 matches
-
care se afla baraca familiei Murphy. Monumentul și baraca Murphy au fost declarate National Historic Landmark în 1963. Pe o piatră mare, care fusese o parte a șemineului familiei Murphy, a fost pusă o placă de bronz cu numele membrilor expediției, indicând cine a supraviețuit și cine nu. Statul California explică atenția dată site-ului datorită faptului că a fost „un episod tragic și izolat al istoriei americane, ceea ce l-a transformat într-o mare epică populară”. Date din 2003 arată
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
episod tragic și izolat al istoriei americane, ceea ce l-a transformat într-o mare epică populară”. Date din 2003 arată că parcul are 200000 de vizitatori pe an. Chiar dacă majoritatea istoricilor vorbesc despre un total de 87 de membri ai expediției, Stephen McCurdy în "Western Journal of Medicine" îi include și pe Sarah Keyes, Luis și Salvador, pentru un total de 90 de membri. Cinci persoane au murit înainte ca expediția să ajungă la lacul Truckee: una de turbeculoză (Halloran), trei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
istoricilor vorbesc despre un total de 87 de membri ai expediției, Stephen McCurdy în "Western Journal of Medicine" îi include și pe Sarah Keyes, Luis și Salvador, pentru un total de 90 de membri. Cinci persoane au murit înainte ca expediția să ajungă la lacul Truckee: una de turbeculoză (Halloran), trei de moarte violentă (Snyder, Wolfinger și Pike) și una abandonată (Hardkoop). Alte 34 au murit între decembrie 1846 și aprilie 1847: 25 de bărbați și nouă femei. Istoricii și experții
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a fost foarte supărat și a amenințat să-l alunge pe Ragnvald din regatul său, însă Ragnvald a fost susținut de către tatăl său vitreg, Thorgny Lawspeaker. Thorgny a ținut un discurs puternic în care i-a amintit regelui de marile expediții ale vikingilor din est, unde prodecesorii săi au inteprins, cum ar fi Erik Anundsson și Björn. Agenda sa politică a inclus menținerea echilibrului de putere în Scandinavia, acesta fiind motivul pentru care el i-a sprijinit pe împărații novegieni, Olof
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
Öland, Suedia, unde a construit un zid lung, separând sudul insulei. Tatăl său a murit când el avea cinci ani; a fost educat de guvernanți până la încoronarea sa la vârsta de 17 ani. Curând după aceea, a fost forțat de expediții militare să asigure recent achiziționatele dominioane ale Suediei din Danemarca. Luptând cu succes cu danezii, s-a întors la Stockholm și s-a angajat în corectarea situației politice, financiare și economice reușind să susțină pacea în timpul restul de 20 de
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
de luptă, nu putea asigura instrumentul de forță la îndemâna conducerii politice a țării pentru atingerea scopurilor unei eventuale participări la ostilități. Această stare de fapt se datora unei neglijări permanente a armatei de către decidenții politici. După cum arăta Ion G. Duca: „"Expediția din Bulgaria din anul precedent ne dovedise că puterea noastră militară era fictivă, că armata noastră n-avea cadre suficiente, că rezervele ei nu erau organizate, că lipseau echipamentul, munițiile, armamentul, artileria grea, serviciile dinapoi, medicamentele"”. Sub impactul acestor lecții
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent la 13 decembrie 1887. Începând cu 27 august 1889 a fost detașat din regiment la Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-l înlocui pe locotenentul Hans Tappenbeck, locțiitorul căpitanului Richard Kund, comandantului expediției științifice și de cercetare din sudul Camerunului. Pe 5 noiembrie 1889 Morgen a plecat cu 120 de însoțitori de pe coastă ajungând la sfârșitul lunii la stația Yaounde. La 9 decembrie a plecat din nou, a traversat Sanaga ajungând la triburile
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
a descoperit Mbam, cel mai important afluent al fluviului Sanaga, și a ajuns la Malimba. După o luptă de patru luni împotriva populației de locale din zona de coastă, Morgen a plecat la 2 iunie 1890 într-o a doua expediție în interiorul provinciei Adamawa. Aproape de Ndumba a fondat mica stație Kaiser-Wilhelmsburg ulterior abandonată. De aici, el a explorat regiunile Tibati, Baie și Ibi, întorcându-se pe coastă prin Benue și Niger. După o ședere în Lagos dimineață sa întors în Germania
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
din nou în Camerun în ianuarie 1894, la inițiativa cancelarului Leo von Caprivi pentru a realiza o reorganizare a forțelor armate coloniale, după o revoltă a forțelor de poliție locale, din decembrie 1893. În acest sens, el a întreprins două expediții militare împotriva triburilor Abo, la Douala și Kpe (Bakwiri) pe Muntele Camerun. În perioada 1896-1897 a fost atașat în calitate de observator militar, în expediția Dongola a armatei anglo-egipteane împotriva tribului Mahdi. În 1897 a fost înaintat la gradul de căpitan și
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
o revoltă a forțelor de poliție locale, din decembrie 1893. În acest sens, el a întreprins două expediții militare împotriva triburilor Abo, la Douala și Kpe (Bakwiri) pe Muntele Camerun. În perioada 1896-1897 a fost atașat în calitate de observator militar, în expediția Dongola a armatei anglo-egipteane împotriva tribului Mahdi. În 1897 a fost înaintat la gradul de căpitan și numit atașat militar la Constantinopol. În această calitate a participat în calitate de observator la războiul turco-grec (1897) și a fost responsabil de pregătirea vizitei
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
dintre om și maimuța antropoidă. A studiat nevertebrate marine. Fiu al unui director de școală; a studiat la University of London, unde a obținut diploma în medicină, practicând apoi chirurgia. În tinerețe, a efectuat (1846-1850), ca medic de vas, o expediție de cercetare în sudul Oceanului Pacific și Australia, întreprinsă de HMS Rattlesnake. Cu acest prilej, a efectuat numeroase studii asupra vietăților oceanice de-a lungul coastelor Australiei și Noii Guinee. A devenit cunoscut în urma publicării (din 1850) a lucrărilor sale asupra
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
cu gaz „The Victoria”. S-a dezvăluit mai târziu că era vorba de o farsă, iar povestea a fost retractată două zile mai târziu. Relatarea conține două capitole: descrierea tehnică detaliată a balonului și jurnalul de bord, în care membrii expediției și-au notat impresiile lor la cererea presupusului editor. Articolul menționează, de asemenea, insula Sullivan și Fort Moultrie din Carolina de Sud (SUA), unde Edgar Allan Poe a locuit un timp. Povestirea cunoscută acum sub titlul de „” a fost publicată
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
el găsește scăparea cu ajutorul amantei sale birmaneze, Ma Hla May, Flory rămâne nesatisfăcut emoțional. Odată cu venirea lui Elizabeth Lackersteen, nepoata orfană a dl. Lackersteen, Flory petrece mai mult timp cu ea și cei doi se atașează, totul culminând cu o expediție de vânătoare, în care Flory îi face cadou lui Elizabeth o piele de leopard. Pierdut în fantezia romantică, Flory își imaginează că Elizabeth este femeia care "îl va înțelege și care îi va dărui prietenia de care el are nevoie
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
oboseau să intervină atunci când erau jefuiți „doar mexicani”. Bandiți denumiți peiorativ „” jefuiau adesea diligențele și ziua în amiaza mare, speriindu-i pe cowboy-ii adevărați care creșteau cinstit animale. Bandiții se foloseau de granița între Statele Unite și Mexic pentru a organiza expediții de jaf într-una din țări, folosind-o pe cealaltă ca adăpost. În decembrie 1878, și din nou în anul următor, autoritățile mexicane s-au plâns de cowboy americani care furau vite mexicane și le revindeau în Arizona. "" relata că
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Piloții Bucovina nu a lucrat numai asupra regiunii Cernăuți, dar, de asemenea, ajută la creșterea randamentului culturilor în alte regiuni din Ucraina și Republică Moldova, Kazahstan, Uzbekistan și așa mai departe. În 1957, reprezentanți ai Cernăuți Escadrila a participat la expediții la lucrările de aer chimice din România, Cehoslovacia, Bulgaria, Afganistan, India. În același an, a adăugat la escadrila Mi-1, care a ajutat la stabilirea comunicare aer cu așezări muntoase Carpaților:. Putila, Selyatin, Vizhnitsa și așa mai departe D. Odată cu
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
bogat, Kailash Nath Kaushal. Kaushal conduce, de asemenea, o școală de alpinism, unde Amar Kumar este unul dintre elevii săi. Somna și Amar se întâlnesc, se îndrăgostesc și decid să se căsătorească la scurt timp după ce Amar revine dintr-o expediție de alpinism. Câteva zile mai târziu, în urma unei avalanșe, primesc vestea că Amar și celelalți alpiniști au fost uciși. Somna devastată este molestată de Shamsher Singh. Kaushal vine în ajutorul ei și se oferă să se căsătorească cu ea când
O floare și doi grădinari () [Corola-website/Science/335277_a_336606]
-
Matei 10:29-31, în care se spune că nicio vrabie nu va cădea pe pământ fără știrea lui Dumnezeu. Romanul începe în anul 2019, când programul SETI de la Observatorul Arecibo recepționează un program muzical provenit din regiunea Alfa Centauri. Prima expediție către Rakhat, lumea care a emis semnalul muzical, este organizată de Ordinul iezuit, cunoscut pentru activitățile sale lingvistice, științifice și de misionariat încă de pe vremea fondatorului său, Ignațiu de Loyola. Doar un membru al echipajului, Părintele Emilio Sandoz, supraviețuiește pentru
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
de pe vremea fondatorului său, Ignațiu de Loyola. Doar un membru al echipajului, Părintele Emilio Sandoz, supraviețuiește pentru a reveni pe Pământ, grav afectat din punct de vedere fizic și psihic. Povestea este relatată sub forma unor episoade alternative între relatarea expediției și interogatoriul prezent asupra preotului. Revenirea lui Sandoz a aprins un conflict, nu doar pentru că iezuiții au trimis misiunea fără aprobarea Națiunilor Unite, dar și pentru finalul ei dezastruos - contactul cu misiunea Națiunilor Unite care l-a trimis pe Sandoz
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
Ursachi din Verșeni, sat aflat pe malul stâng al râului Moldova. La vârsta de 13 ani, după ce familia sa se mutase în 1891 de la Pașcani la Fălticeni, el a pornit împreună cu un băiat mai mare pe nume Culai într-o expediție către bălțile Șoldăneștilor de pe râul Șomuzul Mare (în partea de est a orașului), descoperind un tărâm pitoresc cunoscut sub numele de Nada Florilor unde a fost instruit în meșteșugul pescuitului de către bătrânii Moș-Hau și Moș-Spânu. Nada Florilor era o plavie
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
polar francez. Dumont deja la vârsta de 17 ani dorea să devină ofițer de marină. El termină cu merite deosebite Academia Militară. Dumont a fost botanist cultivat, vorbea cursiv limba germană, greacă și ebraică. În anul 1820 participă la o expediție de cartografiere a bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
ebraică. În anul 1820 participă la o expediție de cartografiere a bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 - 1829, explorează și cartografiază o parte din Noua Zeelandă, Insula Fiji, Noua Caledonie, Noua Guinee
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 - 1829, explorează și cartografiază o parte din Noua Zeelandă, Insula Fiji, Noua Caledonie, Noua Guinee, Tasmania și Insulele Caroline și Insulele Celebes. În această expediție recoltează peste 1600 de probe botanice, peste 900 de eșantioane de minerale ca probe despre obiceiurile și limba băștinașilor. Împărțirea geografică a Microneziei și Melaniziei a fost făcută în anul 1832 la propunerea lui Dumont. La data de 25 martie
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
în anul 1832 la propunerea lui Dumont. La data de 25 martie 1829, Dumont-d'Urville se reîntoarce în Franța și publică lucrarea "Voyage de la corvette Astrolabe". Abia peste șapte ani este însărcinat de regele Ludovic-Filip al Franței să pornească o expediție cu două corăbii Astrolabe și Zelee, de a explora Polul Sud. Recordul era deținut de navigatorul James Weddell, care a atins latitudinea sudică de 75 grade. La data de 7 septembrie 1837 pornește Dumont spre Polul Sud, expediția decurge destul de
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
pornească o expediție cu două corăbii Astrolabe și Zelee, de a explora Polul Sud. Recordul era deținut de navigatorul James Weddell, care a atins latitudinea sudică de 75 grade. La data de 7 septembrie 1837 pornește Dumont spre Polul Sud, expediția decurge destul de rău din cauza timpului rău, scorbutului și dotării insuficiente a echipajului. Expediția lui Dumont nu depășește latitudinea de 63 de grade, unde rămâne prins de îngheț. În vara anului 1838 se reîntoarce, trece pe lângă Insulele Solomon și acostează pe coasta
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]