12,450 matches
-
în limba franceză la curți princiare sau în colegii. Cât despre trupele ambulante, ele joacă, într-un mod improvizat parțial, un repertoriu neliterar, a cărui sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru național, se ridică cu vehemență împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să-și afirme specificul. De aceea, se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simplitate teatrul lui Shakespeare, ale cărui intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare, încă foarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare, încă foarte ancorată în universul feudal. 3.2. Realismul în serviciul moralității Pentru Lessing, ca și pentru toți adepții Iluminismului, scena este o tribună de la care trebuie să se răspândească o învățătură moralizatoare, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cunoaște, în 1767, un succes răsunător, asta se datorează faptului că această piesă, a cărei acțiune se desfășoară imediat după Războiul de Șapte ani, este de o arzătoare actualitate. Când Frederic II lasă la vatră corpul franc, odată cu revenirea păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe, care nu-și precupețește elogiile pentru această piesă, îi subliniază cu admirație noutatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intergerman, care a opus Prusia Austriei. Lessing se ridică aici împotriva ostilității care domnește între prusaci și saxoni, prezentând dragostea dintre Minna, de origine saxonă și Tellheim, de origine prusacă, și dubla căsătorie care încheie piesa, ca simbol al reconcilierii germanilor. Criticii epocii au avut grijă să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii germane. Lessing, pe care tragedia îl plictisește, crede că autorul dramatic, dacă vrea să-l impresioneze pe spectator, trebuie nu numai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra societății contemporane. Vizita bătrânei doamne (1956) i-a asigurat celebritatea în lumea întreagă. Teatrul austriacului Thomas Bernhard (1931-1989), foarte politizat, se situează și el în mișcarea din jurul lui Brecht, cu piese precum Înainte de retragere (1979), ca și cel al germanului Heiner Müller (1929-1995) care abordează în multe din piesele sale problemele economice și sociale ale Germaniei de Est, ca în Țăranii și Șantierul, în 1964, de exemplu. Concluzie Filosofi și părinți ai Bisericii, autori dramatici, regizori de teatru au teoretizat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gelozia pe care succesul său a suscitat-o la alți autori dramatici italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe Gozzi, acest lucru se datorează feeriei care îi scaldă teatrul. Lessing și Goethe, după călătoria lor în Italia, îi fac elogiul. Goethe îi aduce omagiu făcându-l să figureze în Wilhem Meister. Schiller adaptează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a nu-și pierde propria identitate Îndepărtându-se de credința care Îi oferea baza cea mai solidă. Decisivă a fost Întâlnirea cu cercetătorii occidentali - francezul A.H. Anquetil-Duperron, care a descoperit Avesta și a făcut-o cunoscută culturii europene, germanul M. Haug, care a pus În lumină importanța scrierilor G³th³, englezul E.W. West, care a studiat literatura de limbă pahlavi, și mulți alții - care a contribuit la lărgirea orizonturilor culturale ale Învățaților parsi: aceștia au Învățat metodele filologiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
auspiciile și cu ajutorul căruia se cucereau și erau apărate pământurile; Însă acest lucru se Întâmpla tocmai pentru că era zeu al războiului. Despre zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", vom vorbi Într-un capitol următor (cf. „Religia Germanilor”). Din acest ansamblu de date concordante, divinitatea indo-europeană a celei de-a doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să treacă drept divinitate militară, apărând uneori ca dublură a lui Marte Însuși; Însă toate acestea nu privesc istoria mai veche a divinităților În cauză. Despre zeii germanici Freyrxe "Freyr" și Freyjaxe "Freyja" vom discuta În alt capitol (cf. „Religia germanilor”); și aceștia sunt frați și trebuie menționat că, În cazul lor, asimetria este de ordin sexual: masculin și feminin. Materialul expus până acum legitimează reconstrucția la nivel indo-european a unui cuplu de zei, frați asimetrici, care prezidează funcția a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alegerea victimelor nu a fost Întâmplătoare, ci era codificată de tradiții rituale. În aceste condiții, ne uimește faptul că autorii greci și latini uită ceea ce se Întâmplase chiar la ei acasă și văd În jertfele umane practicate de celți și germani un semn al barbariei. De fapt, aceste popoare continuă, Într-o formă clară și repetitivă un obicei tipic indo-european, pe care inclusiv grecii și romanii l-au practicat În plină epocă istorică (Campanile, 1991). Am afirmat inițial că jertfa sângeroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o „pădure sacră” (castum nemus) dintr-o insulă oceanică, unde era păstrat carul zeiței Nerthusxe "Nerthus", iar În alt loc (ibidem XLIII) amintește de pădurea unei religii antice (antiquae religionis) În zona locuită de naharavali. O altă trăsătură comună a germanilor și slavilor este folosirea calului pentru divinație. În Chronicon-ul lui Thietmar (secolele X-XI), se povestește că, În cetatea Riedegost, exista un templu ai cărui preoți practicau rituri divinatorii folosindu-se de un cal. Confirmă această tehnică divinatorie și Saxo Grammaticus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un cal alb, consacrat zeului, care putea fi Încălecat doar de preot și era folosit pentru divinație; alte exemple vom mai da pe parcurs. Putem facem ușor analogie cu alți cai albi despre care vorbea Tacitus (Germania, X), cu ajutorul cărora germanii prevesteau viitorul folosindu-se de nechezatul și săriturile lor. 3. Zeii principalitc "3. Zeii principali" a) Perunúxe "Perunu^" Oricare ar fi semnificația ce poate atribuită mărturiilor despre cultele naturaliste, este clar că, În cele mai bun caz este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slavă nu avea temple; zeii erau venerați În locuri sacre (cum ar fi, de exemplu, o pădure) sau erau puși În legătură cu un arbore sacru. Obiceiul de a construi edificii speciale pentru cultul divin se poate să fi fost adus de germani, și odată cu obiceiul de a ține În temple reprezentări antropomorfe ale zeilor. Nu trebuie uitat că cele mai vechi și primitive reprezentări ale divinităților erau constituite de simple coloane terminate În formă de cap. Însă, curând, ajunge și În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult" Avem văzut deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea mai verosimilă (Dumézil, 1977) este că - la fel ca În cazul germanilor - și la baltici sacerdoțiul era puțin dezvoltat și că, astfel, multe activități de competență sacerdotală capii familiilor sau de către căpeteniile politice. Avem totuși informații despre jertfe fie publice, fie private, În care erau oferite atât din animale cât și roade
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că uciderea tinerilor troieni are legătură cu un rit funerar demonstrează că nu ne aflăm aici În fața unui act „normal” de cruzime războinică, ci În fața unui sacrificiu ritual care folosește ca materie primă prizonieri de război: este exact ceea ce făceau germanii În codrul Teutoburg, după cum vom vedea În capitolul despre religia germanică. Vom mai vorbi, Într-un paragraf următor, despre un alt tip de sacrificiu uman practicat la marginea lumii grecești. Și În India era practicat sacrificiul uman: dacă Aitareya-Br³hmana (2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
condamnată de religia lui Zoroastruxe "Zoroastru", mai supraviețuiește până În epoca istorică, - relicvă a religiei prezoroastriene. Acest ansamblu de mărturii arată clar două lucruri: jertfa umană aparține religiei indo-europene, de unde s-a transmis fiecărei culturi indo-europene; celții - ca, de exemplu, și germanii, și balticii - aparțin acelui grup de culturi care a continuat să o practice În mod deschis și fără rezerve mentale până Într-o fază avansată a epocii istorice, perioadă În care alte popoare indo-europene renunțaseră deja la aceasta sau o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Casale Monferrato, 1967, vol. II, pp. 207-22). Vendryes, J. (1948), La religion des Celtes, Paris. Webster, G. (1986), The British Celts and their Gods under Rome, Londra. Usener, H. (1869), M. Annaei Lucani Commenta Bernensia, Lipsiae. tc "" RELIGIA GERMANILORTC "RELIGIA GERMANILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. NUMELE DE „ZEU”TC "1. NUMELE DE „ZEU”" Un discurs sintetic despre religia germanică antică trebuie să evidențieze structurile subiacente și să sublinieze lucrurile cele mai semnificative În plan general, trecând, la nevoie peste fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de substanțe halucinogene erau obișnuite În cultura șamanică ce a exercitat, fără Îndoială, o influență importantă asupra religiei germanice primare. 2. MITUL ORIGINILORTC "2. MITUL ORIGINILOR" Cunoaștem dintr-un fragment celebru al lui Tacitus (Germania, II) mitul referitor la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II) mitul referitor la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto", care s-a născut din pământ, și pe Mannusxe "Mannus", fiul său, Începătura și urzitorii neamului lor. Lui Mannus Îi dau trei fii, de la numele cărora cei dinspre Ocean s-ar numi ingevoni, cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există un „Geamănul” (Yimaxe "Yima"), care a fost primul om și primul rege al Iranului: avem de-a face așadar cu un mit cel puțin indo-iranian. Dar faptul că și germanii plasează la Începuturile lor tot un „Geamăn” (Tuistoxe "Tuisto") arată cu certitudine că ne aflăm În fața unui element moștenit direct din cultura indo-europeană. Fiul lui Tuistoxe "Tuisto" este Mannusxe "Mannus"; identitatea formală a acestuia, care Îl apropie de indianul Manu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
național al saxonilor; iar al treilea grup de la un *Ist care nu ne este cunoscut și din alte izvoare, dar care, prin analogie cu alți doi protopărinți, trebuie să fi fost și el un zeu. În concluzie, aceasta Înseamnă, că germanii puneau ca fundament propriu o genealogie divină din care ne sunt cunoscute cel puțin patru generații: Terra - Tuistoxe "Tuisto" - Mannusxe "Mannus"-*Ing + Irmin + *Ist (cf. Ström, 1975, pp. 79 sqq.). 3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE: DIVINITĂȚILE MAJORETC "3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animalele Îngăduite. O parte dintre suebi aduc jertfă și lui Isisxe "Isis": care este motivul și de unde vine acest cult, n-am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la o distanță temporală foarte mare de faza unitară anterioară diversificărilor regionale. Se acceptă fără dificultate că Mercurxe "Mercur", definit drept cel mai mare dintre zei, Îl maschează pe germanicul *W½danxe "Wo>dan"az (nordicul antic Óäinn, englezul antic W½den, germanul nordic vechi Wuotan), care se află chiar În vârful panteonului german; rămâne totuși de explicat de ce acesta a fost identificat tocmai cu un zeu ca Mercur, care nu era În nici Într-un caz cel mai mare dintre zeii Romei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]