12,842 matches
-
a fi mai rezistente și mai durabile (O'Donnell et al., 1986; Randall, 1988). Sistemele durabile și continue În 11 țări, un sistem cu mai mult de un partid a existat neîntrerupt din anii '40. Totuși, probleme serioase s-au ivit în aproximativ jumătate din ele, iar în unele competiția a fost puternic restricționată. Aceste 11 țări sunt Israel și Liban în Orientul Mijlociu, India, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud și Sri Lanka în Asia de Sud și de Est, Africa de Sud în Africa Subsahariană și Brazilia, Columbia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și de Gemeinschaft, adică de comunitate văzută ca loc de întîlnire, de schimb al solidarităților afective.) Prin intermediul observației sociologice, mitul politic apare ca fiind și determinant, și determinat: produs al realității sociale, el este și producător al realității sociale 90. Ivit acolo unde țesătura socială se rupe sau se desface, îl putem considera drept unul dintre elementele cele mai eficiente de reconstituire a acestei realități. Mărturie a unei crize ce afectează un grup în întregul său, dar și fiecare dintre indivizii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dominantă a scriiturii romanești (sub forma unei operațiuni de asimilare, cf. paginilor 141-142). (16) Fie o alee lungă de copaci, asemănătoare cu interiorul unei catedrale, în care arborii sînt coloane și coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș o rariște îndepărtată, cu lumini amestecate cu umbre și nuanțate de culorile roșii ale amurgului, ca niște vitralii colorate ale unui naos plin de păsări care cîntă. Balzac, Crinul din vale, p. 92 În ciuda procesului făcut de curentul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fapt obișnuit la Balzac că naratorul abandonează firul povestirii în favoarea unei "intruziuni descriptive" ("poate că nu ar fi inutil..."). (39) "Cinq-Mars" plecă cu Ludovic al XIII-lea la Chambord, hotărît să profite de primul prilej favorabil scopului său. Prilejul se ivi. Chiar în dimineața zilei hotărîte pentru vînătoare, Regele îi trimise vorbă că-l așteaptă la Scara Crinului. Să pomenim în treacăt cîteva cuvinte despre această uluitoare alcătuire arhitectonică. La patru leghe de Blois, la o leghe depărtare de cursul Loirei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se răspunde cu o voce tărăgănată: "De! E a domnului primar". Oricît de puțin ar zăbovi călătorul pe strada asta mare din Verrières care urcă la Doubs pînă către vîrful colinei, pun rămășag o sută contra unu că va vedea ivindu-se un bărbat înalt, cu o înfățișare de om ocupat și plin de sine [urmează descrierea primarului]. Așa-i primarul din Verrières, domnul de Rênal. După ce a străbătut strada cu un aer grav, dacă acesta își continuă plimbarea, dă cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
obiectul descris, al doilea dorind să realizeze un bruiaj al referinței cu ajutorul modalizărilor de incertitudine: (58) Chiar în umbletele pe care le aveam de făcut prin spatele bisericii, de unde nu se mai vedea, totul părea ordonat în raport cu clopotnița, care se ivea din loc în loc printre case, poate mult mai emoționantă cînd apărea astfel fără biserică. Și, fără îndoială, văzute în acest fel, sînt multe altele mai frumoase, și eu am în minte desene de clopotnițe, depășind acoperișurile, cu altă valoare artistică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cuceritorului macedonean a primit elemente noi, în spiritul vremurilor și după caracterul popoarelor la care a pătruns. Cele mai vechi texte sunt atestate în Imperiul Bizantin. Dintre acestea, versiunea numită în literatura de specialitate Pseudo-Callisthenes a constituit sursa nenumăratelor prelucrări ivite în Evul Mediu. Din Imperiul Bizantin, povestirea a pătruns în Apus prin traduceri latine, dintre care cea a clericului Leon din secolul al X-lea, Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis, a servit ca prototip versiunilor ulterioare. După un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
și apoi se definește, că ea însăși își alege valorile, își alege destinul; impunerea acestora de către altcineva înseamnă negarea libertății sale. Ce se înțelege aici se întreabă Sartre spunînd că existența precede esența? Înseamnă că, mai întîi, omul există, se ivește, apare pe scenă și numai după aceea se definește. Dacă omul, așa cum îl văd existențialiștii, este nedefinibil, asta se întîmplă pentru că la început el nu e nimic. Numai după aceea va deveni ceva, și ei însuși va face ceea ce va
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la Realitate în ansamblul ei: "Cuantificarea, care este, după părerea noastră, tocmai introducerea irezistibilă și inconștientă a contradicției în sînul faptelor microfizice... tre-buie, oare, extinsă, înțeleasă în acest mod, la toate faptele ?"10. Conceptul de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este mereu legat de un corpuscul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dumnezeu al identității sau al eterogenității. Deci recade în cele trei materii. Nu avem drept transcendență a energiei decît afectivitatea ontologică. Atunci, putem spune că, în măsura în care considerăm că Dumnezeu este Ființa, Dumnezeu ar fi afectivitatea"5. Problema incognoscibilității s-a ivit în discuțiile noastre cînd Solange de Mailly-Nesle l-a citat pe Pseudo-Denis: "Dumnezeu este cunoscut totodată în fiecare lucru și în afara fiecărui lucru; și Dumnezeu este ca un tot împreună și prin modul cunoașterii și prin modul necunoașterii; este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Abellio trezise în mine o puternică dorință de a-l întîlni. Nefiind obișnuit să solicit întrevederi, așteptam ca întîlnirea noastră să se producă firesc, printr-unul din acele "hazarduri" al căror secret doar viața îl deține. Ocazia s-a ivit în chip natural datorită lui Bruno Totvanian, director la revista 3e Millénaire, care, spre sfîrșitul anului 1982, a avut fericita idee să ne invite la prînz la el acasă. Păstrez de la această întîlnire impresia unei intense prezențe, a unei imense
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
calitățile, caracterele, viața sa proprie, ontologia sa proprie, este inclusă în realitatea noastră mezofizică. Există acolo, într-adevăr, o contradicție. Dar la urma urmei, această contradicție nu e adusă neapărat de o logică care era prezentă aprioric. Ea s-a ivit pornind de la cunoașterea microfizicii. B. N.: Cred că aici atingi într-adevăr o problemă importantă de confuzie legată de opera lui Lupasco, confuzie care se manifestă și într-o carte recentă, inedită, Ființa și cunoașterea, a unui poet dispărut foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
franceze, care urma să pătrundă în Germania. Cu-fundîndu-mă în "anul zero al Germaniei"*1, pătrundeam în însăși inima destinului european și în inima acestei inimi: orașul Berlin. Germania era distrusă, decapitată, sfărîmată, devastată, buimăcită, terorizată. Și totuși de aici se ivise puterea fabuloasă care se desfășurase pînă în Caucaz, Egipt și Cercul Polar. Mă izbeam neîncetat de acea idee care mă obseda: cum putuse Germania să dea naștere și la ceea ce iubesc mai mult pe lume, și la ceea ce îmi produce
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
moștenirii elene, al moștenirii romane și al moștenirii iudeo-creștine. Începînd cu Renașterea, dialogica culturală se va diversifica și se va intensifica în multiple dialogici diferite, dar interferente, între credință, rațiune, îndoială, empirism. Astfel, în și prin Renaștere, cultura europeană se ivește ca fierbere dialogică permanentă, suscitînd o țîșnire neîntreruptă de idei, de teorii, de năzuințe, de vise, de forme care se vor întrepătrunde ca într-un vîrtej. Acest "vîrtej" cultural apare în chiar condițiile în care se formează concomitent vîrtejul politic
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
verifică toate credințele, iar apoi, în secolul al XVIII-lea, se va opune radical Credinței. Odată cu reactivarea Rațiunii, revenirea la sursele grecești reînvie o viziune asupra lumii contrară viziunii iudeo-creștine. Desigur, și în Geneză, și în mitul grecesc Lumea se ivește dintr-o Dezordine primordială, Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lumea noastră se construiește în același timp în care se dezintegrează. În zilele noastre, în toate domeniile, cunoașterea fenomenelor fizice, biologice, umane este obligată să combine Ordinea și Dezordinea pentru a concepe organizarea acestora și devenirea lor. Lumea care se ivește la finele secolului XX este una radical nouă în raport cu lumea lui Galilei, Descartes, Newton, Laplace. Perfecțiunea, Eternitatea, Absolutul s-au prăbușit definitiv aici (ceea ce nu înseamnă că nu se află în altă parte, deasupra sau dedesubtul acestei lumi). În cursul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
puternică tradiție a dezbaterii publice de idei, profesionalizarea și specializarea nu inhibă decît în foarte mică măsură asumarea problemelor generale și fundamentale de către cei care se auto-instituie ca intelectuali. Diversele cariere ale intelighenției constituie așadar vaste pepiniere de unde se pot ivi intelectualii care intervin în viața publică nu doar prin intermediul cuvîntului, al cărții sau al pamfletului, ci și al presei, de acum înainte. Astfel, articolul Acuz al lui Zola transformă problema juridică a afacerii Dreyfus într-o problemă de conștiință, catalizînd
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
răzvrătitului marginal, frate al "autorului blestemat". Ea pendulează între critica miturilor și producerea miturilor. Desigur, în mediul intelectual se instalează și conformiști, însă aceștia nu reușesc să domolească turbulențele în care se înfruntă ideile opuse. Și, fără încetare, noul se ivește din fierberea culturală, mai întîi ca deviație, apoi sub formă de contra-tendință, uneori chiar ca tendință dominantă. Astfel, Rousseau, mișcarea Sturm und Drang, Athaneum-ul au fost devieri izolate și marginale ale filozofilor Luminilor înainte de a revoluționa ideile și a duce
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
antagonismul franco-german. Iată de ce cel dintîi nucleu al noii Europe se constituie în cuplajul franco-german. În același timp, războiul rece care se declanșase amenință să se transforme într-un război veritabil, iar noul îngheț stalinist, asociat lui, face să se ivească spectrul noii Amenințări. Superputerile se înfruntă chiar în interiorul Europei: Estul european a devenit protectorat, iar Vestul, satelit. În ceea ce privește Vestul, problema sa este de a se apăra de dușmanul potențial, iar în același timp de a se apăra într-o oarecare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să se simtă un suflu european. Social-democrații, al căror internaționalism oficial este exsanguu, au conservat o oarecare ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind întrucîtva spiritul transnațional al Creștinătății europene. Acest dublu suflu ideologic și politic este prea slab pentru a crea o mișcare europeană populară, însă suficient de puternic pentru a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cel puțin ale unei Unități meta-naționale nu doar confederative, ci chiar federative, care și-ar afla identitatea, unitatea, voința de a trăi în ciuda și din cauza tuturor diversităților etnice și naționale pe care le-ar conține. Nodul gordian Însă aici se ivește o dificultate majoră. O Națiune împărtășește același trecut. Este o comunitate sudată de o cultură comună ce comportă cel mai adesea o limbă comună. Ea este ținută în viață de o memorie comună, de norme și reguli comune. Comunitatea unei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sunt previzibile, iar destule calcule făcute în taina cabinetelor s-au dovedit până la urmă eronate. Oricum, nici un calcul de "echilibru" nu justifică sacrificarea unei comunități sau alta pe motiv că nu e aptă pentru democrație. Ca și cum democrația s-ar putea ivi brusc, ca știuta zeiță din apele mării. Societatea modernă n-a ajuns la un echilibru convenabil decât acolo unde exista o clasă de mijloc destul de puternică spre a cumpăni ansamblul, înlesnind circulația valorilor pe verticală, alimentând elita cu noile energii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
auzul alegerii sale, căci era cunoscut pentru spiritul său liberal și democratic. Era spiritul ce anima în genere acel mănunchi de luptători pentru cauza națională. În numele ei, Kogălniceanu adresa noilor legislatori îndemnul de a nu rata marea șansă ce se ivise printr-o conjunctură fericită a situației externe cu dorințele poporului: "precum venerăm pe strămoșii noștri, să facem și noi ca și strănepoții noștri să ne venereze pe noi. În mâinile noastre stă ca să ni se înscrie numele în tablele de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu bună credință, tot felul de argumente pe seama interesului națiunii, al continuității necesare. Când o maladie gravă, incurabilă, atinge din nefericire un prinț în exercițiul funcțiunii, abdicarea e singura soluție rezonabilă"(p. 265). Altfel, cele mai grave urmări se pot ivi. Totuși, bolnavii ajunși să dețină puterea nu renunță lesne la ea și află de regulă mijloace să o păstreze, ignorând urmările sau amăgindu-se asupra lor. Încheierea la care ajunge autorul nu e deloc optimistă. Deținătorii puterii ar fi adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ordinea zilei", dar evident necesară și visată ca posibilă de Maiorescu însuși. În această perspectivă, critica avea misiunea de "a deștepta tinerimea încă prea amorțită de pâcla trecutului și de a îmbărbăta spiritele spre lucrarea roditoare". Semne bune se și iviseră într-un domeniu sau altul, dar ceea ce se cuvenea făcut acum era o instrumentalizare cât mai deplină a ansamblului. Construcția culturală avea prioritate în viziunea lui Maiorescu și ea cerea să se treacă peste considerentele de alt ordin. "Discordanța metodologică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]