16,589 matches
-
citit, că fenomenologia lor este cel puțin fragmentară. În consecință, n-am putut găsi o soluție, pentru că ei nu s-ar fi dus la 80 de ani, nici măcar la 60 de ani - cam acestea erau vârstele lor - să citească toate manuscrisele cu Abulafia XE "Abulafia" . E clar! Deci am intrat într-o fundătură, din punct de vedere al controversei. Nu era ceva despre care să putem face un seminar. Am avut discuții publice, conferințe, o reacție a mea, dar erau foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mă interesau Golemul și Renașterea, tocmai scriam capitolul respectiv. A fost un fel de coincidență, să spunem, că am început amândoi să ne ocupăm de extaz în același timp. Pot să înțeleg cum am ajuns eu la magie, pentru că în manuscrisele despre Cabala extatică am găsit și material magic, dar nu am avut timp să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă ocazia s-o fac. Apoi am intrat în magia Renașterii. De fapt, întâlnirea noastră profundă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
un fel de du-te-vino. Te duci, înveți și după asta te întorci și trăiești ce-ai învățat. Traducerile și comentariile, Filocalia și altele s-au făcut târziu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar nu au fost principala preocupare. Sunt manuscrise, dar cine a scris manuscrisele astea și cine le-a tipărit? Este o diferență, cred eu, între textele mult mai dense ale lui Palamas XE "Palamas" și hagiografie, pe de o parte, și ce a fost de facto în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
duci, înveți și după asta te întorci și trăiești ce-ai învățat. Traducerile și comentariile, Filocalia și altele s-au făcut târziu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar nu au fost principala preocupare. Sunt manuscrise, dar cine a scris manuscrisele astea și cine le-a tipărit? Este o diferență, cred eu, între textele mult mai dense ale lui Palamas XE "Palamas" și hagiografie, pe de o parte, și ce a fost de facto în România, pe de altă parte. Românii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
așa, decât dacă te închizi în propria-ți specialitate îngustă. Ce bine ar fi dacă mai mulți oameni de știință ar înțelege asta! Ți-am spus și povestea cu o doctorandă de-a mea căreia i-am spus: „Mai lasă manuscrisele, le-ai citit, de ajuns, acum citește altceva”. Ea nu m-a înțeles, deci am insistat, dându-mă pe mine ca exemplu: „Acum citesc cărți despre care n-am auzit niciodată și care n-au nici o legătură cu ce scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
spre diferență. Nu avem așa de multe întrebări pe care să ni le punem singuri, nu suntem așa de deștepți, dar întrebările trebuie să le găsești sau chiar să le copiezi de undeva. Decât să mă chinui acolo singur, în fața manuscrisului, și să mă întreb la ce-mi trebuie, mai bine formulez sau învăț din alt context o întrebare nouă. Manuscrisul nu-mi spune nimic, nici nu întreabă nimic, eu trebuie să-l întreb pentru ca el să răspundă. De aici vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dar întrebările trebuie să le găsești sau chiar să le copiezi de undeva. Decât să mă chinui acolo singur, în fața manuscrisului, și să mă întreb la ce-mi trebuie, mai bine formulez sau învăț din alt context o întrebare nouă. Manuscrisul nu-mi spune nimic, nici nu întreabă nimic, eu trebuie să-l întreb pentru ca el să răspundă. De aici vine accentul meu pe cultura europeană: mie îmi ajută enorm întrebările altora, care în literatura europeană sunt mult mai numeroase și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
se simte fericit în lumea de imagini creată de fantazia ce îi guvernează tinerețea. Când îi apare cu claritate menirea sa intimă, aceea de a căuta adevărul, de a-și găsi a doua mea ființă (cum notează în marginea unui manuscris), pe drumul de la durată la eternitate, întregul său laborator poetic devine spectacolul unei căutări dramatice, un fel de purgatoriu. Eul reface în intimitatea creației experiența generațiilor și trăiește cu pathos romantic ideile timpului, pentru a constata că omul s-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor”, ori să-l acuzi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
morală. Cu toate străduințele subsemnatului ca redactor de carte, prima ediție a apărut sever cenzurată: pasaje eliminate, ilustrația foto respinsă în întregime, hârtie și carton de cea mai proastă calitate. Și aceasta nu a fost de ajuns! După ce am propus manuscrisul pentru tipar (mi-l recomandase un prieten din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
directorul onorific” (!) al ziarului Monitorul de Iași (același Aurel Leon) m-a încondeiat în câteva rânduri. Apăsat ani la rând de amintirea incidentului petrecut în 1986, am reluat ediția întâi a cărții Temă cu variațiuni și am confruntat-o cu manuscrisele originale aflate la Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, sub cotele Ms V - 236 și Ms V - 23. Am identificat pasajele eliminate și le-am pus la locul lor. Am reprodus și fotografiile anexate de autor pentru prima ediție, aflate acum la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se simte fericit în lumea de imagini creată de fantazia ce îi guvernează tinerețea. Când îi apare cu claritate menirea sa intimă, aceea de a căuta adevărul, de a-și găsi a doua mea ființă (cum notează în marginea unui manuscris), pe drumul de la durată la eternitate, întregul său laborator poetic devine spectacolul unei căutări dramatice, un fel de purgatoriu. Eul reface în intimitatea creației experiența generațiilor și trăiește cu pathos romantic ideile timpului, pentru a constata că omul s-a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este să-i reproșezi naționalismul unui scriitor care a trăit în „secolul națiunilor”, ori să-l acuzi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
morală. Cu toate străduințele subsemnatului ca redactor de carte, prima ediție a apărut sever cenzurată: pasaje eliminate, ilustrația foto respinsă în întregime, hârtie și carton de cea mai proastă calitate. Și aceasta nu a fost de ajuns! După ce am propus manuscrisul pentru tipar (mi-l recomandase un prieten din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
directorul onorific” (!) al ziarului Monitorul de Iași (același Aurel Leon) m-a încondeiat în câteva rânduri. Apăsat ani la rând de amintirea incidentului petrecut în 1986, am reluat ediția întâi a cărții Temă cu variațiuni și am confruntat-o cu manuscrisele originale aflate la Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, sub cotele Ms V - 236 și Ms V - 23. Am identificat pasajele eliminate și le-am pus la locul lor. Am reprodus și fotografiile anexate de autor pentru prima ediție, aflate acum la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
l/, folosită ca abreviere a cuvântului lat. libra "unitate de măsură pentru greutăți (= cca 0,329 kg)" (< librum "cântar, balanță"), echivalent al engl. pound; simbolul & este un logotip, o dezvoltare a ligaturii literelor din conjuncția lat. et "și", folosită în manuscrise latinești începând din secolul I d.Hr. 52 La dynamique du langage des jeunes: 7 ans de mouvement à travers deux enquêtes, în "Langue française", nr. 114, iun. 1997, pp. 56-81, și pe www.ordp.vsnet.ch/fr/ resonance/2003/juin
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
acel moment, ancheta era terminată, inculpatul nefăcând decât să scrie, la dorința sa, un fel de memorii. Deci, istorie... Da, având în vedere inteligența deosebită a lui Nicolae O. și evenimentele pe care le-a trăit, sunt sigur că acel manuscris, dacă mai există, are valoare istorică. În cauză mai era implicat Nicolae I., despre care am aflat mai târziu că, fiind profesor la o școală dintr-un oraș din sudvestul țării, posibil Caransebeș, răspândise în rândul elevilor diverse idei legionare
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și de o altă împrejurare. Știind că era urmărit de Securitate și presimțind că va fi arestat, Gh.H. a umplut o valiză (!) cu toate copiile scrisorilor pe care le expediase, precum și cu mai multe creații literare aflate în stadiu de manuscris, pe care le-a ascuns la domiciliul unui cetățean din Constanța. Astfel încât, marea greutate a anchetei a constituit-o doar determinarea lui Gh.H. să declare, din proprie inițiativă, că a păstrat câte o copie a fiecărei scrisori și să ne
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
al Direcției Procuraturilor Militare. Nu a mai fost, însă, arestat. În ziua de 22 decembrie 1989, Gh.H. avea tot calitatea de inculpat, iar eu aveam în fișet, pe lângă dosarul său penal, valiza cu înscrisurile care îi aparțineau. Toate scrisorile și manuscrisele literare i-au fost restituite, prin intermediul ministrului Justiției de atunci, domnul Mircea Ionescu-Quintus, care am aflat că s-ar fi minunat, pur și simplu, auzind cum a lăudat Gh.H. comportarea fostului anchetator față de el. Nici pe departe de mine gândul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cât și a întregului județ, respectiv care permite accesul nelimitat și gratuit la colecții, baze de date și la alte surse proprii de informații, în scop educativ și/sau de recreare) se află aprox. 350.000 volume (cărți și periodice, manuscrise, documente audiovizuale etc.). Astfel, în prezent, spațiul în care funcționează Biblioteca este format din: - sediul central (situat în str. Mitropoliei nr. 4): 55 de încăperi (secții cu acces liber la raft, depozite, săli de lectură, ateliere, birouri, ș.a.m.d.
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în caseta de prezentare, Costi ne promite pe viitor, alte fapte și tatuaje este astfel extrem de încurajator. Martie 2007 Păcala, Omul leneș și etica muncii la români... Am cerut acum mai bine de doi ani, garantând că îl public imediat, manuscrisul unei cărți din care nu citisem niciun rând. Nu auzisem nimic despre autorul ei, o debutantă, nu citisem nici măcar un rezumat, un cuprins, un referat, o recomandare. Nu știam nici ce director de editură am să conving s-o scoată
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
arhivele PCUS. Așadar la arhivele partidului, ale Comitetului său Central, Birou Politic și toate celelalte, nu ale KGB-ului, unde mai intraseră cercetători, dacă n-ar fi decât grupul condus de poetul Șantalinski, care se constituise special pentru a recupera manuscrise confiscate de la autori în timpul regimului sovietic și editase foarte repede după 1990, în Occident, Cuvântul reinventat, cu documente cutremurătoare referitoare la scriitori, artiști, intelectuali. Bukovski știa că informația importantă și semnificativă acolo se găsește, și că, dacă cercetarea arhivelor poliției
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
stat lucrurile cu acest important scriitor optzecist care iată, ne-a părăsit și el înainte de împlini măcar șaizeci de ani? Am avut privilegiul să citesc ultimul său roman Pupa Russa, ca redactor și i-am scris prietenului Crăciun pe marginea manuscrisului observații, uneori tăioase, alteori crude, pe care, după lectura tuturor cronicilor și recenziilor superelogioase și după premiile care au încununat volumul finit, m-am mirat că le-am scris. (Ele se refereau la dexteritățile tehnice ale optzecismului care mi se
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Pintilie, cel mai fascinant și convingător interpret al propriei sale opere. În mod curios însă, deși, ca orice scriitor admirat, alintat și aparent de neatins nici cu o floare, Gheorghe Crăciun însuși, înainte de a citi lungile mele mesaje de pe marginea manuscrisului, a avut, mi s-a povestit o reacție violentă ("Păi, sigur, dacă scriam un roman cu dizidenți și cu deținuți politici, ar fi înțeles și ea ceva din el, dar așa!? ..."), am căzut după lectura cu pricina, la o pace
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cavalerism, justiție). Evoluția stemelor se desprinde pe baza izvoarelor istorice, sigilii domnești, decrete și legi referitoare la fixarea stemelor diferitelor organizații de stat românești, monumente de sculptură și piatra decorativă de la biserici, cetăți, palate și morminte domnești, apoi ornamentica documentelor, manuscriselor și cărți tipărite, diferite obiecte de utilitate sau de podoabă, care au fost proprietatea domnilor sau a statului, ori au fost dăruite de către aceștia. În sfârșit, informațiile scriitorilor străini și români. Pe baza acestor izvoare observăm evoluția stemelor Țării Românești
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]