12,197 matches
-
destinul omului; Secunde cu munți (1998), în care se desfășoară un dialog între contingent și transcendent. O valoare poetică deosebită o au proiecțiile baladești, care evocă existențe umane înșiruite pe firul memorialistic, fragmente părtașe la o trăire în care eul narativ (povestitorul) s-a obiectivat cu desăvârșire, contopindu-se cu soarta colectivității. Răzbate din Balade un suflu aspru, epopeic, o neîndurătoare răvășire sub legile destinului și se conturează o galerie de tipuri croite după tipare general-umane: avari și vrăjitoare, firi aprinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
dihotomii îi alătură o alta, propusă de Marianne Mesnil: „strigoiul predestinat” și „strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative (cele mai multe găsite în Mitologie românească de Tudor Pamfile). În Pentru o mitologie difuză (2000), autoarea afirmă că reconstituirea mitologiei românești, alcătuită „din mici fragmente, adesea divergente și, la prima vedere, desemantizate”, nu este o operațiune facilă. În aceste numeroase fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a fixa un palier epic. Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o succesiune de povestiri stranii, cu deschideri spre miraculos, eseu mitologic, parabolă sau povestire fantastică. Tauromahie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță spre spital își dă duhul odată cu animalele îndrăgite, caii; stingerea din viață a unui personaj este pregătită, printr-un izomorfism narativ, de relatarea morții altcuiva etc.). SCRIERI: Primele acorduri, pref. Al. Macedonski, București, 1908; Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri, București, 1918; Statornicie, București, 1918; Prin baionete și grenade, București, 1921; Tanti Getta, Sighetu Marmației, 1922; Se-ntorc cocorii, Sighetu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
mai potrivită a termenului "literatură" este în sensul limitat la arta literaturii, adică la literatura de imaginație. Există unele inconveniente în privința folosirii termenului în această accepțiune ; dar, în engleză, alternativele posibile sunt sau termeni cu înțeles îngust, ca fiction (literatură narativă) sau poetry (poezie), sau termeni stângaci și derutanți, ca imaginative literature (literatura de imaginație) sau belles-lettres. Una dintre obiecțiile ce se pot aduce termenului de "literatură" este faptul că sugerează (prin etimologia sa de la latinescul litiera) o limitare la literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează mai multe tipuri narative, în romanul „Tainele inimei” (1988; Premiul Academiei Române) construiește complex - utilizând mai multe planuri și voci - și solid. „Aude” cu finețe și înregistrează cu umor discret vorbirea personajelor din diverse medii. Pe fundalul cvasimonografic al orășelului de provincie dobrogeană în curs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
în scenă de teatre din Chișinău. Între distincțiile ce i s-au acordat se numără și Premiul de Stat pentru cartea Pentru tine bat... (1987). Nuvelistica de început a lui S., cuprinsă în volumul Era târziu, e influențată de formulele narative camusiene și kafkiene și prezintă o atmosferă dezolantă, pesimistă, în contrast cu optimismul oficial. Năruirea morală a individului și încercările de recuperare sub presiunea unui timp tensionat istoric și psihologic condiționează întoarcerile retrospective și radiografierea comportamentistă a reacțiilor și trăirilor. „Târziul” se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții cu grotescul, privirea înduioșată cu observația tăioasă, la nevoie sarcastică, a mediilor și tipurilor. Profilurile au uneori linii argheziene, mai ales în prezentarea lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
marcată diferența față de simbolismul picturii prerafaelite, care beneficiază de un alfabet, de un cod simbolic care face posibilă o lectură a tabloului ca narațiune ce pune în scenă un mister, așa cum o demonstrează Ileana Marin în Pictura prerafaelită sub semnul narativului 11. Într-o mai mare măsură, decadentismul în pictură vine pe filiera acestei narativizări cu substrat simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic pentru simbolism și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cât faptul că pictura devine expresia unei état d'âme, a unor stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus, simbolismul este o artă a simbolurilor incarnate. Simbolismul s-ar cantona altfel sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de-a face cu un stil propriu-zis, precum Secesionismul, Art Nouveau, Modern Style, Stile Floreale, Lilien Still etc., ci cu o strategie de construcție-deconstrucție. Picturile devin "embodiments of "texts""35, pe cale de consecință, pictura se va conduce după o logică narativă, ceea ce determină nu numai o abordare "naratologică" a picturii, ci afectează și modalitatea clasică de lectură a unui text. Pe acest procedeu de transfer a imaginii în text și invers, ekphrasis-ul, se întemeiază o hermeneutică particulară, cu atât mai mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii academice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreau). Din acest punct de vedere, pictura lui Puvis de Chavannes este mult mai "săracă", dar și mult mai accesibilă, pictorul mizând tot mai mult pe dimensiunea monumentală a decorativismului său. Deși o parte din temele sale, au o dimensiune narativă, sensul nu este numaidecât recuperabil, ci unul difuz. "Trilogia pesimistă" cum numește Rapetti cele trei pânze, Fiul risipitor (1879), Sărmanul pescar (1883), Orfeu (1883) conferă picturii sale nota simbolistă printr-un efect de atmosferă. Simboliștii refuză impresionismul, contestându-i aplicarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnicele și genurile vechi (...)"305. În "Salonurile sculptorilor români" (1919), Francisc Șirato sesiza dimensiunea simbolistă a sculpturii din titlul lucrărilor, realizând o importantă disociere între limbajul plastic și cel literar. "Pictura și sculptura sînt arte, înainte de toate, reprezentative iar nu narative"306. Absența acestei disocieri, pe care criticul o vede ca pe un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la rândul său o decepție: "De altfel intențiile simbolice, de esență literară, sînt microbi epidemici în sculptura de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea ermetistă a liricii barbiliene. "Paciurea este mai aproape de Freud, iar el se află, de asemenea, într-o etapă mai timpurie a dezvoltărilor în simbolismul francez și central-european: himerele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste himere nu mai exprimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înzestrări intelectuale deosebite și a importanței animus-ului, elementului masculin. Paciurea s-a folosit pentru a creea această impresie de forță și de masivitatea bronzului, ceea ce conferă sfinxului ceva din implacabilitatea unei stihii. Sculptura are de data aceasta și un suport narativ, pe care privilegierea unor elemente în detrimentul altora îl pune mai bine în evidență. Sfinxul dobândește trăsăturile geniului prin atitudinea reflexivă a unui gânditor așezat în fața unei enigme, a sa, a umanității. Accentul s-a deplasat spre chipul acestuia, misterul se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiuni care împodobește unul dintre zidurile parterului casei familiei Storck. Intitulată Dragoste profană și dragoste spirituală, aceasta este construită ca un diptic și răspunde unei economii simbolice a întregului ansamblu pe care-l constituie atelierului pictoriței. Pictura admite o lectură narativă bazată nu atât pe o narațiune după care se inspiră, cât pornind de la distribuția diferitelor grupuri din tablou și a relațiilor simbolice care se stabilesc între ele. Pentru Serafina Brukner, alegoria circumscrie întreaga umanitate, criticul conferind o accepție sintetistă întregii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
and Hudson SARl, Paris, 1999. Mallarmé, Stephane: Divagații. Igitur. O lovitură de zaruri, versiune în limba română de Ioana Diaconescu și Mihnea Moroianu, prefață, note și comentarii de Mihnea Moroianu, Editura Atlas, București, 1997. Marin, Ileana: Pictura prerafaelită sub semnul narativului, prefață de Dan Grigorescu, Editura Meridiane, București, 2003. Mihalache, Marin: Cecilia Cuțescu Storck, Editura Meridiane, București, 1969. Mitchievici, Angelo; Ioan Stanomir: Teodoreanu reloaded, Editura Art, București, 2011 Octavian, Tudor: Un artist al casei regale Ottilia Michail-Oteteleșanu, Monitorul Oficial R.A., București
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ioana Diaconescu și Mihnea Moroianu, prefață, note și comentarii de Mihnea Moroianu, Editura Atlas, București, 1997, pp. 170-171. 10 A se vedea întregul articol, "Aux XX", în L'Art Moderne, 3 februarie, 1889. 11 Ileana Marin, Pictura prerafaelită sub semnul narativului, Editura Editura Meridiane, București, 2003. 12 Ibidem, p. 18. 13 Ibidem, p. 19. 14 Rodolphe Rapetti, op. cit., p. 153. 15 Edward Lucie-Smith, Le Symbolisme, traducere din engleză de Mona de Pracontal, Édition Themes and Hudson SARl, Paris, 1999, p. 55
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel al dezvoltării unui „self digital”. S. Zhao (2005) a realizat o analiză a experiențelor on-line trăite de adolescenți care a relevat faptul că cei co-prezenți prin intermediul internetului dezvoltă un self digital, diferit de cel construit off-line. Este un sine narativ, orientat spre lumea gândurilor și a sentimentelor. Întrebarea care se naște este cum influențează acest self comportamentele de consum ale adolescenților. Într-o cercetare având ca obiectiv studiul efectelor pe care calculatorul Îl are asupra adolescenților (P. Miuț, 2001, 17
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
creației În versuri (ca În epoca antică), sau În proză. Genul epic În versuri, cuprinde următoarele specii; Balada este o creație epică populară, intrată apoi și În rândul speciilor literaturii culte; - Legenda are o definiție asemănătoare. - Epopeea este o operă narativă amplă din antichitate. - Fabulă este o alegorie. Genul epic În proză: Anecdotă, basmul, jurnalul intim, memoriile, mitul, schița, povestirea, nuvela, reportajul, romanul, parabola. Într-o opera epica exista un narator, personaje și acțiune (adică desfășurarea Întâmplărilor Într-o succesiune temporală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
temporală). - modul de expunere predominant În operele epice În versuri sau În proză este narațiunea. - elementele care definesc o operă epică sunt: naratorul, acțiunea, personajele și narațiunea ca mod de expunere; - autorul este persoana care a scris un text literar narativ; - naratorul este vocea autorului; Structura narativă presupune:- alternanța, procedeul prezentării paralele a două fire narative Într-un text literar; - Înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor Într-o operă epică, constând În dispunerea cronologică a Întâmplărilor. - inserția este procedeul includerii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]