12,261 matches
-
este transformat în acid lactic de către bacteriile lactice, cu influență benefică în funcționarea sistemului digestiv. De asemenea, nici elementele minerale prezente în lapte nu pot fi trecute cu vederea, calciul și fosforul fiind în concentrații mari, care determină dezvoltarea sistemului osos și a dinților. Laptele acidofil produs în urma fermentației lactice determinată de bacteria "Lactobacillus acidophilus" are un efect revigorant asupra organismului fiind recomandat în tratarea constipației, gastritelor provocate de "Helicobacter pylori" și în urma unor studii s-a demonstrat că duce la
Lapte acidofil () [Corola-website/Science/325579_a_326908]
-
o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale"). Protuberanța mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră se află două puncte craniometrice: gnation ("Gnathion") care reprezintă punctul cel mai inferior al liniei mediane a mandibulei și pogonion ("Pogonion") care este punctul median cel mai anterior a protuberanței mentale în plan sagital
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
cu 16 alveole dentare ("Alveoli dentales mandibulae") în care se află rădăcinile dinților inferiori. Rădăcinile dinților sunt fixate de alveole dentare prin intermediul periodontului (numit și ligamentul alveolo-dentar sau ligamentul periodontal). Alveolele dentare sunt sunt separate între ele prin niște pereți osoși numiți septuri interalveolare ("Septa interalveolaria mandibulae"). Alveolele dentare sunt fie uniloculare, fie multiloculare după numărul rădăcinilor dinților. Alveolele dentare ale dinților incisivi, canini, premolari sunt uniloculare - conțin o singură rădăcină dentară. Alveolele dentare ale dinților molari sunt multiloculare - conțin 2
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
După ce au dat foc benzinei, cercetătorii au lăsat să ardă pătura fără să intervină. Căldura la locul arderii ajunsese la 800 grade Celsius. După ce a ars stratul de piele, grăsimea a început să se topească, curgând și îmbibând pătura. Măduva osoasă, care are un conținut ridicat de grăsimi a urmat același proces. Mobila din jurul porcului nu a fost afectată de foc, ci doar carcasa din plastic a televizorului care s-a topit din cauza căldurii. Focul a fost stins după șapte ore
Combustie umană spontană () [Corola-website/Science/325245_a_326574]
-
orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
ul ("") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
fiind fosile de "Megatherium", sau poate de "Megalonyx", și a observat emoționat că singurele astfel de specimene din Europa sunt încuiate în colecția regală de la Madrid. În același strat, a găsit o mare suprafață de plăci poligonale dintr-o armură osoasă. Primul său gând a fost că ele provin de la un tatu enorm, similar micilor creaturi omniprezente în zonă, dar din descrierea derutantă făcută de Cuvier specimenelor de la Madrid și dintr-o relatare recentă din presă despre o fosilă găsită de
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
un tatu enorm, similar micilor creaturi omniprezente în zonă, dar din descrierea derutantă făcută de Cuvier specimenelor de la Madrid și dintr-o relatare recentă din presă despre o fosilă găsită de Woodbine Parish, Darwin a început să creadă că armura osoasă se identifică cu cele de "Megatherium". Cu FitzRoy, Darwin a călătorit circa 54 km de-a latul golfului până la Monte Hermoso în ziua de 19 octombrie, găsind acolo numeroase fosile ale unor rozătoare mici, spre deosebire de uriașele mamifere edentate de la Punta
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
sale erau deja în pozițiile relative corecte. În zona Monte Hermoso din apropierea locului descoperirii sale, printre numeroasele specii de rozătoare se numărau specii înrudite cu tuco-tuco brazilian și cu capibara. Owen a hotărât că fosilele de plăci poligonale de armură osoasă găsite în mai multe puncte nu provin de la Megatherium, așa cum sugera descrierea lui Cuvier, ci de la un tatu uriaș, așa cum bănuise și Darwin pentru scurt timp. Owen a găsit o descriere a unui specimen anterior (al cărui nume nu era
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
i, condrosteii (Chondrostei) sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată de pești, în special bentonici. Etimologia cuvântului condrostei: din greaca "chondros" = cartilaj + și latina "ostei
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
osteus", din greaca "osteon" = os. Ca înfățișare externă, condrosteii amintesc, în oarecare măsură, selacienii. Capul lor este prelungit într-un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară a capului (ventral), sub forma unei crăpături semilunare. Lepidotrihii (razele externe osoase) din înotătoarele neperechi sunt în număr mai mare, de obicei dublu, decât razele interne cartilaginoase corespunzătoare. Coada (înotătoarea codală), ca și la selacieni, este heterocercă, lobul superior al ei este mai mare, cuprinzând și capătul coloanei vertebrale, iar lobul inferior
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
capătul coloanei vertebrale, iar lobul inferior este mai mic. Înotătoarele perechi sunt așezate orizontal. Pe marginea anterioară a înotătoarelor neperechi se pot întâlni fulcre (solzi ganoizi dezvoltați mai puternic). Corpul este gol sau acoperit cu solzi ganoizi ori cu plăci osoase mari (numite scuturi) așezate în cinci rânduri, care merg de-a lungul corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
neperechi se pot întâlni fulcre (solzi ganoizi dezvoltați mai puternic). Corpul este gol sau acoperit cu solzi ganoizi ori cu plăci osoase mari (numite scuturi) așezate în cinci rânduri, care merg de-a lungul corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
a acestora este persistentă și complet lipsită de gâtuituri și, în jurul ei, nu se formează corpuri vertebrale, dar există arcuri vertebrale superioare și inferioare. Clavicula este întotdeauna prezentă, fiind bine dezvoltată. În centura scapulară este prezent un mezocoracoid. Operculul este osos, format numai din trei oase. i și-au păstrat spiraculul. Pereții (septele) interbranhiali se păstrează în mai mare măsură decât la alți pești osoși. La majoritatea speciilor, în stare adultă, dinții lipsesc. În intestin există o valvulă spirală bine dezvoltată
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
Clavicula este întotdeauna prezentă, fiind bine dezvoltată. În centura scapulară este prezent un mezocoracoid. Operculul este osos, format numai din trei oase. i și-au păstrat spiraculul. Pereții (septele) interbranhiali se păstrează în mai mare măsură decât la alți pești osoși. La majoritatea speciilor, în stare adultă, dinții lipsesc. În intestin există o valvulă spirală bine dezvoltată. Orificiul anal este separat de cel urogenital. Lamele branhiale depășesc numai cu puțin septul pe care sunt prinse. La partea anterioară a ventriculului inimii
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
genei "FBN1" ce afectează țesutului conjunctiv și care se transmite după tipul autozomal dominant. Că aspect exterior, persoanele care suferă de această afecțiune sunt neobișnuit de înalți, au membre și degete lungi. Sindromul Marfan afectează cel mai mult: ochii, scheletul osos și sistemul cardio-vascular. Manifestările clinice în Sindromul Marfan pot fi variabile, de la ușoare până la severe. Cele mai grave complicații sunt defecte la nivelul sistemului cardio-vascular (vâlvele inimii și aorta). Boala poate afecta, de asemenea, plămânii, ochii, sacul dural în jurul măduvei
Sindrom Marfan () [Corola-website/Science/326117_a_327446]
-
asemenea, probleme la nivelul functiei și performanței sexuale, cum ar fi dificultate în erecție sau ejaculare dureroasă. Cancerul de prostată avansat de se poate răspândi la alte părți ale corpului, cauzând simptome suplimentare. Cel mai frecvent simptom este durerea lanivelul osoaselor, de multe ori la vertebre (oasele coloanei vertebrale), pelvis, sau coaste Metastaza cancerului la alte oase, cum ar fi femurul apare de obicei la partea proximală a osului. Metastaza cancerului de prostată la coloana vertebrală poate comprima măduva spinării, cauzând
Cancer de prostată () [Corola-website/Science/326299_a_327628]
-
(numit și sau morun atlantic) este un pește care face parte din familia Gadidae, ordinul Gadiformes, supraclasa Gnathostomata (Pești osoși). Specia trăiește în apele reci din Marea Baltică, Marea Nordului și Atlanticul de Nord în apropiere de Norvegia, Islanda, Groenlanda și Terra Nova. "" până prin anii 1970 era unul cei mai numeroși pești din lume. Din cauza pescuitului intensiv și încălzirii globale, azi este
Gadus morhua () [Corola-website/Science/322732_a_324061]
-
arcul alveolar maxilar. Uneori despicătura labială se poate asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele incomplete interesează numai o parte a palatului bucal: partea anterioară, osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale, această forma fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]