12,263 matches
-
instituțiilor sale, pe care le preiau într-o măsură parțială, nefiind în chip real ajutate sau încurajate să o facă niciodată; ele de altfel continuă să susțină, după 1453, cu diverse motivații, importante mănăstiri ortodoxe din teritoriile administrate de imperiul otoman (Pippidi 81-84), chiar în defavoarea financiară a sistemului monastic intern. Paradoxul continuă 24: așadar, deși etnic descendenți ai romanilor, fondatori ai imperiului de la Constantinopol, nu devin "rhomei" - de fapt, nu au statutul privilegiat al acestora, de primă populație bizantină, când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și europene. Nedevenind însă provincie amenințată să-și piardă autoritatea instituțională, în descendență bizantină, și nici identitatea religioasă ortodoxă, au putut desfășura în perioade de oarecare acalmie programe de susținere culturală a ortodoxiei, chiar și a celei aflate sub dominație otomană (Mazilu, Recitind literatura română veche I 237-324). Accentuez atribuirea statutului politic de satelit pe care l-au avut Țările Române în spațiul post-bizantin, și nu cel de provincie, dat fiind faptul că preluarea instituțiilor, a legilor (așa cum s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
toate țările de rit ortodox, alegând să respecte teocrația bizantină, cele românești au preluat-o ca pe o soluție consacrată, puternică simbolic, pentru a contracara presiunile regionale. Șansa istorică a românilor a fost însă rămânerea în afara granițelor efective ale imperiului otoman, dincolo de Dunăre, într-un contact totuși permisiv cu civilizația de tip occidental, cunoscută mai bine, paradoxal, tocmai prin filieră polonă și maghiară (Papacostea 139-277; Mazilu, Recitind literatura română veche I 237-439). Păstrând legătura, pe de altă parte, cu structurile rezistenței
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
exercitarea puterii, fie un corp spiritual străin, mai mult sau mai puțin incomod, față de puterile care nu au reușit să le asimileze nici cultural, nici teritorial. Nu a reușit catolicismul, deși a folosit ca argument latinitatea; nu a reușit imperiul otoman, nici militar, nici la nivel de mentalitate, deși a folosit ca argument diplomatic rezistența/lupta (comună) împotriva occidentalilor catolici sau protestanți; nu a reușit nici "a treia Romă", Rusia, deși avea în comun cu Țările Române dezideratul ortodox. Imaginarul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Ungaria creștină a fost uneori singurul mijloc de a ține piept asaltului Turciei musulmane. Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, echilibrul pe care cel dintâi l-a menținut între Ungaria, Polonia și Turcia, iar cel de-al doilea între Imperiul Otoman, Rusia și Imperiul Austriac, iată exemple faimoase ale unei diplomații care, de fapt, nu avea de ales. Astfel, românii au trebuit să trăiască și să creeze în spațiul îngust rămas liber între state și culturi puternice, uneori opresive. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fondării instituțiilor de drept), corelat cu o nouă tipologie voievodală, a apărătorului creștin. Fixarea în memoria colectivă a atâtor ipostaze ale regalității poate fi pusă tot pe seama faptului că medievalii români au trăit sub presiunea permanentei amenințări venite dinspre puterea otomană, asimilată în imaginarul popular, în cel istoriografic și în programele iconografice ale lui Petru Rareș cu imaginea (anti-modelul) diavolului. A transforma un chip voievodal într-un mit, a concentra o întreagă arie imaginară în jurul eroicului și a invoca permanent figura
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
până astăzi. București: Humanitas, 1997. [1994] ---. Culture populaire et culture des élites dans la France moderne(XVe-XVIIIe siècle). Paris: Flammarion, 1978. ---. O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX. București: Cartier, 2002. [2000] Murgescu, Bogdan. Țările Române între imperiul otoman și Europa creștină. Iași: Polirom, 2012. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntară. București: Cartea Românească, 1977. ---. Imanența literaturii. București: Cartea Românească, 1981. ---. "Panorama prozei medievale epice în limba română". România literară 6, an XXVI: 12-13 și 19 (18-25 februarie 1993). Nicoară, Toader
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lucruri pentru statul român, nu le rămânea, În vederea exprimării calității lor de garante, decât să se raporteze la acte politico-diplomatice care consfințeau o „ordine” devenită revolută. Legat, deci, de trecut, regimul de garanție colectivă avea să intre, ca și suzeranitatea otomană, Într-o tot mai evidentă contradicție cu veleitățile de independență ale românilor, veleități a căror reușită a fost „pusă În calendar” prin „venirea” lui Carol de Hohenzollern pe tronul României. Într-o țară total nouă pentru el, „străină” lui, la
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
european. Alții Însă spun ca Europa Începe la malul Oceanului Atlantic și se extinde până În Rusia și teritorii din sud-est. Este Rusia parte din Europa sau din Asia? Face parte Turcia din Europa sau din Orientul Mijlociu? Să ne reamintim că Imperiul Otoman a controlat părți din Europa În diverse momente istorice. Așa că este sau nu Europa o parte a Orientului Mijlociu? Mulți pretind că Europa are o moștenire culturală comună, aducând drept argument rădăcinile ei greco-romane, creștinismul și Iluminismul secolului al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Așezată în partea de sud-est a orașului Iași, în vremurile îndepărtate fiind o regiune profund împădurită, acoperită de desișul codrilor, ceea ce a creat condiții optime apariției și viețuirii aici a unei vestite crescătorii de șoimi (păsări râvnite de înalta Poartă Otomană, pe care Domnii Moldovei erau obligați să le dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vol. II, ed. 1874, p. 202. 38 Pravila lui Vasile Lupu (cf. Pompei Samarian); vezi și Bujoreanu, Pravila, pp. 61 și 286. 39 N. Mavrocordat, Păreri și cugetări cit. Pompei Samarian, vol. I, p. 311. 40 D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, p. 777, notă. 41 Pravila lui Vasile Lupu, ed. 1883, Iași, p. 161. 42 Pompei Samarian, op. cit. după N. Mavrocordat, Păreri și cugetări, în Hurmuzachi, X-XIII, nr.660, p. 438. 43 Idem, p. 411. 44 Ibidem, p. 302. 45 Miron
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de a considera drept punct de plecare, în examinarea chestiunii basarabene și a raporturilor ruso-române, tratatul de la București din 1812 [...]. Cu exact un secol înainte, un tratat [diploma de la Luțk din 1711] încheiat după toate normele legale, nu cu imperiul otoman suzeran al principatului moldav, ci cu Moldova însăși, recunoștea, prin semnătura fondatorului Rusiei moderne, drepturile «istorice și naționale» ale acestui stat român pe întreg teitoriul său, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre”. Gh. I. Brătianu Constituirea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-lea a continuat competiția polono-ungară pentru asigurarea influenței asupra Moldovei. În 1412, prin tratatul de la Lublin, cele două state au convenit asupra unei eventuale împărțiri a țării de la est de Carpați, plan care însă nu s-a mai aplicat. Expansiunea otomană în Europa și amenințarea ei după cucerirea Constantinopolului (1453) a influențat tot mai pronunțat situația din nord-estul Europei, mai întâi a Țării Românești și, apoi, a Moldovei. Proclamat domn în aprilie 1457, Ștefan cel Mare a fost preocupat de consolidarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
împotriva tătarilor și cetatea Sorocei contra cazacilor prădalnici. Întregirea hotarelor basarabene și apărarea lor împotriva polonilor, cazacilor, tătarilor, turcilor, ungurilor și chiar asupra conaționalilor săi din Țara Românească erau problemele principale ale politicii moldovenești în veacul al XV-lea”. Presiunea otomană a devenit deosebit de puternică în timpul domniei sultanului Baiazid al II-lea (scris și Bayazid), între 1481 și 1512, care a trecut la desăvârșirea cuceririi litoralului Mării Negre (după ocuparea coloniilor genoveze din Crimeea), în vederea transformării acesteia într-un „lac turcesc”. Cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Botna, în linie dreaptă până la sud de Grădiște, atingând Ialpugul la nord de Javgur, iar apoi de-a lungul Ialpugului spre hotarul raialei Chilia. Pierderea Tighinei și a Bugeacului a reprezentat o amputare gravă a trupului Moldovei. Transformate în bastioane otomane, acestea reduceau și mai mult posibilitățile de manevră ale domnitorilor Moldovei. Cete de tătari au început să se așeze în această zonă, determinând plecarea unor localnici spre nord și nord-vest. În condițiile ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
această zonă, determinând plecarea unor localnici spre nord și nord-vest. În condițiile ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și începutul celui următor, unii domni români s-au orientat spre o alianță cu aceasta, împotriva Imperiului Otoman. După cum se știe, Rusia se va înfățișa ca eliberatoarea popoarelor creștine din Peninsula Balcanică, urmărind în fond expansiunea în această zonă și transformarea Mării Negre într-un „lac rusesc”. Domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658) și-a îndreptat privirile către Rusia și în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu teritoriul Poloniei după delimitarea făcută”. Se recunoșteau, deci, vechile hotare, Moldova urmând să redobândească, după înfrângerea turcilor, teritoriile ocupate de aceștia. Așa cum va sublinia G. I. Brătianu, un act încheiat nu cu Imperiul Otoman, suzeran al principatului moldav, dar cu Moldova însăși, recunoștea, prin semnătura fondatorului Rusiei moderne, drepturile istorice și naționale ale acestui stat român asupra întregului său teritoriu, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre. Este, deci, complet eronat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
teritoriu din jurul ei a alcătuit raiaua cu același nume. Până la răpirea Basarabiei, Moldova va primi o grea lovitură prin ocuparea Bucovinei, în 1775-1776, în pofida protestelor vehemente ale domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Prin convenția din 7 mai 1775, Imperiul Otoman ceda Imperiului Habsburgic un însemnat teritoriu, ocupat de trupele austriece și după încheierea păcii de la Kuciuk-Kainargi (10/21 iulie 1774). Prin trasarea pe teren a hotarului, în 1776, din trupul Moldovei a fost ruptă o suprafață de 10.441 km2
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
integritatea țării lor, dar numai „ca aparținând imperiului și maiestății împărătești”. Se contura planul de împărțire a Moldovei, de a separa Basarabia de restul teritoriului, într-o posesiune aparte. Țarismul, care își aroga dreptul de protecție a creștinilor din Imperiul Otoman, se considera succesor al sultanului în problema basarabeană; în cazul unei nereușite imediate, diplomații ruși erau preocupați de formularea unui nou statut internațional al Basarabiei, ca și cum ar fi fost o provincie separată a Moldovei. Aceasta se observă și din art.
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
având același statut ca Valahia și Moldova, concepute împreună ca teritorii turcești, ocupate vremelnic de Rusia și retrocedate Porții. Era încălcat statutul internațional al ambelor țări române, care au avut, vreme de secole, o anumită autonomie statală sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Tendințele expansioniste ale Rusiei în direcția Dunării deveneau tot mai evidente, obiectivul fiind, mai ales după anul 1792, ocuparea imediată a teritoriului dintre Prut și Nistru. 1812-1856-1878 „... În 1812, ca în tot cursul istoriei sale, Moldova cu Basarabia împreună formau
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
În 1812, ca în tot cursul istoriei sale, Moldova cu Basarabia împreună formau un stat deosebit, cu legile și prințul său [...] Basarabia, fiind în această situațiune în 1812, a fost, în actul oficial de cesiune, dobândită de către Rusia de la Poarta otomană, dar în realitate răpită de la legitimul și adevăratul său proprietar, care era Moldova, și transmisă de către acel ce nu avea drept s-o cedeze la acel ce nu avea drept s-o ia”. M. Eminescu În cursul secolului al XVIII
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fâșia dintre Prut și Nistru și brațul Chilia”. Desfășurat în cadrul „problemei orientale”, războiul a fost urmărit cu atenție de puterile europene. Franța napoleoniană a avut un rol ambiguu; Napoleon n-a fost sincer nici cu Rusia și nici cu Imperiul Otoman, jucându-se cu soarta Principatelor, ca obiect de „compensație”. Austria a jucat un rol mai șters; înfrântă de Franța în două rânduri, în 1805 și 1809, a fost mai mult spectatoare, deși Rusia și Franța i-au oferit Principatele sau
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Rusiei, apoi a determinat atât Poarta, cât și Rusia să facă concesii în 1812, pentru a se ajunge la o pace de compromis. „Basarabia a putut fi, așadar, acaparată de ruși, deoarece aceștia au profitat de slăbiciunea militară a Porții otomane și de contradicțiile ireconciliabile dintre marile puteri în «problema orientală» și, în special, de antagonismele dintre principalii protagoniști, Franța și Marea Britanie”. Art. IV al Tratatului de pace semnat la București relua, în ce privește granițele, prevederea din preliminariile încheiate la 5/12
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ridicarea de fortificații, regimul de navigație al vaselor comerciale aparținând celor două puteri, al vaselor de război rusești. Poarta renunța în favoarea Rusiei la toate drepturile sale asupra teritoriului situat pe malul stâng al Prutului, după cum, prin art. V restituia Imperiului Otoman partea din Moldova situată la dreapta aceluaiași râu, precum și Țara Românească, cu toate așezările lor. Printr-o înțelegere secretă, încheiată în aceeași zi, se prevedea dărâmarea cetăților Ismail și Chilia, iar pe aceste locuri să nu se mai ridice fortificații
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
confluența cu Dunărea. Din acest loc, linia frontierelor va urma cursul Dunării până la gura Sf. Gheorghe, astfel că, lăsând toate insulele formate de diferitele brațe ale acestui fluviu în posesia Rusiei, malul drept va rămâne, ca și în trecut, Porții Otomane”. S-a convenit ca atât într-o zonă de pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe, cât și în insulele care vor rămâne în posesia Rusiei, să nu se ridice nici un fel de stabilimente sau fortificații. Se stabilea, de asemenea, regimul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]