13,778 matches
-
cuceririlor sale, luând în posesie și cetățile Belvoir, Kerak, Montréal și asediază din nou cetatea Tyr. Între timp prin intermediul pelerinilor și al altor călători, dar și al arhiepiscopului de Tyr, vestea căderii cetății sfinte ajunge în Europa. Pe 29 octombrie, papa Grigore al VIII-lea emite bula pontificală "Audita tremendi" și se fac planuri pentru o nouă cruciadă. Astfel în Franța și în Anglia se instaurează noi taxe pentru a finanța această acțiune militară. Aceastea vor fi puse în practică de
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
cu Iisus Hristos purtând un tricou în stilul designerului de modă Katharine Hamnett în timpul crucificării, copii ale operelor lui Alison Jackson care prezintă sosii ale prințesei Diana făcând semne obscene și angajată în acte sexuale, o sculptură în ceară a Papei Ioan Paul al II-lea râzând în timp ce-și citește necrologul, și o imagine prelucrată în Photoshop care-l prezintă pe președintele iranian Mahmud Ahmadinejad într-o postură homoerotică. Emmerich, care a recunoscut că este homosexual și sprijină financiar
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
Pedro, Duce de Coimbra, pentru regența tânărului rege Alfonso. La 16 martie 1452 la Roma Eleanor s-a căsătorit cu regele german Frederick III. Trei zile mai târziu, amândoi au fost încoronați împărat și împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman de Papa Nicolae al V-lea. Frederick al III-lea a fost ultimul împărat al Sf. Imperiu Roman care a fost încoronat la Roma. Împreună cu Frederick al III-lea a avut cinci copii: Eleanor a murit la Wiener Neustadt la 3 septembrie
Eleanor a Portugaliei () [Corola-website/Science/319311_a_320640]
-
muzica lui Ricardo Cocciante și textul franco-canadianului Luc Plamondon. Pe langă carieră de solista, Ahinoam Nini este activă în manifestări pentru drepturile omului și pentru pace și participă la diferite evenimente internaționale. În anii 1994 și 2000 a cântat în fața Papei Ioan Paul al II-lea. De asemenea a cântat la mitingul de pace din 4 noiembrie din piață primăriei la Țel Aviv, la încheierea căruia premierul israelian Itzhak Rabin, a fost asasinat de către un atentator extremist evreu. În anul 1996
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
achita datoria față de eretici, a împovărat cu un impozit extraordinar toate categoriile de populație, inclusiv clerul ortodox. Ostașii-cruciați făceau pe stăpânii absoluți în împrejurimile capitalei. La insistențele împăratului, patriarhul Ioan Kamateros a fost nevoit să facă un șir de concesii papei. Toate acestea au stârnit o indignare extremă printre locuitorii capitalei, care nu uitau de superioritatea exclusivă a Imperiului romeu (cel puțin, până a se ajunge la necesitatea apărării acestui stat cu arma în mână). La 22 august, pisanii, depășind în
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
ordinul regelui Wenceslau al Boemiei. El a fost aruncat în râul Vltava de pe „Podul Carol” din Praga, deoarece a respectat sacramentul spovedaniei, refuzând să-i divulge regelui păcatele spovedite lui de regină. El a fost canonizat în anul 1729 de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) și s-a stabilit ziua de 16 mai ca dată a sărbătoririi cultului său. La început, în Ducatul Bucovinei exista un singur decanat, cu sediul la Cernăuți. Ca urmare a dezvoltării comunităților catolice din Bucovina
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
a fost amplasată în semn de amintire a exercițiilor spirituale din 1883. În anul 2007, Decanatul Catolic din Bucovina, prin Parohia Romano-Catolică Suceava, s-a adresat Primăriei municipiului Suceava cu intenția de a amenaja o piațetă și a amplasa Statuia Papei Ioan Paul al II-lea în zona bisericii. Statuia a fost realizată cu ocazia împlinirii a 10 ani de la vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în România în mai 1999. În ziua de duminică, 17 mai 2009
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
s-a adresat Primăriei municipiului Suceava cu intenția de a amenaja o piațetă și a amplasa Statuia Papei Ioan Paul al II-lea în zona bisericii. Statuia a fost realizată cu ocazia împlinirii a 10 ani de la vizita istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în România în mai 1999. În ziua de duminică, 17 mai 2009, de hramul bisericii, în prezența a 18 preoți, a președintelui CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a primarului Ion Lungu, a deputatului Ghervazen Longher și
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
prezența a 18 preoți, a președintelui CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a primarului Ion Lungu, a deputatului Ghervazen Longher și a sute de credincioși, episcopul romano-catolic de Iași, Petru Gherghel, a oficiat ceremonia de dezvelire a statuii fostului Suveran Pontif, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. Cu acest prilej, episcopul Petru Gherghel a afirmat următoarele: ""Mă bucur astăzi, aici, în ziua hramului acestei comunități parohiale, să celebrăm un asemenea moment și să-l întâlnim aici, în spirit, pe Sfântul Părinte. Mă
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
următoarele: ""Mă bucur astăzi, aici, în ziua hramului acestei comunități parohiale, să celebrăm un asemenea moment și să-l întâlnim aici, în spirit, pe Sfântul Părinte. Mă bucur că el rămâne în amintirea noastră și va sta aici. Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea a fost informat de nenumărate ori despre România, despre Bucovina, despre Cacica și gândul lui s-a îndreptat des aici. Un vis al său se împlinește astăzi intrând în Bucovina, în Suceava, îndreptându-se spre
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
în fața bisericii romano-catolice pe un soclu de beton care a fost îmbrăcat în marmură. Ea are o înălțime de 1,65 metri și este confecționată din fibră de sticlă. Cu acest prilej, piațeta din fața bisericii a primit denumirea de Piațeta Papa Ioan Paul al II-lea. Această statuie era, la momentul amplasării, singura statuie din România a Papei Ioan Paul al II-lea aflată într-un spațiu public. În România mai erau amplasate statui ale fostului Suveran Pontif, însă în interiorul sau
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
înălțime de 1,65 metri și este confecționată din fibră de sticlă. Cu acest prilej, piațeta din fața bisericii a primit denumirea de Piațeta Papa Ioan Paul al II-lea. Această statuie era, la momentul amplasării, singura statuie din România a Papei Ioan Paul al II-lea aflată într-un spațiu public. În România mai erau amplasate statui ale fostului Suveran Pontif, însă în interiorul sau în curțile unor biserici romano-catolice (la Nunțiatul Apostolic de la București și în curtea Bisericii "Sf. Tereza" din
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Temistocle Solera, imaginând o nouă acțiune, în care personajele deveneau de origine franceză. Verdi a compus totodată multe noi părți, așa încât opera a fost acceptată ca piesă nouă, originală. Acțiunea operei începe în Toulouse (Franța) în toamna anului 1095, după ce Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont (Franța) a cerut public recâștigarea controlului asupra orașului Ierusalim și a Țării Sfinte stăpânite de musulmani. Durata operei: cca 170 minute. Locul și anii de desfășurare a acțiunii: Clermont (Franța) (1095, actul
Jérusalem () [Corola-website/Science/316723_a_318052]
-
a douăsprezece gropi comune. În 1894, cu prilejul comemorării centenarului masacrului, capela a fost mărită și au fost instalate cinci vitralii executate de Jean Clamens după desene de Victor Livache, prezentând scene ale execuțiilor din Avrilé. La 19 februarie 1984, papa Ioan-Paul al II-lea a beatificat 99 de martiri asasinați la Avrillé dinre care 11 preoți și 7 călugărițe Vitraliul masacrului de la Moulin de la Reine ilustrează masacrul de la 5 aprilie 1794, când au fost împușcate 22 de femei cu copii
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
condamnat la moarte prin guilotinare. Sentința a fost executată în 2 ianuarie 1794 , la Angers. Cauza canonicului Repin a fost trimisă la Vatican de episcopul de Angers în 1905, iar în 2 februarie 1984 Guillaume Repin a fost beatificat de Papa Ioan-Paul al II-lea. Un vitraliu al Capelei "Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs", din Avrillé îl prezintă pe fericitul Guillaume Repin oficiind o mesă ilegală în timpul represiunii din Vendée, executat de maistrul sticlar Jean Clamens. François Nicolas, s-a născut în Saint-Martin-l’Ars-en-Tiffaufges la
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru martire au fost executate la date și în locuri diferite, în legendele
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
în 17 noiembrie 1754 și a fost executată la Avrillé în 1 februarie 1794 împreună cu mama ei Louise Olympe Rallier de la Tertinière, născută la Château-Gontier, în 24 aprilie 1732, măritată Déan de Luigné. Cele două femei au fost beatificate de papa Ioan-Paul al II-lea la 19 februarie 1984. Vitraliul bisericii Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs din Avrillé realizat de Jean Clamens, reprezentând arestarea de către trupele revoluționare a doamnei Déan de Luigné. Perrine-Charlotte Phélippeaux (măritată Sailland d’Epinatz) născută la Saumur la 13 mai 1740
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
august 1770 și Perrine-Jeanne Sailland d'Epinatz născută la Saumur în 4 martie 1768 împreună cu servitoarea lor Françoise Bonneau născută la Saint-Léger-en-Anjou în 1761 au fost executate în ziua de 1 februarie 1794. Fiind considerate martire, au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1784. Un vitraliu al Capelei Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs din Avrillé, executat în 1894 de Jean Clamens după un carton de Victor Livache reprezintă execuția familiei Saillant d'Epinatz. Scena o arată pe Perinne-Charlotte Saillant
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
următor la spitalul din Angers. A lucrat ca șefă a farmaciei spitalului, funcție pe care o avea în momentul arestării ei. Cele două călugărițe au fost martirizate în 1 februarie 1974, la Avrillé. Cele două martire au fost beatificate de Papa Ioan-Paul II în 19 februarie 1984 împreună cu alte 97 victime ale masacrului din Avrillé. Marie Louise Victoire de Donnissan s-a născut la Versailles la 25 octombrie 1772. La vârsta de 17 ani s-a măritat cu marchizul de Louis
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
lui în afara frontierelor despotatului de Epir era lovitura contra împăratului latin încoronat; Pierre de Courtnaz, soțul Yolandei, sora lui Balduin și Henri. Chemat pe tronul Constantinopolului la moartea lui Henri, Pierre, care era atunci în Franța, pleca la Roma, unde papa îi acorda coroana imperială-nu în bazilica Sfântul Petru (San Pietro), unde erau încoronați împărații romani, ci în modesta biserică Sfântul Laurențiu (San Lorenzo)-după care el ajungea cu suita sa în regiunea Dyrrachion, de unde trebuia să cucerească Constantinopolul. (Dar, în
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
e denumirea unui scandal care a izbucnit după ce poliția Statului Pontific a răpit, la data de 23 iunie 1858, un copil evreu, Edgardo Mortara, de 6 ani, din familia lui de la Bolonia, ca să fie crescut ca creștin catolic și Papa Pius al IX-lea a refuzat să-l elibereze. Părinții au fost informați că-și pot recăpăta fiul numai dacă se convertesc la catolicism. Edgardo Mortara s-a născut la 27 august 1851 ca fiul negustorului evreu Salomone Mortara și
Afacerea Edgardo Mortara () [Corola-website/Science/316836_a_318165]
-
de uzură și evita bătăliile decisive. El reconstruia cetățile recucerite și le înzestra cu garnizoane puternice, excelent echipate, iar pe prizonieri îi strămuta pe pământurile sale. Puțin câte puțin, influența Niceei în Europa creștea. Speriat de succesele curajosului monarh răsăritean, papa Grigore IX i-a trimis acestuia o scrisoare plină de insulte, amenințându-l cu o cruciadă. Ioan III i-a expediat un răspuns înțelept și foarte caustic, arătându-i, fără echivoc, clerului occidental că ei, ca întotdeauna, își acoperă cu
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
despre Evanghelia Sfântului Luca. Carlo Martini a publicat peste 40 de cărți, traduse în 11 limbi. După completarea studiilor și-a continuat cu succes cariera universitară. În 1969 a fost numit rector al Institutului Gregorian, iar în 1978, după alegerea papei Paul al VI-lea, a fost elector la Universitatea Pontificală Gregoriană și rector magnificus, servind în acest post din 1969 până în 1978, după care a fost nominalizat cancelar al Universității Pontificale Gregoriene. În aceasta perioadă a pregătit numeroși studenți și
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
sau în periodice. A avut deosebita onoare de a participa la diverse reuniuni ecumenice și a pregătit noua ediție a Noului Testament în limba greacă. Este autorul mai multor cărți de exerciții spirituale, după modelul iezuit. La 29 decembrie 1979 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Milano. A primit consacrarea episcopală din mâinile papei la 6 ianuarie, cu arhiepiscopul Eduardo Martínez Somalo și episcopul Ferdinando Maggioni, care au sevit drept co-consacratori. A fost numit cardinal în
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
ediție a Noului Testament în limba greacă. Este autorul mai multor cărți de exerciții spirituale, după modelul iezuit. La 29 decembrie 1979 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Milano. A primit consacrarea episcopală din mâinile papei la 6 ianuarie, cu arhiepiscopul Eduardo Martínez Somalo și episcopul Ferdinando Maggioni, care au sevit drept co-consacratori. A fost numit cardinal în consistoriul din 2 februarie 1982. Carlo Maria Martini a fost considerat unul dintre cei mai liberali membri din
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]