12,767 matches
-
după prima săritură, dar care, În ciuda durerii crunte, reușește cumva să mai sară Încă o dată. Sunt tentat să adaug „și să câștige”. Dar scopul nu este acela de a câștiga. Dorința și efortul Dorința (referitor la efort) este o trăsătură remarcabilă la oameni. În Japonia, unde chiar se votează În legătură cu așa ceva, „dorința” (doryoku) este considerat unul dintre cele mai importante cuvinte ale culturii lor. Sadaharu Oh, fenomenul japonez al baseballului care a depășit recordul la homerun al lui Babe Ruth, crede
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe care o făcuse omul lui. Deoarece nu identificase cine era „omul lui”, președintele nostru a presupus că era vorba despre mine. L-am informat că Al era cel care făcuse ca ziua să se termine cu bine, printr-o remarcabilă ședință de instruire care a pornit de la ceea ce știa el despre cultura companiei noastre (o parte importantă a trainingului de vânzări) și de la ce Învățase după 12 vizite de afaceri În care mă Însoțise preț de trei zile, Înaintea ședinței
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Enigma relegării și metamorfoza poeziei Problema relegării lui Ovidiu a fost cercetată în nenumărate studii, îndeosebi în ultimile două secole, atât în marile culturi europene cât și în spațiul culturii românești. Filologii clasici români 1 au scris studii și articole remarcabile despre exilul lui Ovidiu, dar nu au publicat, cu excepția magistrului Demetrio Marin, nici un volum reprezentativ cu această temă. Cartea lui Demetrio Marin, profesor de origine română la Universitatea din Bari, aparține, prin limba în care a fost scrisă, culturii italiene
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vede mai bine În baladele lui, dintre care una Peaza rea, arată o mișcare extraordinară a fanteziei. Formula poetică permite trecerea rapidă de la un cîmp de percepție la altul, salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne Întîlnirăm c-o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu. Imaginea este remarcabilă: munți de foc se Înalță, plesnesc, vîrteje de fum se rotesc În jurul unei inimi de foc negru, iar dracii, desfigurați, Înoată Într-un „noroi de flăcări”: „Încep să mișuiască În vasta Încăpere, Într-un noroi de flăcări de tot desfigurați
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sale i-au adus o mare reputație. Discursul este, aici, mai unitar, tonul mai just și mai variat (are dreptate Șerban Cioculescu), demonstrația de idei mai strînsă, mai directă, talentul de a figura, de a alegoriza o idee morală e remarcabil. Talentul acela „Înalt, sever, concentrat”, pe care Îl admira N. Iorga. Ca să ne facem o idee despre sensibilitatea lirică a lui Grigore Alexandrescu trebuie să-i citim, totuși, și celelalte poeme. Aici transpare mai limpede, În ciuda limbajului mai impur și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da senzația unei metamorfoze confuze sînt, Într-adevăr, remarcabile la Bolintineanu. Hugo deschidea versul spre „le grand tourbillon”, le tourbillon sombre”, „le gouffre eternei”, poetul român convoacă fulgerele și tunetele, pune În mișcare cerul, apa și pămîntul pentru a da senzația de freamăt obscur, de ieșire de sub controlul mecanicii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
crivățul pe margini din zboru-i se oprește, Atît este de mare pe locul de-anatemuri Urgia nempăcată cereștilor blăstemuri!” Peisajul are Însă consistență materială, mai mare, În orice caz, decît priveliștile ce primesc adeziunea poetului. Alecsandri devine, fără voia lui, un remarcabil poet al pustietății. Însă dezolarea În fața golurilor din natură nu ține mult și nu provoacă un sentiment de neliniște cosmică. Ordinea universului nu este primejduită, haosul, golurile, pustiurile sînt accidente În natură. Dealtfel, Alecsandri trece repede peste ele. Odată tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de gală. Tot ce are natura mai de seamă participă la o reuniune mondenă a cărei vedetă este privighetoarea. Tablou alegoric, antropomorfism fastuos. G. Călinescu găsea poemul conceput pe o idee falsă. Retorica peisajului cuprinde, cu toate acestea, cîteva imagini remarcabile. Este, Întîi, o imagine de ordinul fluidității: „zbor luciri de lună”, „roi de flăcări ușurele, lucioli scînteietoare / trec În aer, stau lipite...”. Ea deschide o veritabilă paradă a modei și a virtuților În lumea păsărilor și a florilor de luncă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai variat și, din punctul de vedere al imaginației, mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu cedează. Imaginea incendiului cosmic este remarcabilă: „Arde-ntraga lume-n pară, și elementele toate...”. Tema celui de al treilea „consert” (cîntec) este aceea de ordin fiziologic: prăbușirea fizică a subiectului erotic, trecerea de la cald la rece, căderea În leșin dulce: „SÎngele mi s-a schimbat, nici Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann introduce critica erosului”. „Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală”; este „cel dintîi care aduce În literatură imaginea unei conjugalități degradante: Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă”. Remarcabile, sînt și generalizările, concluziile, eseului: „După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
activități: reflexe de apărare, efort fizic, fonație și limbaj articulat, etc. Răspunsul la bioxidul de carbon și la pH Cel mai important factor în controlul ventilației în condiții normale este pCO2 din sângele arterial. Sensibilitatea acestui sistem de control este remarcabilă. In cursul activității zilnice, cu perioade de odihnă și de efort, pCO2 arterială este menținută la valoarea de 3 mm Hg (puțin mai în timpul somnului). După cum am văzut, semnalul principal de creștere a ventilației atunci când crește pCO2 vine de la chemoreceptorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
sunt prezintă un grad semnificativ de interdigitare, ceea ce crește suprafața membranei polului bazal disponibilă pentru pomparea moleculelor în afara celulei. Ca o consecință, limitele dintre celulele adiacente nu sunt foarte vizibile. 24.5.2. Ansa Henle Ansa Henle este un aspect remarcabil al tubului urinifer, pe care se bazează funcția medularei renale în conservarea apei. In principiu ansa folosește la instalarea unui mediu salin hiperton în medulară, care permite recuperarea osmotică a apei din ductele colectoare (concentrarea urinii). Ansa Henle este alcătuită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de a crea fictiv", adică lipsa de pătrundere psihologică: "Neîncrezător în sublimitatea altora, d. Lovinescu a găsit totuși o ființă în care trebuia să aibă încredere, și aceasta era propria persoană. Când, prin urmare, s-a coborât la mărturisire, în remarcabilele romane Bizu și Firu'n patru, maltratate de critică din socoteli înguste, a devenit, în forma jurnalului, impresionant. Făcând monografia morții în unul și a dragostei într-altul, criticul a intuit pentru întâia dată în ele esența vieții. D. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu se citesc cu plăcere, iar pentru studiosul modernismului românesc ele sunt piese inconturnabile. Antonio Patraș se angajează, în demersul său, pe urmele lecturii "în sistem" a operelor criticului realizate de Marian Papahagi și Ioan Holban, profitând totodată de analiza remarcabilă a "memoriei literare" a romanelor lovinesciene în cartea din 2010 a Ligiei Tudurachi. Ca și predecesorii săi, el se ferește să considere impecabile realizările literare ale criticului, dar nici nu confundă relevanța acestora cu performanța "pur" estetică. De asemenea, în loc să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cărți și ziare contemporane. G. Călinescu a reprodus în a sa „Istorie a literaturii române” trei portrete în peniță datorate lui Victor Ion Popa reprezentând pe Octavian Goga, pe Dragoș Protopopescu și pe Victor Ion Popa (autoportret), creații originale și remarcabile, în maniera autorului. Desenele și caricaturile sale au cunoscut în vremea aceea o mare circulație și prețuire. În anii următori Victor Ion Popa desfășoară o activitate publicistică prestigioasă: articolele, cronicile sale din revistele și ziarele: Sburătorul, Gândirea, Rampa, Adevărul și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
inegalabil și inventiv. În cabinetul său directorial, ca și pe scenă, în calitate de regizor sau scenograf, deosebit de înzestrat, lucrează titanic, până la epuizare. Acea „fragilă statuetă” cum spunea E. Lovinescu se dovedea infragibilă. Victor Ion Popa sporește dramaturgia română cu cîteva piese remarcabile: “Ciuta”; “Tache, Ianche și Cadîr”; “Mușcata din fereastră”; “Act familiar”. G. Călinescu a ținut să sublinieze că Victor Ion Popa „s-a ilustrat în chip deosebit și în teatru”. El a avut o concepție clară, fără echivoc, considerând teatrul ca
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
personaje, născute din buna cunoaștere a psihologiei și mentalității omului simplu. Dincolo de spectacolul banalității zilnice și al limbajului neaoș, se pot citi adevăruri esențiale despre om și despre viață. Exemplul cel mai concludent îl oferă nuvela Tăcere, cu un personaj remarcabil, moș Călinaș, cu nenumărate amănunte referitoare la existența omului de la țară în anii războiului și, în final, cu puternica sugestie a îngemănării vieții cu moartea. Această formulă a nuvelisticii lui V. s-a consolidat și s-a îmbogățit substanțial în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
autorul nu le va reedita vreodată (adunate postum doar parțial). Apărută imediat după marea Unire din 1918, revista acordă o atenție deosebită literaturii minorităților naționale, în special acelora de limba maghiară și germană, direcție în care contribuția ei se dovedește remarcabilă, ca și aceea în domeniul traducerilor din literatura universală. Pornind de la numeroasele comentarii despre cei mai variați scriitori străini și de la tălmăciri, unele realmente antologice, se poate întreprinde un extrem de interesant studiu de sociologie a receptării, pentru care A.l.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
iar în anul 1984 este inclus pe lista Patrimoniului mondial UNESCO. Pe o suprafață de 3081km2 sunt prezente atracții naturale variate, pornind de la spectaculoase forme de relief glaciar și o multitudine de cascade, la un fond biogeografic ce atestă o remarcabilă diversitate biologică. Se apreciază că 95% din suprafața parcului este areal sălbatic. Valea Yosemite (Valea Incomparabilă) este probabil cel mai interesant exemplu de canion sculptat de un ghețar. Este vorba de canionul râului Merced, care, sub acțiunea ghețarilor cuaternari, a
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
tot anul, determinând un microclimat specific în care s-au putut dezvolta și adapta elemente faunistice interesante. Se apreciază că peștera deține mii de alte specii de animale ce așteaptă să fie decoperite. Amenajările făcute în scopul valorificării turistice sunt remarcabile (săliamfiteatru și galerii luminate multicolor, ascensoare moderne, restaurante, posibilitatea de a face o croazieră cu barca pe râul Echo etc) astfel încât cei aproximativ 600.000 vizitatori care vin aici anual sunt încântați și impresionați. Aici se țin și numeroase concerte
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
1980, Costa Rica a devenit o destinație turistică cunoscută pentru atracțiile naturale, ca urmare a existenței aici a unui sistem foarte bine pus la punct de parcuri naționale și arii protejate, ce reprezintă 23.4% din suprafața țării . Biodiversitatea țării este remarcabilă de asemenea: cu un teritoriu care reprezintă doar 0.03% din suprafața uscatului, Costa Rica deține aproximativ 5% din biodiversitatea planetei. Cele mai mai vizitate areale turistice din Costa Rica sunt: capitala țării și împrejurimile: San José; unele orașe coloniale: Cartago; plajele
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Guyanelor (inclusiv cascada Angel, din Parcul Național Canaima). Coasta Caraibiană Situată pe țărmul caraibian al Venezuelei, capitala țării, Caracas, nu este neapărat în topul destinațiilor turistice din Venezuela, dar un popas în această metropolă venezueleană înseamnă obligatoriu vizitarea unor edificii remarcabile și un bun punct de plecare spre alte locuri de atracție turistică din Venezuela. Unul din obiectivele care merită a fi vizitate în capitala țării este Universitatea din Caracas, cea mai veche din Venezuela, fondată în 1721. Campusul acestei universități
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]