15,319 matches
-
va trebui inventată o politică a incintei și o morală a frontierei. Cum s-ar zice, discipline "pentru caz de catastrofă", în sensul teoriei cu același nume, pentru că orice suprafață de separație este potențial loc de producere a unei catastrofe. Sacri sunt pereții și redutabile sacralitățile dacă sublimăm în acest cuvânt tot ceea ce, printr-o margine sau o limită, circumscrie o identitate colectivă. Vast program și grea reeducare, după ce ai petrecut o jumătate de secol fumând opiul lui "fără frontiere"! Căci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și monumentele publice, albe. Casele armenilor cenușii-deschis. Ale grecilor cenușii-închis. Ale Evreilor sinilii. Hurem Preavesele Sufletele morților trebuie lăsate să rătăcească pe pământ. Muftii și ulimale. Muftii, înalți demnitari ai clerului musulman, cu autoritate legală. Ulimale clerici cunoscători ai legilor sacre. Mulahi, judecători religioși de înalt rang. Astrologii spun că Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vieții noastre fiind dragostea, răsplata nu poate fi coborâtă din acest domeniu ideal. Vorbele noastre bune, faptele noastre bune vor da rod atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere. Fie. Cu acest preț, datoria noastră dobândește un caracter sacru. * * * Aș dori să mai adaog câteva propoziții care privesc primele exerciții și învățăminte ale neofitului intrat în tagma noastră: Un neofit trebuie să exercite discreția, să practice toleranța, să se deprindă a ciopli piatra brută. Ceremonialul tradițional de recepție n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
interese trecătoare sau personale, sau i-ar impune un spirit de turmă supusă dogmelor papalităților infailibile acela este un dușman al Masoneriei. Obligațiile noastre sunt luate cătră instituție nu cătră oameni; sunt obligații liber acceptate; de aceea au un caracter sacru. Opera aceasta de organizare constituția este de față. Ea poate fi cercetată și judecată. E o lucrare sinceră și desinteresată. A-i asocia fără a cunoaște anume intenții și interese e arbitrar. A cere să se menajeze, prin ea, anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan cel Mare. Copierea unor cărți sfinte a început de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Atunci, călugării moldoveni, știutori de slavonie, au fost trimiși de Alexandru cel Bun la Constantinopol, după stabilirea bunelor raporturi cu Patriarhia constantinopolitană, ca să copieze scrieri sacre, înfăptuind, cum precizează Dan Zamfirescu, “cea mai mare realizare a culturii sud-slave de la sfârșitul secolului al XV-lea: Marile Minee de la Târnovo, niște uriașe «cazanii» totalizând aproape 7.000 de pagini și adunând peste 360 de scrieri, 90 la sută
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
imaginare”. Universul imaginar ajuns la forma cizelării maxime în textele folclorice constituie însă o mărturie a practicilor de mult dispărute în lumea arhaică, faptele de cultură ancestrală refugiindu-se în cuvântul ritual care devine astfel calea directă spre istoria culturală, sacră a unui popor. Un mod de definire mai des întâlnit privește inițierea ca o școală necesară integrării în societate. Însă, după cum consideră Mircea Eliade, „tânărul învață nu numai modurile de comportament, tehnicile și instituțiile adulților, ci și miturile și tradițiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a unui popor. Un mod de definire mai des întâlnit privește inițierea ca o școală necesară integrării în societate. Însă, după cum consideră Mircea Eliade, „tânărul învață nu numai modurile de comportament, tehnicile și instituțiile adulților, ci și miturile și tradițiile sacre ale tribului, numele zeilor și istoria faptelor lor; mai ales, el află legăturile mistice dintre tribul lor și ființele supranaturale, așa cum au fost aceste relații întemeiate la începutul timpului”. Denumită și „pedagogie arhaică”, inițierea prin introducerea în cultura tradițională constituie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mistice dintre tribul lor și ființele supranaturale, așa cum au fost aceste relații întemeiate la începutul timpului”. Denumită și „pedagogie arhaică”, inițierea prin introducerea în cultura tradițională constituie, după Bruno Bettelheim, aspectul cel mai important al ceremonialului. Învățarea „moștenirii misterioase și sacre” se face în mentalitatea arhaică românească prin intermediul (re)memorării acțiunilor arhetipale într-o formă perfecționată, care are puterea magică de a reinstaura lumea mitică și de a transforma „personajul principal” al spunerii în chiar strămoșul întemeietor. „Corpusul de rituri și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate înțelege supremația universului: „ceea ce cândva a fost joc mut îmbracă acum formă poetică. Sentimentul că omul face parte din cosmos își găsește prima sa expresie, cea mai înaltă, cu calitate autonomă. În joc se adaugă treptat semnificația unui act sacru. Cultul se altoiește pe joc”. Definirea practicilor tradiționale trebuie nuanțată printr-o opoziție necesară între interiorul și exteriorul percepției. Senzația de joc capabil să decupeze spațiul și timpul este simptomul unei priviri de outsider, specifică omului modern rătăcit de sentimentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cultul se altoiește pe joc”. Definirea practicilor tradiționale trebuie nuanțată printr-o opoziție necesară între interiorul și exteriorul percepției. Senzația de joc capabil să decupeze spațiul și timpul este simptomul unei priviri de outsider, specifică omului modern rătăcit de sentimentul sacrului. Pentru homo religiosus, care nu poate concepe viața în afara tiparelor moștenite, ceremonia este cel mai sfânt moment existențial. Jocul caprei, jocul dansurilor tradiționale sunt acceptate în mentalul arhaic și ca gesturi cu încărcătură ludică, dar textele populare care însoțesc practicile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
durata cronologică și de a da timpul de la început prin integrarea tuturor membrilor colectivității în obicei. „Jocul, mai întâi liturgic, poate să capete o dimensiune festivă, odată cu participarea întregii comunități, mobilizate în jurul ritualurilor mimetice sau agonistice. Punerea în scenă a sacrului trece prin ilustrarea dramatică a hieroistoriilor sau prin confruntările simbolice care mimează luptele forțelor divine de la începutul lumii”. Aceeași reiterare prin invocarea gesturilor arhetipale se întâlnește în baladele fantastice și în basme, unde eroii parcurg sensul invers al istoriei și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau prin confruntările simbolice care mimează luptele forțelor divine de la începutul lumii”. Aceeași reiterare prin invocarea gesturilor arhetipale se întâlnește în baladele fantastice și în basme, unde eroii parcurg sensul invers al istoriei și se confruntă cu însuși dușmanul creației. „Sacrul nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația sacră este mai mult decât o întruchipare a unei aparențe, mai mult chiar decât o întruchipare simbolică: este o întruchipare mistică. În spectacol, ceva invizibil și neexprimat ia o formă frumoasă, reală, sacră”. Coroborarea tuturor speciilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația sacră este mai mult decât o întruchipare a unei aparențe, mai mult chiar decât o întruchipare simbolică: este o întruchipare mistică. În spectacol, ceva invizibil și neexprimat ia o formă frumoasă, reală, sacră”. Coroborarea tuturor speciilor invocate cu analiza stilistică minuțioasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația sacră este mai mult decât o întruchipare a unei aparențe, mai mult chiar decât o întruchipare simbolică: este o întruchipare mistică. În spectacol, ceva invizibil și neexprimat ia o formă frumoasă, reală, sacră”. Coroborarea tuturor speciilor invocate cu analiza stilistică minuțioasă face posibilă descoperirea mecanismelor prin care magia se instaurează și tinerii puberi devin nubili în folclorul literar românesc. Vom contribui astfel, pe lângă sistematizarea și așezarea în continuitate a riturilor inițiatice din specii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraome¬nesc, divin”. Există în textele folclorice tipare inițiatice universale care au menirea de a transforma novicele într-un cunoscător al esenței lumii, prin însăși capacitatea lui de a repeta acțiunile sacre. „Orice ritual are un model divin, un arhetip; Noi trebuie să facem ceea ce zeii au făcut la început» (Satapatha Brahmana, VII, 2, 1, 4 ). Așa au făcut zeii, așa fac oamenii» (Taittiria Brahmana, I, 5, 9, 4)”. Definirea inițierii drept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
descoperim în aceste ipostaze are menirea „de a face prezente și active ființele din perioada creatoare, care au doar ele virtutea magică în stare de a-i conferi ritului eficacitatea dorită”. Secvențele inițiatice și motivele recurente au toate un model sacru fără identificarea căruia sensul ar scăpa în analiza creațiilor folclorice. Mutilarea inițiatică, simbol al lepădării de omul vechi, supus timpului, este bogat reprezentată în mitologia universală: „numeroase tradiții reflectă această imagine a morții inițiatice prin sfâșiere: Osiris sfîșiat de Set
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de multe ori prin prisma mutației ontologice pe care o produce. Moartea simbolică survenită în cadrul ritualului are din acest punct de vedere o importanță deosebită. „În contextele inițiatice, moartea înseamnă depășirea condiției profane, nesanctificate, condiția «omului natural», care nu cunoaște sacrul și nu înțelege spiritul”. Sacrificiul necesar pentru dobândirea noului statut social, cultural și, implicit, spiritual, se face în textele folclorice românești numai la nivelul cuvântului magic, fără a mai păstra nimic din simularea sângeroasă a evenimentelor mitice, specifică civilizațiilor primitive
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are nevoie să moară la nivel simbolic pentru a-și „aneantiza stadiul anterior”. Opoziția copilărie - tinerețe, inocență - cunoaștere (a misterelor) se continuă în vidul magic de la antipodul încărcăturii numinoase a celui ce a depășit încercările: „din această trecere prin lumea sacrului, inițiatul rămâne cu o calitate specială, magicoreligioasă”. Recunoașterea acestei înzestrări este fundamentală, căci inițierea are loc numai cu aprobarea întregului grup și pentru el. „Candidatul este renăscut din punctul de vedere al comunității” și aceasta adâncește latura psihologică a schimbării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acest lucru se împlinește este caracteristică fiecărui sex în parte; dacă flăcăul învinge fiara infernală în luptă și parcurge drumul soarelui în incursiunea sa, fata de măritat țese, precum luna, mreje ce modelează lumea. „Revivificarea condiției umane în contact cu sacrul și arhetipurile” este proba maximă a trecerii la o nouă clasă de vârstă. Raportul dintre cele două scheme mitice este descris cu exactitate de Roger Caillios: „paralelismul este absolut. Ceremoniile de fecunditate asigură renașterea naturii, ceremoniile de inițiere, pe aceea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Întemeietorilor care au zămislit lumea așa cum o știm, supusă uzurii prin trecere. „Omul nu face decât să repete actul Creației; calendarul său religios comemorează pe durata unui an toate fazele cosmogonice care au avut loc ab origine. De fapt, anul sacru reia fără încetare Creația, omul este contemporan al cosmogoniei și al antropogoniei pentru că ritualul îl proiectează în epoca mitică”. Chintesență a aspirației și spiritualității umane, „inițierea este modelul tuturor riturilor de regenerare, de stabilire a unei ordini noi”. Modul în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vom spune că etapa preliminară a procesului inițiatic marchează separarea de profan și familiar, este urmată de faza de limită a trecerii, moment în care neofitul este supus la încercări cheie și se termină cu treapta postliminară, de agregare la sacru și reintegrare în contingent. Simone Vierne a sintetizat formele prin care călătoria în lumea mitică induce inițierea neofitului: el trece prin ritualuri ale morții, se întoarce la stadiul embrionar sau, în cadrul unui al treilea traseu arhetipal, descinde în infern/urcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin despărțirea neofitului de familie și retragerea sa în pădure. Există de pe acum un simbol al Morții: pădurea, jungla, întunericul reprezintă lumea de dincolo, «Infernul»”. Moartea simbolică survine după „riturile preliminare de purificare”, care evită imixtiunea nefastă a profanului în sacru - „tot amestecul e cel de care trebuie mereu să te păzești”. Colindele de fecior și de fată mare, baladele fantastice și basmele evidențiază o etapă cathartică fin interțesută la nivel simbolic; eroii își abandonează neputința umană prin recluziune, rătăcire, sete
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al trecerii sale și că „este mort” din punct de vedere fiziologic. Depășirea încercărilor succesive „produce triumful inițiatului grație transmiterii unei cunoașteri secrete (...), condiție a unei transformări ireversibile a ființei”. Acum este momentul când ființa poate fi eliberată din sfera sacră și se întoarce în comunitate pentru a o contamina cu forțele victoriei. Primirea în profan, descrisă revelatoriu în colindele de fecior, este „un ritual de confirmare, care autorizează renașterea la viață. Inițiatul, înzestrat cu o știință și o putere nouă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a o contamina cu forțele victoriei. Primirea în profan, descrisă revelatoriu în colindele de fecior, este „un ritual de confirmare, care autorizează renașterea la viață. Inițiatul, înzestrat cu o știință și o putere nouă, după ce a depășit contactul solicitant cu sacrul, primește însemnele și privilegiile legate de noul său statut social și religios (schimbare de nume, tatuaj, portul unor veșminte)”. Această etapă postliminară este doar sugerată adeseori în basme prin motivul soarelui din pieptul eroului/eroinei, semnalând că deja avem în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]