13,226 matches
-
pământ s-au săvârșit. Luna e lumina lumii Iar tu ești lumina mea, Eu zic lunii să s-ascunză - Ție-ți zic nu mă uita! {EminescuOpVI 445} No. 44 Pietrelor, și voi să-mi știți În ce stare sunt, jeluiți, Silesc să călătoresc Chinul morții pătimesc, Că departe mă despărțesc De ceea ce o iubesc. Trist și jalnic ca un cuc Singur sunt unde mă duc, Inima, sufletul meu Rămâne când plec eu, Fără ea nu e noroc Pustiu sunt în orice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 446} No. 44 Pietrelor, și voi să-mi știți În ce stare sunt, jeluiți, Silesc să călătoresc Chinul morții pătimesc, Că departe mă despărțesc De ceea ce o iubesc. Trist și jalnic ca un cuc Singur sunt unde mă duc, Inima, sufletul meu Rămâne când plec eu, Fără ea nu e noroc Pustiu sunt în orice
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi zâmbi. În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o mai auzise cândva, demult... nu știa când... poate dintotdeauna! Se avânta în pădure, fără zgomot... încetinind pasul, atent la fiecare mișcare. Dar, deodată... o altă chemare, o chemare de om, tot irezistibilă, pe care o auzea numai el, îl silea să părăsească codrul în goana cea mai mare, și să se întoarcă acasă. Anuca se învățase să-l aștepte... și să-l ierte. * Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-mi dei o feștilă di lumânare, să mă pot înfățișa înaintea Domnului, cu lumină!“, gândi el, și își aținti privirea către icoana din colțul dinspre răsărit, apoi închise ochii și iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre pe marginea prispei... Pe la vremea amiezii, când Anuca a fost
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de bunicul ei, bătrânul Toma. Drumul spre cimitir cotește mereu, pe coastă, căutând pante mai blânde. Pe partea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își va scoate colții la iveală și te va sili să i-o dai toată! Cu toate acestea, însă, treptat începea să dospească în mine un amestec de ură și de ciudă indisolubile, care, în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
odată pentru totdeauna. „Hotărât lucru: oamenii sunt făcuți fie ca să se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape că fusese constrâns să promită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
programului său național. Cu 40 de zile înaintea declanșării noului conflict, generalul Savov, mâna dreaptă a țarului Ferdinand și comandantul suprem al armatei, îi trimitea șefului guvernului bulgar o telegramă în care se arăta:”...cred că suntem datori să ne silim acoperindu-ne totuși posibilitatea în fața Marilor Puteri, să provocăm un conflict cu aliații noștri ca să-i punem în neputință odată pentru totdeauna, printr-o victorie decisivă, de a ne împiedica îndeplinirea programului nostru național. Niciodată momentul nu are să fie așa
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
cu Regele. Sub presiunea diplomației austrice, șeful guvernului, Titu Maiorescu, își modifica poziția de la o zi la alta. Dacă pe 16 iunie îi declara lui Blondel că România va fi foarte mulțumită obținând unele concesii din partea Bulgariei, fără a fi silită să intervină în plan militar, la 18 iunie îi mărturisea că în cazul unui conflict bulgarosârb, armata română va mobiliza și va ocupa linia Turtucaia Balcic. Diplomația franceză mergea și mai departe cu insistenșele sale. Blondel urmărea să realizeze o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea. Cam așa am pățit și eu - vorbește rar Iozefina, ca și cum i-ar fi fost groază să nu cadă de pe niște scări - numai că l-au silit părinții mei să mă ia de nevastă. Rămăsesem însărcinată cu el, deși eram căsătorită cu prietenul lui cel mai bun, Vlad. Recunosc, a fost și greșeala mea că am cedat prea repede. Soțul meu era plecat în misiune pe mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dreptatea pricinii mele vă este cunoscută. 29. Temeți-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Și să știți că este o judecată." $20 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Gîndurile mele mă silesc să răspund și frămîntarea mea nu-mi dă pace. 3. Am auzit mustrări care mă umplu de rușine și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund. 4. Nu știi tu că, de mult de tot, de cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de judecată, și de ce nu văd cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă? 2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pîinea pentru copiii lor. 6. Taie nutrețul care a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
află însărcinată cu grele datorii și dări de iaste spre pustiire, domniiasca i creștineasca noastră datorie nu ne-a lăsat a vede și a îngădui să se pustiiască aceste dumnezeiești lăcașuri, ce cu toată milostivire și luare aminte,... ne-am silit a le... milui binevoind ca să fie la cea mai bună stare... după cum sânt și alte mănăstiri. Pentru aceea, osebit de ale noastre domnești mile,... iată le-am rânduit puțin venit ce se arată mai gios... și printr-acest hrisov al
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca foamea le silea, să se arunce la unison asupra oricărei ființe vii și s-o devoreze. Miti Matái și Roonuí-Roonuí căzură de acord că nu puteau accepta ca niște oameni aflați într-o asemenea stare să-i însoțească în lungă lor expediție, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întrerupse de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Americanul! râse el. Dumneavoastră trebuie să fiți americanul ăla nebun care trăia pe teritoriul yubani-lor. Cel care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
între existența lui și lume, între spiritul lui și Natură. Înainte de a ajunge în Amazonia, încercase doar o singură dată o senzație asemănătoare. S-a întâmplat într-o dimineață, pe o șosea din California, când un ocol neprevăzut l-a silit să intre pe un vechi drum de pământ și s-a rătăcit. Deodată, s-a trezit singur în pădure, lângă o fântână veche, la care s-a oprit. S-a așezat pe marginea ei, a aprins o țigară, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se împotrivească. Toată ziua cugetase la posibilitatea de a călători la Santa Marta și chiar în capitală, la Santa Cruz, și de a vorbi cu cineva mai dispus la dialog decât căpitanul Salas sau inginerul Planchart. Asta l-ar sili să iasă din selvă, să se întoarcă la oraș, la oameni, la trafic, la zgomote... Fir’ar să fie! exclamă el încet. Apoi se întoarse spre Correcaminos: — Mâine o să dau răspunsul, făgădui el. La cină, îi oferiră ciozvârtele din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac sau de cap, a indiferenței femeii iubite, a foamei, a ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte! Împinse ambarcațiunea, sări înăuntru și începu să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul de a dispărea printre desișuri, se întoarse și agită mâna în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își va face apariția Intié al zilei. Începea să creadă că Planchart era mai viclean decât părea la început. Poate că atacul aerian nu a fost doar o pedeapsă pentru incendierea buldozerelor; poate că l-a calculat pentru a-i sili pe yubani să iasă din selva și din mlaștinile lor. Planchart știa că cel mai bun mod de a sfârși cu „sălbaticii“ era acela de a da bătălia pe teren deschis și într-un loc în care, în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
p-un stîlp nu ie oameni e niște venetici țmi se face frică vorbele astea nu le-a spus ea la Întîmplare a țintit bine nu mă iartă pînă nu capitulez total pînă nu mă simte definitiv În burta ei silindu-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase) — Sigur, aveți dreptate, un bloc e de fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult Între noi, să ne avem ca frații că de asta sîntem vecini cum spui dumneata — Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]