19,447 matches
-
M1-M2). Precizăm că prin "descriere" noi înțelegem "construcție". Această viziune se întîlnește în mare măsură cu unele dintre tezele deja prezentate: pentru Heidegger, oamenii urmează două moduri de a fi în lume, al realului și al posibilului; Musil atribuie oamenilor "simțul realului" și "simțul posibilului". Să ne oprim asupra experienței singulare povestite de Pessoa 170: "Mă aflu într-un tramvai și examinez lent, ca de obicei, toate detaliile concrete ale persoanelor din jurul meu. Detaliile sunt, pentru mine, lucruri, cuvinte, litere. Descompun
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prin "descriere" noi înțelegem "construcție". Această viziune se întîlnește în mare măsură cu unele dintre tezele deja prezentate: pentru Heidegger, oamenii urmează două moduri de a fi în lume, al realului și al posibilului; Musil atribuie oamenilor "simțul realului" și "simțul posibilului". Să ne oprim asupra experienței singulare povestite de Pessoa 170: "Mă aflu într-un tramvai și examinez lent, ca de obicei, toate detaliile concrete ale persoanelor din jurul meu. Detaliile sunt, pentru mine, lucruri, cuvinte, litere. Descompun rochia fetei așezate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
inteligență și cu o bună capacitate de analiză. N. Schwarz a constatat astfel că persoanele cărora li s-a cerut să găsească șase exemple de situații aveau o bună părere despre ele, apreciindu-se ca fiind înzestrate cu un bun simț de analiză, înșelându-se rareori. Însă ceilalți, cărora li s-a cerut să găsească 12 exemple de situații, aveau o părere mai proastă despre ele. Se considerau descurcărețe, dar nu deasupra mediei. Cum poate fi explicată această diferență? Prin simplul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
motivații emoționale, nu raționale. Concluzie Când anumite ore ale zilei sunt ritmate de „ritualuri televizuale” în care regăsim cu regularitate aceeași față și aceeași voce, există riscul apariției unei relații „para-sociale”cu chipul care apare la televizor și pierderii a simțului analizei raționale în momentul cumpărării produsului, mai ales într-o emisiune teleshopping. Cumpărarea devine atunci „impulsivă”, care este și mecanismul de acțiune al acestor emisiuni. Pentru mai multe informații Park, J.H., Lennon, S. (2004), „Television apparel shopping: Impulse buying and
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
trișori cu condiția să achite un „drept de pedeapsă” sub forma unor sume de bani în folosul comunității. Oricine poate penaliza trișorii, cu condiția să contribuie el însuși cu o sumă de bani. Eventualul justițiar își poate etala mărinimia și simțul colectivității, dar asta are un preț. Au fost create două variante ale acestui joc: în prima, jucătorii puteau pedepsi trișorii, rămânând anonimi, iar în celălalt numele lor apărea într-un colț al ecranului tuturor internauților care participau la experiment. Rezultatele
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
jucătorii puteau pedepsi trișorii, rămânând anonimi, iar în celălalt numele lor apărea într-un colț al ecranului tuturor internauților care participau la experiment. Rezultatele au arătat că în prima situație nimeni nu încerca să facă dreptate. A dovedi că avem simț moral nu pare interesant atunci când nu ne vede nimeni. În schimb, când justițiarii aveau posibilitatea să-și vadă numele afișate pe ecranele celorlalți participanți, mulți se înghesuiau să facă dreptate. Experimentul a arătat că comportamentele altruiste, justițiare sau generoase depind
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de două ori mai gravă decît cea considerată obiectiv ineluctabilă, recesiune în care rămîne mai mult timp. Nu este posibil a ascunde consecințele politicilor eronate, dar e posibil și necesar a trage concluzii necesare... Absența profesionalismului, insuficiența imaginației și alterarea simțului responsabilității se plătesc scump. "Referința la responsabilitate se face tot timpul in vivo, nu in vitro."8 Între teoreticienii economici și cei care decid politica economică se interpun o serie întreagă de consilieri cu deformări de tot felul, aplicări parțiale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
zionar, inspirat și seducător, locuit de o vocație implacabilă, a pronunțat, în calitate de ministru de externe, cel mai frumos discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței oratorice demn de cele mai strălucite momente ale retoricii antice... Panaș și precizie, convingere în forța cuvîntului, încredințare destinală, o vastă panoplie de instrumente și mijloace persuasive, iată cîteva din trăsăturile politicianului francez
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frumos, carismatic sau "corect politic", a fost imediat tras pe linie moartă din peisajul audio-vizual, editura sa construind și alimentînd ulterior o aură enigmatică în jurul scriitorului, refugiat de altfel în Irlanda, apoi în Spania, distilînd cu pipeta și cu mult simț comercial informații sau frînturi de texte incitante din creația sa, îndeosebi înainte de apariția fiecărui nou roman. Sau, cum ar fi să ni-l imaginăm pe burduhănosul și greoiul Balzac într-o emisiune de-a lui Bernard Pivot? Cine i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
am feri să o recunoaștem, pînă la urmă mai toți facem parte din prima categorie. Fascinația incorporării într-un alt univers ce se adaugă experienței noastre despre lume este, poate, calea accederii la universurile paralele ce ne sunt inaccesibile prin simțurile și percepțiile tridimensionale. Un nou roman e o nouă viață pe care o adăugăm celorlalte și cred că e una din formele cele mai clare de expresie a incompletudinii umane. Nu ne suntem suficienți, credința nu ne e destul de puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trăiesc, acționează în noi. Polifonia revendicată de roman, sau doar subtil declanșată de el, face ca lectura sa să parcurgă un complex proces cognitiv-afectiv, în care textul citit provoacă în egală măsură inte lectul, capacitățile noastre de adaptare, de anticipare, simțul stra tegic, dar și imaginarul, care dezvoltă jocul de rol, călătoria în timp și spațiu, asumarea unei alte identități. Ce căutăm atunci, și ce riscăm, în această experiență, care se poate dovedi destabilizantă pentru cei mai slabi de înger? Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dalsi) ; în fine, cel mai recent roman, Vizitatorul, apărut în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau complezență nu întîlnim la Tudor Alexander, cum adesea se întîmplă cu cei rupți de rădăcini și care ajung să idealizeze locurile de baștină, uitînd cîte au pătimit înainte de a pleca. Ceea ce nu e neapărat condamnabil, dimpotrivă... Autorul Vizitatorului are simțul distanței critice, și privește cu aceeași umană înțelegere, lipsită de accente extreme, și lumea lăsată în urmă, cu toate neajunsurile ei materiale, sociale, morale și spirituale, dar și pe cea a tărîmului făgăduinței, unde iluziile se risipesc adesea, iar reușitele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în vederea reîntregirii familiei sub auspiciile normalității. Interesantă e coabitarea problematică, în spațiul interior, a unor "euri" aparent ire conciliabile în cotidian. Dacă pentru unele personaje, deruta și încovoierea sub vre muri este evidentă, altele par a-și păstra demnitatea și simțul moral, dar niciunul nu e cu totul alb sau cu totul negru, niciodată nu ești sigur că ai pus degetul pe adevăratele motivații ale cutărui sau cutărui gest ori cuvînt, punctul culminant al măiestriei psihologico-narative fiind atins în figura misterioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
partitura" pe care i-o propun. Impun un anume "stil în rostire", iar fiecare cititor își inventează propria voce, lectură, tonalitate și sens! Care este rolul dialogului pentru dvs.? Dialogul "clasic" nu mă interesează, utilizez un "dialog prin cele cinci simțuri" mai întîi! Fiecare narator poate fi oricine! Fiecare cititor este un narator al cărții! Dialoguri pariziene Sunt doi monștri sacri ai literelor franceze, din aceeași generație cea de dupa al Doilea Război Mondial, se citesc și se admiră dintotdeauna, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trimiți pe altcineva înaintea ta. Luînd sacul de pînză, mergînd pe urmele pașilor, apoi peste corpul inert al Tatălui nostru, unul din noi trece în cealaltă țară. Cel rămas se întoarce la casa Bunicii. (Gemenii) Adevărul nu e la îndemîna simțurilor, nici măcar a celor ficționale. Pentru că realitatea e prea urîtă și greu de îndurat, pistele trebuie amestecate pînă la propria închidere în labirint. La Agota Kristof, scriitura e ceea ce rămîne cînd tot restul s-a spulberat, speranța de a reinventa realul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și a spiritului. Căci, potrivit faimoasei experiențe, atîta vreme cît cutia nu a fost deschisă, pisica este și vie și moartă în același timp, într-o suprapunere de stări contrarii perfect suportabilă în teorie. Paradoxul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
delicii în maxima lui Alain Croix: "'A nu face nimic' e unul din cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în om; în momentele de abandon absolut, de inactivitate deplină, omul atinge perfecțiunea în Dumnezeu: Pentru a trezi lumea, trebuie să exalți lenea. Și asta pentru că leneșul are infinit mai mult simț metafizic decît agitatul." (CD) Elogiul leneviei trezește în Cioran numeroase aluzii biblice, pe care le întoarce, în bună măsură, împotriva lui Dumnezeu, vinovat de a nu fi știut să creeze un paradis suficient de atrăgător pentru primii oameni din moment ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi se pare mult mai de bun simț s-o privim pe aceasta din urmă ca pe un tip particular de criză apărută în cadrul celei dintâi, una ce evidențiază latura fragmentară, efemeră și haotică a formulării lui Baudelaire [...], exprimând în același timp un scepticism profund la adresa oricărei prescripții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra faptului că mulți autori investesc cu realitate anumite concepte și constructe teoretice pe care le-au utilizat cu scop explicativ în cadrul discursului lor. Consider că Kellner și Best, ca să-l parafrazăm pe Russell, doresc să păstreze ceva din robustul simț al nivelurilor: discursul, metadiscursul și toți descendenții lor explicativ-teoretici trebuie să fie diferențiați de fenomenele reale, istorice sau sociale. Îmbinarea dintre discursul postmodernismului și cel al postmodernității cred însă că le face poziționarea mai dificilă, din moment ce discursul postmodern se referă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cărui înțeles exclude partea religioasă; pentru el, imanența desemnează "capacitatea minții umane de a se generaliza pe sine însăși prin intermediul simbolurilor"225. Această tendință poate fi descrisă prin termeni ca diseminare, proiectare, comunicare, difuzare, care surprind modalitățile de extensie a simțurilor noastre, în termenii lui McLuhan, sau intervențiile sporite ale omului în mediul înconjurător, care, prin intermediul limbajelor, reconstituie lumea. Hassan îl amintește pe Baudrillard, pentru care aceste imanențe capătă în societatea de consum un caracter "obscen" și poate excesiv. "Difracțiile sinelui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs și un antidiscurs, propria sa teorie despre consum are susținătorii (care i-au lecturat exagerările sub forma avertismentului) și detractorii săi (care i-au lecturat exagerările sub forma lipsei simțului realității). Foarte multe interpretări au avut în vedere o serie de apropieri dintre teoria sa și cele ale Școlii de la Frankfurt, ale lui Guy Debord, Pierre Bourdieu, Michel de Certeau etc.; aceste influențe și comparații ne pot oferi imaginea unor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rând, atât Descartes, cât și Baudrillard împărtășesc premisa conform căreia cunoașterea umană se întemeiază pe un tip de experiență senzorială (în căutarea punctului arhimedic al certitudinii pe care să se bazeze întreaga cunoaștere, Descartes a plecat de la contemplarea evidenței propriilor simțuri), astfel încât punctul de plecare al ambelor teorii este considerat a fi cel al metaforei vizuale, în care senzațiile oculare ale obiectelor exterioare sunt baza ideilor viitoare. În al doilea rând, acest debut teoretic similar îl determină pe King să infereze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]