12,786 matches
-
se dosi”. Ținând cont de fenomenele și realitățile demografice din acea perioadă, obținem următoarele date: românii reprezentau peste 76% din totalul populației, în timp ce a doua etnie ca număr, cea ucraineană, constituia 8,7%, iar celelalte șapte naționalități sub 15%. Pe parcursul stăpânirii țariste, populația ținutului a sporit de la circa 493.000 persoane, în 1817, la 2.687.000, în anul 1915. Creșterea s‐a datorat nu atât sporului natural, cât mai ales masivelor colonizări efectuate de administrația țaristă. Pentru intervalul 1837-1857, statisticile
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
al unificării capitalului, proprietății și producției în locul a ceea ce distributismul vede ca o alienare socială a omului prin muncă. Totuși aceasta nu sugerează că distributismul este în favoarea unui regres tehnologc către stilul de viață anterior revoluției industriale, doar mai multă stăpânire local a fabricilor și a altor centre industriale. Produse precum alimentele și îmbrăcămintea este preferabil să fie create de producătorii și artizanii locali înloc să fie produse în masă în alte locuri. Distributismul nu favorizează un anume sistem politic. În timp ce
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
Aliații, a fost înlocuit la putere cu gruparea pro-nazistă a Crucilor cu Săgeți condusă de Ferenc Szálasi, care a rămas în alianța cu Germania Nazistă până la sfârșitul războiului. În toamna anului 1944, întreaga Transilvanie era din nou "de facto" în stăpânirea autorităților române, iar armata română a participat la luptele pentru eliberarea Ungariei. În noiembrie 1944, pentru a dovedi bunele intenții ale României față de minorități, Guvernul Sănătescu a înființat un minister al naționalităților, iar la 6 februarie 1945 guvernul Rădescu a
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
De asemenea, la nevoie, comunitatea trebuie să ducă război sfânt pentru a apăra islamul: "Credincioșii sunt frați. Împacați-i pe frații voștri!"(XLIX, 10). Mai mult, înainte de venirea profeților, oamenii formau o singură comunitate (XXI, 92), dar răul a pus stăpânire pe aceasta. Din acest motiv a fost revelată Cartea (Coranul, dar și orice altă sfântă scriptură), pentru a propăvădui adevărul pe care îl conține. Coranul descrie comunitatea islamică astfel: Voi sunteți cea mai bună adunare ivită dintre oameni: voi porunciți
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
mare parte datorită trădării guvernatorului de Alep care a dezertat împreună cu truple care îi erau sub comandă dar și a faptului că armata turcă era mai bine dotată cu armament nou și folosea praf de pușcă. Astfel Siria intră sub stăpânire otomană pentru următoarele patru secole. Din Siria, otomanii pătrund în Egipt dinspre sud iar sultanatul mameluc este distrus pentru totdeauna.
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
Bavaria, Carol Suabia, iar Ludovic Saxonia, Franconia și Thuringia. De-a lungul întregii sale domnii, cu toate că el apare mereu sub titlul de "rege al Saxoniei", Ludovic cel Tânăr nu a vizitat niciodată Saxonia propriu-zisă, cu toate că aceasta constituia nodul central al stăpânirilor sale. La sfârșitul anului 877, cei trei frați s-au adunat din nou pentru a discuta administrarea părților care le reveneau din Lotharingia. După ce Carloman a renunțat la pretențiile sale, regiunea a fost divizată între Ludovic cel Tânăr și Carol
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
cea a diecezei de Merseburg, sub episcopul Boso, în 968. Gunther l-a susținut pe ducele Henric al II-lea "cel Certăreț" de Bavaria în revolta acestuia împotriva împăratului Otto al II-lea și ca urmare a fost deposedat de stăpânirea asupra mărcii și alungat în 976, în vreme ce marca a trecut în posesia lui Thietmar de Meissen. Cu toate acestea, Gunther s-a reconciliat cu Otto al II-lea, iar după moartea lui Thietmar din 979 a fost reinstalat ca markgraf
Gunther de Merseburg () [Corola-website/Science/325384_a_326713]
-
se răzbuna, Gero a invitat un număr de 30 de căpetenii slave la un banchet, unde a aranjat ca toți să fie uciși, unul singur dintre aceștia reușind să scape. În continuare, tribul stodoranilor s-a revoltat din nou împotriva stăpânirii germane de dincolo de Elba, însă Gero a reușit să reprime rpscoala înainte de venirea regelui Otto I în Magdeburg la finele aceluiași an. Pe urmă, el l-a mituit pe Tugumir, un principe slav botezat, care și-a trădat compatrioții și
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
și executat la puțină vreme după aceea, în ciuda unei promisiuni de liberă trecere din partea cancelarului regal, arhiepiscopul Hatto I de Mainz. Conrad cel Tânăr a devenit ducele incontestabil al întregii Franconii după acest episod, deși încercările sale de a extinde stăpânirile Conradinilor asupra vestului Lorenei (Lotharingiei), parte a fostei Austriasii au eșuat după moartea unchiului său, ducele Gebhard de Lorena. După moartea lui Ludovic Copilul, Conrad a fost ales rege al Franciei de răsărit în 10 noiembrie 911 la Forchheim, de către
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
consilierii lui Ludovic au fost arhiepiscopul Hatto I de Mainz și episcopul Solomon al III-lea de Konstanz. Aceștia doi au fost cei care au avut grijă ca regalitatea să decidă în favoarea familiei Conradinilor împotriva casei de Babenberg în chestiunea stăpânirii în Ducatul de Franconia, ei fiind cei care l-au numit pe nepotul lui Ludovic, Conrad ca duce. În 903 Ludovic a promulgat primele regulamente cutumiare din Germania. În anul 900, o hoardă de maghiari a devastat Bavaria. Un alt
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
parte a Ducatului de Friuli, alături de Marca de Istria. În acest nou context, activitatea misionară a crescut în intensitatea, în principal prin acțiunea arhidiecezei de Salzburg. Între 819 și 823, populația slavă nativă a sprijinit răscoala lui Ljudevit Posavski împotriva stăpânirii france. În 827, bulgarii au atacat Carintia, iar în 828 împăratul Ludovic cel Pios a reorganizat Friuli în patru ținuturi, dintre care cele mai nordice — Carintia și Pannonia Inferioară — au fost detașate de Regatul Italiei și încorporate Bavariei. La rândul
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
de pe el arată proveniența lui 'Erstes Infanterie Regiment Zweite Maior......'. Anul 1776 înscris pe clopot dovedește că a servit și în altă biserică, mai veche decât actuala. În patrimoniul bisericii sunt și icoane vechi, din 1794 și cărți din 1743. Stăpânirea habsburgică nu a reușit sa facă „uniti”. Din tradiția orală a satului se spune că ar fi locuit un preot unit la nr. 221, care a fost omorât de ortodocși. Aceeași soartă au avut-o și niște jandarmi unguri care
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
în fruntea unor trupe plătite, fiind bine primit de către nobilimea locală. Ugo a fost înfrânt și s-a retras la Arles, fiind succedat nominal de către fiul său, Lothar al II-lea. Din momentul reușitei lui Berengar, întreaga putere reală și stăpânire în Regatul Italiei a fost concentrată în mâinile sale, cu Lothar doar ca rege titular. Scurta domnie a lui Lothar s-a încheiat odată cu moartea sa timpurie, în 950, după o presupusă otrăvire. În continuare, Berengar și-a asumat titlul
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
divizat teritoriul în câteva puternice fiefuri, dintre care cele mai proeminente erau cele ale conților de Andechs (ulterior, duci de Merania), dinastia Meinhardinilor din Görz și conții de Celje. În secolul al XII-lea, Republica Veneția și-a extins treptat stăpânirea asupra litoralului Istriei, iar Carniola a preluat controlul asupra a ceea ce mai rămăsese din Marca de Istria, în jur de Pazin ("Mitterburg"). Curând, Carniola s-a extins asupra platoului Kras și se afla în posesia a două mici ieșiri la
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
Frederic al II-lea de Austria, având în acest sens consimțământul regal. În jur de 1254, Carniola și-a pierdut privilegiile sale ca marcă. Atunci cînd Frederic al II-lea de Austria a murit în 1246, Carniola a trecut în stăpânirea ultimului duce din casa de Sponheim, Ulric al III-lea de Carintia, un văr al patriarhului de Aquileia. Politica lui Ulric a condus la dezboltarea Carniolei, înzestrând multe zone cu biserici și întemeind o monetărie la Kostanjevica. Prin testament, el
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
găsindu-și refugiu elenii care încercau să scape de sub dominația străină, tot aici organizându-se lupta de rezistență împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571, iar Creta a fost cucerită de la venețieni până în 1670. Insulele Ioniene au trecut de sub stăpânirea venețiană sub cea otomană pentru perioade scurte de timp la sfârșitul secolului al XV-lea. Perioada de stăpânire otomană a pământurilor elene sunt văzute ca o perioadă de declin economic și cultural ref>Richard Clogg, "A Concise History of Greece
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
împotriva cuceritorilor. Ciprul a fost cucerit de turci 1571, iar Creta a fost cucerită de la venețieni până în 1670. Insulele Ioniene au trecut de sub stăpânirea venețiană sub cea otomană pentru perioade scurte de timp la sfârșitul secolului al XV-lea. Perioada de stăpânire otomană a pământurilor elene sunt văzute ca o perioadă de declin economic și cultural ref>Richard Clogg, "A Concise History of Greece", 2002</ref>, iar grecii au văzut cu ochi răi așezarea turcilor în orașele elene. Mai mult, grecii considerau
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
reduse la agricultură de subzistență, chiar și în zonele unde în perioada bizantină regiunile fuseseră puternic urbanizate și dezvoltate din punct de vedere economic. Singurele excepții le-au reprezentat capitala Constantinopol și insulele din Marea Ionică care au rămas sub stăpânirea venețiană, unde grecii se bucurau de o prosperitate mare. Grecii au resimțit profund scăderea puternică a nivelului de trai în timpul stăpânirii otomane. La începutul secolului al XVII-lea, otomanii au trecut unele regiuni ale Greciei sub directa administrație a armatei
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de vedere economic. Singurele excepții le-au reprezentat capitala Constantinopol și insulele din Marea Ionică care au rămas sub stăpânirea venețiană, unde grecii se bucurau de o prosperitate mare. Grecii au resimțit profund scăderea puternică a nivelului de trai în timpul stăpânirii otomane. La începutul secolului al XVII-lea, otomanii au trecut unele regiuni ale Greciei sub directa administrație a armatei, ceea ce a dus la noi schimbări economice și declin accelerat al populației creștine. În această perioadă, fiefurile primite pe perioada vieții
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au început să viziteze țara, iar bogătașii Europei au început să colecționeze antichități elene. „Filoelenismul a jucat un rol important în mobilizarea sprijinitorilor luptei pentru independența Greciei. Grecii din diferite regiuni ale Greciei s-au răsculat în diferite ocazii împotriva stăpânirii străine, profitând de obicei de conflictele militare în care era implicat Imperiul Otoman. Amploarea și urmările acestor rebeliuni au variat foarte mult. În timpul războiului otomano-venețian din 1463 - 1479, frații Krokodeilos și Epifani Kladas au condus unități de stratioti în lupta
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară, iar otomanii au recucerit Moreea după o campanie-fulger în 1714. În timpul noii perioade de stăpânire otomane, regiunea s-a bucurat de o creștere a prosperității. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, gradul
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară, iar otomanii au recucerit Moreea după o campanie-fulger în 1714. În timpul noii perioade de stăpânire otomane, regiunea s-a bucurat de o creștere a prosperității. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, gradul de nemulțumire a cetățenilor din Moreea a reînceput să crească. Au apărut bande înarmate de klefți, care au încercat să facă față represiunilor
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
Deleni în 1778 cu marele logofăt Constantin Ghica (1758-1818), nepotul de fiică al fostului domnitor Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1775-1777), care era proprietarul moșiei Comănești (azi în județul Bacău). Costache Ghica s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de extindere a conacului și de construire a zidului de incintă, azi prăbușit în parte. Lucrările au fost definitivate în anul 1802, inscripționat într-un cartuș deasupra blazonului porții masive de la intrarea în parc. Moșia Deleni
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
fază inițială de puternică autonomie acordată mulților duci care il constituiau s-a preschimbat în timp într-o tot mai mare autoritate regală, chiar dacă dorința ducilor de autonomie s-a menținut. Moartea împăratului Lothar I din 855 a făcut ca stăpânirea sa din Francia de Mijloc să fie împărțită între cei trei fii ai săi. Cel mai vârstnic dintre ei, Ludovic al II-lea, a moștenit teritoriile carolingiene din Italia, care pentru prima dată (cu excepția scurtei stăpâniri a fiului lui Carol
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
855 a făcut ca stăpânirea sa din Francia de Mijloc să fie împărțită între cei trei fii ai săi. Cel mai vârstnic dintre ei, Ludovic al II-lea, a moștenit teritoriile carolingiene din Italia, care pentru prima dată (cu excepția scurtei stăpâniri a fiului lui Carol cel Mare, Pepin din primul deceniu al secolului al IX-lea), erau guvernate ca o unitate distinctă. Regatul includea toată Italia, ajungând în sud până la Roma și Spoleto, restul peninsulei de la sud de acestea aflându-se
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]