12,391 matches
-
scrisoare a lui Caragiale către M. Dragomirescu care "conținea aprecieri cam slobode asupra unor contemporani, ca N. Iorga, Paul Bujor, C. Stere, G. Coșbuc, Simion Mehedinți și Ion Gorun. Mai ales, însă, ea cuprindea cîteva cuvinte tari la adresa lui Titu Maiorescu...". Supărat pe idolul său pentru că "putea fi uneori teribil de violent, în corespondență, ca și verbal", Șerban cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
putut nemulțumi pe doi mari contemporani ai lui Caragiale: Maiorescu (" Dacă n-am cunoaște niciodată omul dintr-un scriitor ce minunat lucru ar fi...") și Eminescu ("Avem multe inteligențe, puține caractere"). Cel care în mod sigur nu s-ar fi supărat este chiar Caragiale dacă e să dăm crezare propriilor sale cuvinte dintr-o scrisoare către Dragomirescu: "Să te-njur, Nu mă-ndur, Să te las Mi-e necaz." " Vorba ceea: înjură-mă, domnule, dacă nu vrei să mă lauzi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
contact [...]. Scuză-mi, dragă Mihalache, poliloghia (trivială, poate)." Cu trei ani înaintea morții, pare că Ion Luca își face mea culpa într-o scrisoare de felicitare către bătrîna proxenetă: "Un școlar puțin însemnat, care a știut mai mult să te supere decît să se folosească de învățăturile dumitale, își permite cu tot respectul, a-ți trimite din depărtare urarea sa cordială: "Să trăiască ilustrul nostru profesor Titu Maiorescu întru mulți ani, sănătos, cuminte și vesel! așa cum din tinerețe îl știe bătrînul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu îi era la fel de simpatic (Liki Ganef), relație de care se bucura actorul Anestin: Frate Anestine, dragă Tizule, frate Iancule sau foarte tînăra Cella Delavrancea de care a fost și îndrăgostit (Cellica, Aghiuță) deși pe tatăl acesteia ținea să-l supere puțin imitîndu-i "sistemul" prin semnătura pe o scrisoare ce i-o expedia din stațiunea Travemunde: Delabaltica. Rangurile nu-l impresionează pe noul botezător, ba din contra am putea spune: Carol devine prin derivare succesivă Charles și apoi Șarla (în Șarla
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un antreprenor desăvârșit. Era ambițios, insistent și neobosit în încercarea de a face din magazinele sale un mare succes financiar. Când m-am dus să mă consult cu el, singurul lucru pe care reușise să îl facă fusese să își supere angajații și să se aducă pe sine în pragul nebunii. Pe măsură ce lucram cu Gary, problema stilului său de conducere reieșea din fiecare propoziție, fiecare interacțiune și din fiecare conversație cu muncitorii săi. Era fatalul mesaj „eu”: Eu vreau să faci
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
În schimb, tov. George Macovescu consideră că ideologia, ideile mari, problemele fundamentale ale construcției socialiste trebuie să primeze. Că filmul trebuie să rămână un instrument de propagandă în mâna Partidului : Cinematografia este o artă care cuprinde, rog să nu se supere tovarășii scriitori, sau reprezentanții celorlalte arte, cele mai largi mase. [...] Un film a fost văzut de 7 milioane de oameni. Doresc ca și literatura, și o carte să fie citită de 7 milioane de oameni, dar mai avem pînă atunci
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în Diminețile unui băiat cuminte, interpretat de Dan Nuțu, s-a numit Vuică și Ripu în Reconstituirea (George Mihăiță și Vladimir Găitan) sau Puștiul în Concurs al aceluiași Dan Pița, întruchipat de Claudiu Bleonț. Băiatul este pașnic, nu vrea să supere pe nimeni, uneori e contemplativ, cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze de nisip se deschide cu silueta subțiratică a băiatului Vasile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la bază un motiv religios. Radu Negru a descălecat din Transilvania, întemeind statalitatea Țării Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau supuși românii ardeleni de "religiune" răsăriteană de către ungurii catolici: "Dintre toți însă Episcopul catolic al Transilvaniei a supărat mai mult pe Români, vrînd a'i face ca să se lapede de religia răsăriteană și să înbrățișeze pe cea catolică. Strîmtorați în astfel de chip Românii, o parte dintrînșii au hotărît a'și părăsi patria și a se duce întralt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rele, misogamia convertindu-se în misoginism 66, mariajul fiind tolerat doar ca modalitate de reproducere legitimă, de menținere a unui echilibru în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că ar fi „sălbatice în limbaj”, că nu își pot stăpâni limba, potopul de cuvinte, nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acesta îl provocase - să îi dovedească care religie este cea adevărată: iudaismul, creștinismul sau mahomedanismul. Un tată avea trei fii și un inel prețios, pe care urma să îl lase celui mai demn dintre ei. Dar pentru a nu-i supăra și a nu crea dezbinare, cere confecționarea altor două inele identice cu primul, astfel că fiecare urmaș primește în dar un inel. După moartea tatălui fiecare s-a lăudat că are inelul, dar nimeni nu a putut distinge bijuteria inițială
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie să se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci devine simpatic, amuzant, pentru că se salvează prin istețime, calitate ce se transformă chiar într-o virtute, de aceea Alison nu este întru-totul imorală. Trădându-și soțul, atunci când acesta este bătrân și necizelat, femeia nu face decât să schimbe raportul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului feminin se desfășoară o adevărată competiție. Neculai și Avesalon sunt cu adevărat pretendenții în această povestire, amintind și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
persoane culte, adică cum zice românul, m-aș fi ros cu o oarecare știință.”, 29 ianuarie 1888, St. doc. lit., IV, p.230; „Când cetește /Mihai/ ce scriu eu, apoi sute de greșeli îmi găsește, însă eu nu mă prea supăr, căci știu bine că orice lucru trebuie să-l înveți, pe când eu singura carte ce am învățat e abecedarul. Cât am învățat, atâta știu.”, 14/26 ianuarie 1888, Idem, p.225) și observăm ce se vede la prima vedere: aceste
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu s-a întors încă din Cernăuți. Din cauza lui nu pot azi pleca, nu am curaj până nu mi-a zice el. Mihai este foarte bine, numai e slab. Aseară au mântuit și baia de pucioasă.(...) Observ că cum se supără boala îl necăjește și mai tare.” Hanrieta încă nu știe că se pregătește să meargă la Lacu-Sărat, dar va ajunge la Iași, la consultul medicilor de acolo. 16/28 iulie: „La Pașcani, lui Mihai i-a venit mare slăbiciune, de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atât eu cât și Mihai. Contez și sperez că la primăvară veți rămânea cu toții mirați de minunea ce a făcut doctorul Isac cu el.(...) B. iarăși a scris o minciună în Curier venind îndată și rugându mă să nu mă supăr că el priește lui Mihai și numai cu minciuni va putea face pe Domnii din Botoșani să stăruie la Ministeriu. Doctorul Isac s-a înfuriat de minciuna lui, zicându-i că, de nu va reuși, apoi are să-l compromiță de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
c-au pierdut vreunul averea în vânt, ci numai în urma multor nenorociri. Și este lucru de mirare cui seamănă Mihai de-i așa de risipitor, de vreme ce familia noastră era ca un exemplu între proprietarii din Botoșani. Eu nu m-aș supăra de se va duce; în caz de nu va căpăta pensie, numai, aș duce veșnic grijă să nu se apuce de viața cea fără judecată care l-a adus în așa tristă stare. Mihai îmi zice că preferă în oraș
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
franci pe lună, decât să trăiască în provincie fie chiar cu o sumă mult mai mare.” (în ultima frază am pus punctul și virgula după se va duce și virgula după numai. Textul, la I.E. Torouțiu: „Eu nu m-aș supăra dacă se va duce în caz de nu va căpăta pensie, numai aș duce veșnic grijă...”, cu sensul „se va duce dacă nu va căpăta pensie”, ceea ce pare absurd. Câștigând junimiștii alegerile, Eminescu își face planuri să meargă la București
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
planuri să meargă la București ca să fie alături de ei, eventual să fie ajutat.). Rezultă discuții repetate între cei doi frați pe tema București și Veronica Micle, discuții pe care Hanrieta le raportează Comitetului de la Iași. 4 februarie: „Nu m-am supărat de loc că-mi cereți socoteală de banii ce mi i-ați trimis, ci cu mulțumire vi-o dau precum urmează: 400 franci ce mi i-ați trimis de la d-nul Cuza și 400 produși de concertul din Iași i-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a mai scris. D-lui Maiorescu nu i-a scris să-i tipărească a treia ediție, zicându-i că, de nu va putea căpăta pensia, va tipări o ediție nouă și atunci își va procura mulți bani. El e cam supărat pe d-nul Maiorescu, pentru că i-a scris recomandat rugându-l foarte călduros pentru biblioteca lui și niște manuscrise pe care el ar voi să le mântuie și nici un răspuns nu a primit până acum. Scriind doctorului, el nu pomenește
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în același timp, o forță distructivă, dar și germinatoare: "Vântul zice că a avut 12 feciori și când pornea el cu toți 12, Doamne ferește ce era, prăpădea lumea. Dumnezeu a dat de au murit toți 12 și el s-a supărat așa de tare, că trei ani n-a fost vânt și erau pânele amare. Dumnezeu s-a dus la dânsul și i-a zis: "De ce te mânii, eu i-am luat și-s la mine, în împărăția mea, dară tu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iarba berbecilor, / Ca laptele mieilor, / -Mie, vornicelul meu, / Nu-mi trebe hobotul tău. Că ia-mi trebe cununa, / Că are cine-o juca./ Cununiță cu fluturi / Eu te joc, tu te scuturi. Iaca nu te scutura, / Doamna ta s-a supăra / Și mai mult nu te-a purta" 336. După "îmbrobodire", mireasa leagă năframa de bețele verzi de prun, cu care s-a luat "hobotul" 337, iar, în alte părți, rămurelele de prun se rup în două și se aruncă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
împotriva Diavolului. O legendă bucovineană prezintă bradul ca fiind copacul de care "Necuratul" se ținea scai pentru că era copacul lui. Pentru ca nimeni să nu se apropie de brad, Necuratul a bătut o mulțime de cuie de fier împrejurul lui. Dumnezeu, supărându-se foarte tare, a scos cuiele din fier și a bătut niște cuie din lemn, în formă de cruce. De atunci, se spune că bradul are "cepurile în cruce", pentru a-l alunga pe Diavol. Totuși, se crede că a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plângea, / Stânca-n munte se mișca..."117 Momentele "de trecere" din viața omului sunt însoțite de povața elementelor naturale care participă direct la împlinirea destinului: Când eram de măritat, / Întrebam frunza de fag / După care să mă trag; / Fagu era supărat / Și nu mi-o dat nici un sfat. Și-ntrebam frunza de nuc / După care să mă duc; Nucu o fost omenos, / Sfatu-napoi mi l-o-ntors: / După tânăr și frumos!" / Și-ntrebam frunza de salce: / "Du-te după care-ți place, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritualic dezleagă umanul de viețuirea pământeană, tocmai pentru a-l transpune în plan cosmic: Cine-o făcut horile, / Aibă ochii ca florile, / Și fața ca zorile, / Că hora-i de stâmpărare, / La omu cu supărare, / Că și eu când mă supăr / Cu horile mă-stâmpăr!"181 Alternanța semantică om / codru și paralelismul analogic figurează un spațiu cosmic al devenirii umanului: Dă-i, doamne, și omului / Ce i-ai dat și codrului, / Codrului i-ai dat cărări / Și omului supărări, / Codrului i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]