12,390 matches
-
Taegeuk” provine din chinezescul „Taiji”, simbolul devenind cunoscut sub acest nume mai întâi în Chină, prin cartea „Taijitushe” (O explicare a simbolului Taiji) a învățatului Zhou Dun-yi (1017-1073) din timpul Dinastiei Song . Simbolul a ajuns să decoreze porțile caselor și templelor, ale unor morminte și sanctuare regale, ale școlilor și academiilor confucianiste, porțile cu zabrele ale sălilor de lectură budiste, să împodobească manuscrisele. Simbolul Taegeuk a fost inclus începând din anul 1882 în drapelul național - Taegeukgi - al regatului Coreei, apoi între
Taegeuk () [Corola-website/Science/334400_a_335729]
-
Altă dată a fost 14 Nisan, aniversarea zilei izbucnirii răscoalei din ghetoul evreiesc al Varșoviei (19 aprilie 1943). Ambele date au fost respinse din motive religioase: 8 Av fiind o zi înaintea marelui post de Tisha B'Av consacrat distrugerii Templului din Ierusalim de către români, iar 14 Nisan corespunzând ajunului sărbătorii de Pesah (Paștele evreiesc). În decembrie 1949, Șef Rabinatul Statului Israel recent înființat,sub conducerea șef rabinilor Ben Tzion Meir Hai Uziel și Itzhak Halevi Herzog a decretat că Ziua
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
istoria creștinismului suedez. În anul 829, când Sfântul Oscar a ajuns în Suedia, locuitorii acestui ținut practicau diferite ritualuri și sacrificii în cinstea unor zeități păgâne germanice. Aceste ritualuri aveau loc fie pe diferite plantați sau în păduri fie în temple. Printre aceste temple, cel mai important era cel din "Gamla Uppsala" ("Vechiul Uppsala"), localitate aflată la aproximativ 5 km de orașul modern Uppsala, considerat a fi centrul păganismului din Suedia și chiar din întreaga Scandinavie. Chiar și după răspândirea creștinismului
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
În anul 829, când Sfântul Oscar a ajuns în Suedia, locuitorii acestui ținut practicau diferite ritualuri și sacrificii în cinstea unor zeități păgâne germanice. Aceste ritualuri aveau loc fie pe diferite plantați sau în păduri fie în temple. Printre aceste temple, cel mai important era cel din "Gamla Uppsala" ("Vechiul Uppsala"), localitate aflată la aproximativ 5 km de orașul modern Uppsala, considerat a fi centrul păganismului din Suedia și chiar din întreaga Scandinavie. Chiar și după răspândirea creștinismului în aceste zone
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
aveau loc anual pelerinaje și scarificii în cadrul cărora victimele, atât animale cât și oameni, erau tăiate și agățate în copaci. După venirea mai multor misionari germani, veniți din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen și implantarea creștinismului printre regii și nobilimea suedeză, marele templu de la Uppsala a fost distrus, pe locul său fiind construită o biserică. Aici a fost înființată o episcopie, primul episcop de Uppsala fiind Siwardus, numit în anul 1142. Sfântul Henric a fost numit episcop în anul 1153, fiind al patrulea
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
al-Husseini spre vârful piramidei politice palestiniene a fost desăvârșită prin alegerea sa, cu sprijinul britanicilor, ca președinte al Consiliului Suprem Islamic. Consiliul a recrutat resurse din întreaga lume arabă și musulmană pentru lucrări de renovare ale sanctuarului islamic de pe Muntele Templului - Haram ash-Sharif, care include Moscheea Al Aqsa și Cupola Stâncii. Cu solduri ce i-au rămas, al-Husseini a construit în anul 1929 Hotelul „Palace” de pe strada Mamilla, astăzi strada Agron din Ierusalim. Pentru constructia hotelului el l-a angajat pe
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
militanți arabi din organizația șeicului Izzaddin Al Qassam, britanicii l-au demis pe Amin al-Husseini din toate funcțiile și au emis împotriva sa un ordin de arest. El s-a ascuns vreme de trei luni în zona moscheilor de pe Muntele Templului. Englezii au asediat cartierul, dar nu au îndrăznit să descindă în sanctuarul islamic. La 13 octombrie al-Husseini a reușit să se strecoare afară neobservat, și să ajungă, îmbrăcat în straie de beduin, la portul Jaffa, de unde oamenii săi l-au
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
ziduri din cadrul orașului modern Ierusalim. Până în 1860, când a fost înființat cartierul evreiesc Mishkenot Sha'ananim, acest teritoriu constituia întregul oraș Ierusalim. Vechiul Oraș este casa mai multor locuri-cheie de importanță religioasă: Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa pentru musulmani, Muntele Templului și Zidul Plângerii pentru iudei și Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini. Orașul a fost inclus în lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO în 1981. Tradițional, Vechiul Oraș a fost împărțit în patru cartiere diferite, deși actualele denumiri au fost puse
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
ieșiva în 2013, tendința: creștere). În timpul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Ierusalim a fost capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, când s-au văzut lupte mână-la-mână pe Muntele Templului, forțele israeliene au capturat Vechiul Oraș împreună cu restul Ierusalimului de Est, l-au anexat ulterior la Israel și l-au reunit cu partea occidentală a orașului. Azi, guvernul israelian controlează întregul Oraș Vechi, pe care îl consideră parte a capitalei
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
rezolvat prin negocieri.” Cartierul Musulman (, Hărat al-Muslimīn) este cel mai mare și mai populat din cele patru cartiere și este situat în nord-estul Orașului Vechi, întinzându-se de la Poarta Leilor din estul cartierului, de-a lungul peretelui nordic al Muntelui Templului din sud, către Zidul Plângerii și Poarta Damascului aflate în vest. Populația sa a fost de 22,000 în 2005. Ca și alte trei cartiere ale Vechiului Oraș, cartierul musulman a avut în trecut o populație amestecată de evrei, musulmani
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
în sectorul sud-estic al orașului fortificat și se întinde de la Poarta Sionului din sud, face hotar cu Cartierul Armenesc în vest; se întinde de-a lungul Cardo spre Strada Chain în nord și se extinde spre Zidul Plângerii și Muntele Templului. Cartierul are o istorie bogată, cu o prezență iudaică aproapre continuă din secolul 8 î. Hr. În 1948, populația sa era de în jur de 2,000 de evrei ce au fost asediați și forțați să plece în masă. Cartierul a
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Vestic prin crearea pieței Zidului Vestic. Părțile Cartierului Marocan care n-au fost distruse sunt acum parte a Cartierului Evreiesc. Paralel cu demolarea, o nouă reglementare a fost stabilită, anume că singurul loc prin care nemusulmanii au acces la Muntele Templului este Poarta Maurilor, la care se ajunge trecând Podul Mughrabi. De-a lungul a diferite perioade, zidurile orașului au avut diferite contururi și un număr diferit de porți. În timpul epocii statului format de cruciați, Regatul Ierusalimului, de exemplu, Ierusalimul a
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
a construit mai multe biserici în zonă. Biserica din Valea Crucii a fost renovată și mărită în vremea împăratului Iustinian I Legenda povestește că generalul Belisarie, care condusese campania pentru cucerirea Italiei, ar fi pus stăpânire la Roma pe tezaurul Templului din Ierusalim ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei iudeilor. Comorile cu obiectele de cult din templu ar fi fost readuse de el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta Maria cea Nouă.Aceasta fusese construită de Iustinian în partea
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
vremea împăratului Iustinian I Legenda povestește că generalul Belisarie, care condusese campania pentru cucerirea Italiei, ar fi pus stăpânire la Roma pe tezaurul Templului din Ierusalim ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei iudeilor. Comorile cu obiectele de cult din templu ar fi fost readuse de el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta Maria cea Nouă.Aceasta fusese construită de Iustinian în partea cea mai sudică a Ierusalimului de atunci, pe culmea Muntelui Sion. Istoricul bizantin Procopius din Cezareea susține
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
nevoită să se retragă din oraș și Ierusalimul a căzut în mâinile arabilor musulmani. Prin anul 796 oșteni arabi au pătruns în mănăstire și au omorât pe toți călugării, inclusiv pe aceia care știau secretul locului unde fusesera îngropat Tezaurul Templului. Acest eveniment traumatic a rămas în amintirea populației vreme de mulți ani și până în ziua de astăzi se mai văd urme ale sângelui pe podeaua bisericii în sala unde se refugiaseră călugării. Actualul ansamblu monahal a fost zidit în anul
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
venerate, cu cântece, dansuri de derviși, adepți ai sufismului, acompaniate de tobe și fluiere. Ajunși la Ierusalim se adunau cu toții grupuri-grupuri, după locul lor de obârșie. Numărul pelerinilor ajungea la câteva mii. Vineri dimineața mulțimea se reunea pe esplanada Muntelui Templului - Haram ash-Sharif, pentru rugăciunile de dimineață. De acolo pelerinii porneau la drum, o parte pe jos, iar alții pe cai, uneori și cu automobile și camioane. După sosire pelerinii ridicau tabere în jurul sanctuarului și își petreceau vremea in ceremonii religioase
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
supectate uneori de incitarea sentimentelor anticreștine , au căutat în cele din urmă să asigure o desfășurare controlată și în ordine a festivităților La începutul secolului al XX-lea, sub domnia sultanului Abdul Hamid al II-lea, procesiunea pornea de pe Muntele Templului - Haram ash-Sharif din Ierusalim, în prezența guvernatorului otoman, a muftiului Ierusalimului si a notabililor. Ea era însoțită de stindarduri distinctive ale sărbătorii care erau păstrate pentru ocazie de câteva familii: două steaguri ale familiei Qutb, două ale profetului Dawud (David
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
pelerinajelor anuale. După asasinarea la Moscheea Al Aqsa din Ierusalim a regelui Abdallah I de către atentatori palestinieni, aflați în legatură cu cercul lui Hadj Amin al Huseini, Iordania a interzis și ea marile adunări populare pe platforma moscheilor de pe Muntele Templului, la începerea festivităților de Nabi Musa. Au fost permise numai ceremonii limitate la zona mormântului lui Nabi Musa. Sanctuarul a fost folosit până în 1967 de armata iordaniană ca bază militară și depozit de muniții, arme și combustibil După cucerirea Muntelui
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
la începerea festivităților de Nabi Musa. Au fost permise numai ceremonii limitate la zona mormântului lui Nabi Musa. Sanctuarul a fost folosit până în 1967 de armata iordaniană ca bază militară și depozit de muniții, arme și combustibil După cucerirea Muntelui Templului și a sanctuarului Nabi Musa de catre Israel in cursul Războiului de Șase Zile pelerinajul a continuat sa fie interzis. Cel dintâi „Mausim” permis la 50 de ani dupa interdicția de către britanici, a avut loc în anul 1987, fiind organizat de către
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
de către Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. "Inițiatul" este un jucător al Helix-ului, un aparat produs de Abstergo, care permite accesul la diferite memorii genetice. Povestea începe cu jucătorul într-o memorie ce are loc în timpul asediului Templului din Paris, în anul 1307, atunci când Marele Maestru al Templierilor, Jacques de Molay, este capturat. În timpul asediului, de Molay îi înmânează unui Templier o sabie și o carte, obiecte pe care Templierul le ascunde într-o criptă, cu puțin timp
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
și Elise îl găsesc pe Robespierre, care s-a încuiat în birou pentru a se feri de arestare, Elise îl împușcă pe Robespierre în falcă și îl pune să scrie locația lui Germain. Arno se confruntă cu Germain în vârful Templului, doar pentru a afla că el are acum Sabia Edenului. Lupta se termină, eventual, în aceeași criptă în care a început jocul, unde Arno îl atacă pe Germain, dar, imediat după aceea, este prins sub dărâmături. Elise încearcă, la început
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
cu Arno care explică că ideile sale despre Frăție s-au schimbat și că promite să vegheze asupra Parisului, precum și că o să păstreze memoria lui Elise în viață. Ani mai târziu, Arno, devenind Maestru Asasin, recuperează trupul lui Germain din Templu și îl plasează în Catacombele Parisului. Bishop, ușurată că a aflat acest lucru, este acum încrezătoare că Abstergo nu-l va găsi. DLC-ul Dead Kings are loc la o săptămână după moartea lui Germain. Arno, încă devastat de moartea
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
ce-l va duce pe Arno către Egipt. În timpul căutării sale, Arno întâlnește un grup de jefuitori de morminte, conduși de căpitanul Philippe Rose, un subaltern al lui Napoleon Bonaparte, care își dorește să recupereze un artefact aflat într-un templu al Precursorilor, îngropat sub biserica orașului. El află și că manuscrisul a fost găsit de un copil, Léon, care a fost capturat de către jefuitori. Arno îl salvează pe Léon și găsește manuscrisul, dar refuză să-l ajute în oprirea jefuitorilor
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
care a fost capturat de către jefuitori. Arno îl salvează pe Léon și găsește manuscrisul, dar refuză să-l ajute în oprirea jefuitorilor. Își schimbă gândurile după implorările lui Léon, dar și după ce are o viziune cu Elise. După ce descoperă locația templului, și recuperează cheia de la unul dintre ofițeii lui Napoleon, Arno reușește să deschidă ușa templului. Este atacat prin surprindere, însă, de Rose, care încearcă să îi ia artefactul. Arno supraviețuiește ambuscadei, și ajunge la artefact înaintea lui Rose și a
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
refuză să-l ajute în oprirea jefuitorilor. Își schimbă gândurile după implorările lui Léon, dar și după ce are o viziune cu Elise. După ce descoperă locația templului, și recuperează cheia de la unul dintre ofițeii lui Napoleon, Arno reușește să deschidă ușa templului. Este atacat prin surprindere, însă, de Rose, care încearcă să îi ia artefactul. Arno supraviețuiește ambuscadei, și ajunge la artefact înaintea lui Rose și a oamenilor săi. După ce îl omoară pe Rose, Arno găsește artefactul, o lanternă în formă unui
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]