12,770 matches
-
vorba de o epocă istorică mai îndepărtată sau un subiect de imediată contemporaneitate. În acest spirit și cu aceste intenții, am început, împreună cu Alexa Visarion, o serie de călătorii, aș îndrăzni să le numesc, inițiatice: Moldova, Basarabia, Grecia, în căutarea tiparului architectonic ideal pentru "zidirea" Meșterului Manole, sau, mai bine spus, pentru a vedea fizic diverse monumente, nu neapărat biserici, ca apoi, printr-un efort de sinteză sa putem recrea o construcție emblematică, o clădire-simbol a jertfeiși a sacrificiului. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sala, utilizat indiferent de substanța piesei, sau stabilind contacte intermitente cu ea. Rezultatul e desigur steril. Ajungem la schematism, la monotonie, la spectacole asemănătoare pe texte complet diferite. Deci la un șablon al "modernismului". .. Din nevoia de a ieși din tipare uzate s-au construit noi scheme teatrale cu un anumit avantaj față de cele tradiționale: un relief vizual, o anumită cromatică etc. ce produc câteodată, la primul contact, un șoc. Modern, "modernitate" înseamnă cu totul altceva. Există o nevoie sinceră, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în zona unde tulburarea dă o limpezime fantastică! Nu mai fac teatru, nici nu-l mai vreau și nici nu mă mai interesează teatrul în sine! Acum, folosesc teatrul! De aceea, și Pescărușul e un spectacol care nu intră în tipare, pentru că e făcut din agresivitate duioasă față de neputință și un anumit tip de umor caustic față de împlinire. Ați stat o vreme în America, chiar în timpul lui Ceaușescu. Cum ați lucrat cu actorii americani de teatru? Vedeți, când am zburat prima
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Purcărete, Mihai Măniuțiu... În rest, momente, locuri și întâlniri care scrijelesc... "Teatrul îți dă voie să visezi", spuneți într-un interviu. În ce fel? E teatrul o formă de libertate, de descătușare, de evaziune dintr-o lume dominată de constrângeri, tipare, restricții sau norme? Teatrul este ceea ce fiecare găsim în el... Pentru artist, teatrul e dialog și comunicare, pentru public teatrul poate fi delectare, inițiere sau chiar civilizare. Teatrul, în general, nu are un singur sens și nu suportă o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și teatrul, să se unească și să strige: Atenție mărită, domnilor, atenție mărită! Poate fi jocul actorului (alcătuit din mirajul altor voci, din meandrele unor existențe netrăite, din proiecțiile amăgi toare dar veridice ale unor măști) sistematizat, raționalizat, prins în tipare? Care e opinia dvs. în legătură cu această tendință, tot mai accentuată, de a ierarhiza, de a raționaliza, de a sistematiza ceva care nu e deloc predispus la aceste operațiuni? Actorul este o lume într-o ființă a cărei identitate se definește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întrețesută. în acest sens, în violența domestică se vorbește despre „gardianul absent”care face posibil atacul agresorului asupra victimei (Mannon, 1997) și care este considerat ca parte a situației de violență domestică, alături de agresor și de ținta sa directă. în tiparul situației de maltratare a copilului, vorbim despre „contextul socioeconomic care favorizează apariția situațiilor de abuz și neglijare a copilului”(Lynch, 1995). în cazul războaielor, al evenimentelor violente din istorie, cu o durată mai îndelungată sau mai scurtă, contextul sau fundalul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt comise de bărbați, în comparație cu actele comise de femei. Mergând mai departe, se ignoră caracteristica agresivă definitorie pentru bărbat, comparativ cu prezența ei mai ales reactivă, în comportamentul femeii. „Agresivitatea și violența la bărbat, sunt mai degrabă parte a unor tipare comportamentale de coerciție, intimidare sau contenționare.”(Vazsonyi, Flannery, Waldman, 2007, p. 8) Statisticile internaționale privind sexul autorilor unor acte de violență, precum și statisticile privind sexul prizonierilor din închisori pledează pentru aceste afirmații. Kevin Brown (2004)2 adaugă încă un argument
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
violenței. Ei menționează faptul că în timpul și după un război, violența interpersonală în societate scade. Această regulă de manifestare a violenței are o aplicație generală. Altă regulă generală este suprapunerea violenței statale cu aceea interpersonală. Această suprapunere este legată de tiparele culturale specifice de tip colectivist și non egalitarist. în societățile cu nivel crescut de violență pedepsele ce se aplică sunt mai dure și mai violente. Societățile sărace au nivel mai crescut al tuturor tipurilor de violență, iar în rândurile populațiilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în urma conștientizării răului și a suferinței produse, a delimitării vieții proprii a individului, a unui membru al familiei, de fluviul transgenerațional al violenței. „Nu putem fugi de experiențele noastre. Atâta vreme cât refuzăm să ne confruntăm cu ele, vom rămâne captivi ai tiparelor experiențelor noastre.”(Opelt, 2007) Interesul pentru studierea și înțelegerea fenomenului violenței domestice, în scopul creșterii șanselor de prevenire, a crescut spectaculos în ultimul deceniu. Această situație devine evidentă imediat ce consultăm referințele bibliografice. în mare măsură, acest interes în creștere se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
intervenție specifice, atât cu agresorul, cât și cu victima. Probabil că adesea eșecul ce se înregistrează în intervențiile pragmatice poate fi explicat prin lipsa unei perspective teoretice asupra violenței domestice. Teoria îți dă un registru de lectură a fenomenului, a tiparelor de interacțiune violentă, a înțelegerii riscurilor, precum și a depistării factorilor de protecție. Cercetarea în domeniul violenței domestice nu poate fi organizată decât în cadrul unei teorii care semnalează elementele-cheie de urmărit și care orientează interpretarea datelor obținute. în vreme ce toate abordările teoretice
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de sine, dezvoltă o relație afectivă nesănătoasă cu agresorul și devin incapabile să-și conceapă propria viața independent de aceea a agresorului. Aspectele ce țin de cadrul cultural nu diminuează însă importanța rolului personal, al factorilor de personalitate, în stabilirea tiparului interacțiunilor. în același timp, factorii de risc ce acționează în prezent găsesc un teren declanșator de comportamente violente, de la cele verbale și până la cele fizice, în experiențele anterioare de viață ale celor doi parteneri de cuplu. Un studiu longitudinal, realizat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
într-o încercare de a explica mecanismele emoționale declanșatoare ale violenței în cuplu, Elbow (1977) descrie patru tipuri de raportări emoționale ale partenerilor, în funcție de nevoia emoțională centrală pe care o manifestă în interacțiune. Autorul spune că prototipul acestor nevoi și tiparul de manifestare comportamentală a fost creat deja în cadrul primelor interacțiuni, a experiențelor de început cu părinții, în copilărie. Homeostazia familiei actuale se menține doar atât timp cât nevoia emoțională este satisfăcută în interacțiunea actuală cu partenera/ul de viață. Cele patru tipuri
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
partenerul și dobândirea unei puteri mai mari în relație, ceea ce-l face mai puțin dependent și legat de celălalt în relație”(Mayseless, 1991, p. 22). Când partenerul pare mai puțin accesibil și responsiv în relație, el sporește stresul și reînvie tiparul atașamentului stabilit în copilărie și adolescența timpurie, față de figura de atașament. în cazul atașamentului securizant, interpretările și comportamentele vor fi calme și bazate pe încrederea în celălalt. În cazul atașamentului insecurizant evitant sau a celui ambivalent/ rejectant, comportamentele violente față de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
anterioare (începând cu relația cu figură de atașament și continuând cu alte experiențe de relaționare cu ceilalți, în circumstanțe diferite) că violența poate fi eficientă. Mayseless (1991) trece în revistă numeroase cercetări în domeniul atașamentului și evidențiază existența a trei tipare comportamentale față de partener, în relația de cuplu, în acord cu cele trei tipare comportamentale majore specifice atașamentului: a) securizant; b) insecurizant evitant și c) insecurizant rejectant-ambivalent. a) în cazul atașamentului securizant, relația de cuplu va semnifica fericire, încredere, prietenie, toleranță
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de relaționare cu ceilalți, în circumstanțe diferite) că violența poate fi eficientă. Mayseless (1991) trece în revistă numeroase cercetări în domeniul atașamentului și evidențiază existența a trei tipare comportamentale față de partener, în relația de cuplu, în acord cu cele trei tipare comportamentale majore specifice atașamentului: a) securizant; b) insecurizant evitant și c) insecurizant rejectant-ambivalent. a) în cazul atașamentului securizant, relația de cuplu va semnifica fericire, încredere, prietenie, toleranță față de celălalt și acceptarea lui. Persoanele aducând din copilărie un astfel de atașament
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Bazându-se pe alte cercetări, Swinford și colaboratorii săi (2000, p. 509) susțin că „parentalitatea dură se asociază amplu cu ineficiența parentală și caracterizează părinții antisociali, care vor avea frecvent comportamente de a se lovi și între ei” [ceea ce constituie] tiparul general al comportamentului antisocial ce se transmite de la părinte la copii prin parentalitatea ineficientă”. Aceeași autori susțin, pe baza cercetărilor existente, că și lipsa de căldură a părinților, în relațiile cu copiii, lipsa de sprijin pentru rezolvarea problemelor pe care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt mai înclinați să critice cu asprime copilul, să fie de o severitate extremă, să pedepsească și să disciplineze prin măsuri fizice copilul, într un mod inconsistent. „”în familie, sărăcia și lipsurile materiale se asociază adeseori cu schimbări negative în tiparele de parentalitate, cu depresii ale părinților și conflicte între părinți, iar aceste condiții, la rândul lor, se asociază frecvent cu tipare multiple, complexe, de comorbiditate privind tulburările de dezvoltare a copilului.”(Felner, 2000, p. 135) Literatura de specialitate arată că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fizice copilul, într un mod inconsistent. „”în familie, sărăcia și lipsurile materiale se asociază adeseori cu schimbări negative în tiparele de parentalitate, cu depresii ale părinților și conflicte între părinți, iar aceste condiții, la rândul lor, se asociază frecvent cu tipare multiple, complexe, de comorbiditate privind tulburările de dezvoltare a copilului.”(Felner, 2000, p. 135) Literatura de specialitate arată că tulburările în funcționarea parentală, în familiile sărace, mai ales severitatea și nemulțumirea față de copil, care sunt generalizate, se asociază cu depresia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comportamente sociale care-l leagă de ceilalți, îl atașează de figura de atașament și-l atașează de ceilalți care-i sunt semnificativi în viață. Realitatea însă este adeseori opusă acestor „așteptări programate”, iar creierul se va dezvolta, își va forma tipare de activitate (căi neuronale, conexiuni) în dependență cu experiențele trăite de persoană (Glaser, 2007). Neactivarea circuitelor neuronale pre-existente, datorită lipsei de stimulare cu stimulii așteptați, conduce la moartea sau dezactivarea neuronilor. Așadar dezvoltarea și funcționarea creierului depinde de experiențele trăite
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de viață toxice, cum ar fi condiții de stres cronic. De-a lungul întregii vieți, modul în care funcționează mintea noastră depinde de experiențele trăite în interacțiunile cu ceilalți, mai ales cu cei semnificativi. Dar interacțiunile primilor ani din viață, tiparele de comunicare mamă (persoană de îngrijire) copil, își pun amprenta asupra individului, uneori pentru întreaga viață. Aceste prime interacțiuni modelează structurile mari ale creierului, mai ales structurile implicate în autocontrolul emoțional și memoria și învățarea pe termen lung. Dar modificările
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că deci demnitatea umană este vulnerabilă la orice formă de violența interindividuală, cu agresor individual sau de grup. Desigur, există diferențe culturale în înțelegerea demnității așa cum există diferențe culturale, din păcate, și în înțelegerea drepturilor omului. într-o abordare ecosocială, tiparele inegalității de putere în relațiile sociale (inegalitatea de gen, afronturi sociale și psihologice) sunt experiențe de violare a demnității persoanei. Abordarea ecosocială explică modul în care aceste experiențe se asociază cu stresul cronic și cu cel acut. La rândul său
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
persoana experimentează o stare intermediară, cea a purgatoriului. Așa se explică de ce întreaga experiență este invadată de imagini ale unei naturi dezlănțuite (cutremure, tornade etc.) sau ale unor bătălii acerbe (războaie, revoluții etc.), imagini care rimează perfect cu propria trăire. Tiparul perinatal III desfășoară însă un repertoriu experențial variat: episoade sado masochiste, momente de intensă excitație sexuală (induse de o suferință insuportabilă), secvențe scatologice (provocate de posibilul contact cu diverse produse biologice materne), dar și experimentarea focului, în diverse ipostaze. Amprenta
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dar și transformată într-o pulsiune opusă, acceptabilă social). Mecanismele adaptative sunt expresia sănătății mentale a unui om. Dacă este o persoană adultă sănătoasă, comportamentul său va fi condensat, în marea majoritate a situațiilor problematice cu care se confruntă, în tipare ale mecanismelor defensive mature, adaptative. Mecanismele adaptative sunt instrumente de adaptare având rolul de a sprijini individul pentru a face față vieții de zi cu zi. Un individ, în anumite situații neobișnuite pentru viața lui de zi cu zi, poate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aduce un plus, în abilitățile de a face față stresului; d) reziliența sau lipsa de reziliență pot fi văzute și în termeni de bunăstare/patologie. Reziliența familiei sprijină și dezvoltă reziliența fiecărui membru a familiei prin intermediul relațiilor dintre membrii familiei. Tiparul relațiilor în familie și al relațiilor membrilor familiei cu comunitatea poate fi evaluat pe două dimensiuni (Sheridan, Eagle, Dowd, 2004): coeziunea familiei; adaptabilitatea familiei. Coeziunea familiei este dată de legăturile emoționale strânse dintre membrii familiei precum și de nivelul de independență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stăpânește: acceptă ceea ce nu poate schimba 1.3. Transcendență și spiritualitate Valori și scopuri generoase, largi: scopuri și visuri de viitor Spiritualitate: credință, comuniune, ritualuri Inspirație: imaginarea de noi posibilități, creativitate Transformare: învață și crește după confruntarea cu adversitățile 2. Tipare de organizare 2.1. Flexibilitate Capacitate de schimbare: relansare, reorganizare, adaptare în vederea viitoarelor provocări Contraechilibru dat de stabilitate: continuitate, păstrarea legăturilor și depășirea rupturilor 2.2. Conexiuni Sprijin reciproc, colaborare, devotament Respectarea nevoilor individuale, a diferențelor, a limitelor Capacitate de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]