14,689 matches
-
iubire, îmbujo rarea lirică și surâsul sublim sunt de rigoare. Problema este că mai toți, oricâtă literatură, filozofie și mistică ar invoca, se gândesc, în fond, la câte o poveste romantică de tinerețe, la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă. Până la un punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
între eros și agape. În firea ambiguă a omului „căzut“, ele se întrepătrund euforic, uneori primejdios, alteori în chip salutar. Și totuși, idolatria iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricât de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din când în când, trebuie să punem la îndoială gata-făcutul temei, poncifele ei și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a face cu o componentă nefericită a naturii umane și că am prefera să nu fim obligați la această deviere a gândului; dar altă soluție nu există.“ S-ar zice că metoda optimă de a evita monomania secătuitoare, sărăcirea trăirii, obsesivitatea este intermitența, suspendarea conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă-nțelegi, ceva picant, vreo indiscreție buclucașă, un mic iz de telenovelă: „De ce vă place? Vă amintește ceva? Se leagă de vreo trăire inavuabilă? De vreo persoană? De vreo împrejurare anume?“ Simt că devin materie primă. Trebuie să livrez: confesiuni suculente, ohtături, rele. Mă enervez. De ce-ar vrea cineva să mă transform în Sexy Brăileanca? Ce alți „băieți fini“ au mai că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
subiectul propriei perorații. Nu contează despre ce sau despre cine vorbește. Că tema e Shakespeare, Newton, doctrina corporatistă sau flora sud-africană nu contează. Ceea ce contează e „expertul“ de la pupitru, vasta lui pricepere, farmecul lui inegalabil, măreția prezenței sale, fragedele lui trăiri și sentimente. În cele din urmă însă, cel lovit de această patimă își dăunează deopotrivă sieși: devine antipatic, de nesuportat, nefrecventabil. Există unele indicii de natură să avertizeze, încă de la început, asupra unui discurs lung. Vorbitorul începe, de pildă, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
chiar de elevi, toate aceste activități consolidând legăturile între școală, familie și comunitatea locală. Prin conținutul lor tradițiile școlii dinamizau colectivul de elevi, canalizând petrecerea timpului liber într-un mod plăcut, util, formativ, lăsând în sufletele elevilor amintiri plăcute și trăiri afective intense ale vieții de școlar.
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
versuri, o persoană, un mare poet, Radu Gyr, să fie condamnat la moarte, evident mă refer la poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“. În al treilea rând, poeziile carcerale se constituie în documente care redau atât viața, cât și trăirile celor oprimați în universul concentraționar. În al patrulea rând, este de semnalat valoarea artistică a poeziilor, numeroase de altfel, pe care temnițele comuniste le-au produs. În al cincilea rând - valoarea istorică, prin mărturii concrete despre cele trăite. Cred cu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fost în închisorile comuniste”, de la mulți dintre foștii deținuți politic ne-a rămas o comoară de neprețuit, și anume memoriile și versurile compuse în perioada detenției. Una dintre temele fascinante ale istoriei moderne a României este cea a rezistenței și trăirii duhovnicești în temnițele comuniste. Am avut șansa de a întâlni mai mulți foști deținuți politic, iar pentru mine simpla lor existență și manifestare a însemnat, poate, mai mult decât orice propovăduire a Evangheliei sau a credinței de către orice misionar cleric
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
literatură carcerală aparținând unora dintre cei mai frumoși fii ai țării noastre, care cu adevărat s-au dovedit a fi și fii ai lui Dumnezeu. Am folosit câteva mărturii directe ale unor oameni complet diferiți ca formație profesională, legate de trăirile duhovnicești din închisoare. Astfel, am apelat la interviuri cu Părintele Justin Pârvu, cu domnul Ilie Tudor - om simplu din satul Podari, la câțiva kilometri de Craiova, astăzi în vârstă de 91 de ani, la momentul interviului având 87, cunoscut și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cărți scrise. Dacă s-ar scrie o carte sau s-ar face un film care să cuprindă toată istoria temnițelor comuniste, probabil cel mai potrivit nume ar fi „Mănăstirile din temnițe”. Și asta pentru că în toate închisorile comuniste rugăciunea și trăirea duhovnicească au fost în prim plan. De aceea și Mântuitorul a fost, poate, mai prezent sau mult mai clar simțit ca prezență acolo, unde era mai intens căutat, decât în așa zisa libertate. În mod evident, cel mai important factor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
să treacă, a fost viața duhovnicească, astfel încât, după cum declară mai mulți dintre ei - Părintele Justin Pârvu, Virgil Totoescu, Virgil Maxim -, celulele, temnițele au fost transformate în mănăstiri. „Închisoarea îți creează condiții aparte. Celula devine chilie de rugăciune, hrana, prilej de trăire în sărăcie, curăție și feciorie. Necunoscutul prilej de încredințare în purtarea de grijă și în voia lui Dumnezeu.” 1.2. Jertfa, urcușul duhovnicesc și Pronia Divină Literatura carcerală este bogată, astfel că putem regăsi acolo mărturii numeroase ale harului pe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nemulțumit, ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, supărăcios, ies împăcat cu cei cărora leam greșit, cu prietenii, cu dușmanii mei, ba chiar și cu mine însumi”. În pofida faptului că nu aveau pregătire teologică, mulți dintre deținuți au avut căutarea și trăirea autentic creștină, care, în final, i-a adus la înțelegerea Tainei și la comuniunea cu Hristos, după cum povestește și Ioan Ianolide: „Tot ce e frumos și bun inunda sufletul meu. Mă copleșeau bucuriile lăuntrice. Trăiam aevea, real, treptat și tainic
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
tainic nașterea din nou”. Pe aceleași coordonate aflăm despre o altă figură marcantă, Valeriu Gafencu, cum a parcurs etapele transformării lăuntrice: „Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi și pocăință, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire și unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii”. Oamenii aceștia au ajuns la un nivel de cunoaștere și trăire duhovnicească atât de înalte, încât scrierile lor se constituie în adevărate lucrări teologice, din care, lucru foarte important, aflăm cum foarte mulți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
etapele transformării lăuntrice: „Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi și pocăință, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire și unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii”. Oamenii aceștia au ajuns la un nivel de cunoaștere și trăire duhovnicească atât de înalte, încât scrierile lor se constituie în adevărate lucrări teologice, din care, lucru foarte important, aflăm cum foarte mulți dintre deținuți, oameni fără pregătire teologică, au reușit să parcurgă drumul spre sfințenie, să urce „Scara” de care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul concentraționar. Mai mult decât atât, domnul Virgil Totoescu consideră că probabil închisoarea a fost cea care l-a păzit de o eventuală cădere sufletească și de o trăire duhovnicească mult inferioară celei din temniță, pe care ar fi avut-o în așa-zisa libertate. Temnița, cu vicisitudinile ei, l-a așezat într-o căutare duhovnicească, care l-a făcut să rămână pe Cărarea Împărăției și după eliberare. Remarcabilă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și deplină... și noutatea, sunt un om nou: de unde atâta prospețime și înnoire ?”. Ioan Ianolide povestește în „Întoarcerea la Hristos” despre convertirea și botezul în închisoare al unui alt evreu, de data aceasta pastor lutheran, Richard Wurmbrand. Acesta, impresionat de trăirea duhovnicească pe care a văzut-o la deținuții români și în mod special la Valeriu Gafencu, i-a cerut lui Ianolide să-l boteze cu numele Valeriu. Ianolide, foarte precaut, îl amână câteva luni, după care, văzând că Wurmbrand rămăsese
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ori. Totuși n-au renunțat și s-au folosit de toate modalitățile pentru a putea face pravila, care cu siguranță le dădea tărie și pe măsură ce primeau întărirea de la Dumnezeu prin rugăciune și prin Sfânta Împărtășanie, mai tare căutau rugăciunea și trăirea obținute în urma întâlnirii cu Mântuitorul, cu Maica Domnului și cu Sfinții lui Dumnezeu (unii se rugau și la Sfinți). Aflăm de la domnul Tică Iulian că atunci când nu era turnător în cameră, rugăciunea se făcea în comun, iar la întrebarea „ce
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
i-a slăbit și, întrebat fiind de un coleg cât vor mai rezista, a răspuns: „Ani de zile !”. Remarcabilă și modestia, dar și tăria credinței reieșite din răspunsul la întrebarea dacă în urma rugăciunii n-a avut niște stări excepționale sau trăiri deosebite: „Nu, nu, nici vorbă”, ducându-ne cu gândul la vorbele Mântuitorului. „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 10, 29). 1.3.4. Spovedania și împărtășania După cum spuneam, urmând exemplele celor respectați, mulți s-au apropiat
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lumină care să ne poată călăuzi pașii spre Cărarea Împărăției? 1.4. Figuri de martiri Dacă tot evocăm prezența Mântuitorului în temnițele comuniste, mi s-ar părea firesc să amintim măcar câțiva dintre eroii care L-au adus, prin viața, trăirile și exemplul lor, pe Mântuitorul alături de cei întemnițați. Traian Trifan, în cursul celor 21 de ani de temniță, a câștigat multe suflete pentru Hristos. Dumitru Bordeianu povestește cum în 1955, la Gherla, în Săptămâna Mare, vrând să vorbească cu bădia
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Valeriu a avut până în clipa morții conștiința că moare pentru Hristos: „În primul rând gândul și sufletul meu se închină Domnului. Mulțumesc că am ajuns aici. Merg la El, sunt fericit că mor pentru Hristos”. O altă figură luminoasă a trăirii profund creștine din carcerele comuniste a fost Gheorghe Jimboiu. Tulburătoare este descrierea de către părintele Liviu Brânzaș în „Raza din catacombă”, a momentelor dinaintea plecării către Domnul a lui Gheorghe Jimboiu, la fel de impresionante ca cele descrise despre Valeriu Gafencu în „Sfântul
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de semnalat este de asemenea faptul că n-am descoperit în temnițele comuniste o poezie atee. O explicație pertinentă găsim la Ioana Cistelecan în cartea sa „Poezia carcerală”: . L. Alonso Schökel afirmă: Poezia e cea care redă cel mai bine trăirile interioare ale foștilor deținuți, textele lor fiind fidele simțirilor din momentele în care au fost compuse, mai cu seamă că știm că majoritatea au fost compuse în minte și trecute pe hârtie în afara închisorii sau reținute în memorie nu numai
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a fost decât un pas, pe care și Lena Constante, ca și atâția alții, l-a făcut, reușind să trăiască pe alocuri o cu totul altă realitate, într-o lume imaginară a ideilor, a sentimentelor, a creației artistice sau a trăirii cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi, un frumos și plăcut substitut al realității sumbre. Nu am întâlnit mărturii în cărțile sau interviurile de memorialistică concentraționară care să nu recunoască influența providențială a versurilor marilor poeți închiși: Radu Gyr, Nichifor Crainic
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
solidaritate în luptă și suferință, o contribuție colosală a avut poezia creată în detenție și care, pe căi diverse, unele chiar miraculoase, a circulat prin toate închisorile. Poeții închisorilor au fost apostolii care au făurit un climat de frățietate, de trăiri comune, de plâns împreună, de suferit și de răbdat împreună, de visat și de sperat împreună, de retrăit amintiri împreună. Datorită lor am descoperit calitatea haotică, mistică, duhovnicească a suferinței sublimată în felul acesta prin poezia lor, prin iubire și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]