14,503 matches
-
este un sat în comuna Mușenița din județul Suceava, Bucovina, România. Acest sat este situat în apropierea graniței româno-ucrainene, în județul Suceava, la 12 km de Siret și la 27 km de Rădăuți și face parte din Comuna Mușenița. Este traversat de Râul Ruda. În această zonă se află o mare resursă de lemn și gaze naturale. Totodată, Vicșani este o localitate cu o mare importanță deoarece prin acest sat trece singura cale ferată care face legătura cu Ucraina, din județul
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
strămutat aici formând satul Valea Mare Nouă. Axa noului sat a fost drumul care unea în mijlocul pădurii Chitanu două drumuri: pe cel de la Bălțați și pe cel care venea de la Bălțeni. După ce străbătea pădurea Braniște, cobora dealul spre valea Darjovului, traversa valea, urcă dealul spre vest, cobora Obrejia și pește câmp, ajungea în partea nord-estică a orașului Slatina. Topograful care a conceput amplasamentul a căutat să sistematizeze, să comanseze, să respecte principiul simetriei. Satul are o șosea principala, pe direcția est-vest
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
Ogrăzile, Dealul lui Gucă și Dealul Motești. Altitudinea absolută a acestor dealuri variază intre 330 m în punctul “După Pisc” și 420 m în punctul “La Nițu “, ajungând la 540 m în punctul “Sub Față”. Valea și Lunca Otăsăului, ce traversează șerpuitor localitatea, întregesc relieful acestei așezări. Ca aspect general valea este asimetrică, mai abrupt fiind malul drept care în cea mai mare parte se sprijină pe dealuri, în timp ce malul stâng este plat pentru că este săpat în depozitele ultimei terase a pârâului
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
cantitate medie de precipitații de 700mm anual. Rețeaua hidrologica este variată, cu bogate pânze freatice, izvoare, numeroase pâraie care se varsă în Someș, cele mai importante pâraie sunt: Valea Șimișna, care limitează teritoriul comunei la est și Valea Iepii ce traversează satul Rus prin centru, pe cursul ei superior aflându-se satul Fântânele-Rus. Diversitatea vegetației este dată de întinsele suprafețe cu pădure de foioase, pășuni, fânețe naturale, vegetație de lunca precum și plantațiile de conifere. Fauna este specifică zonei pădurilor de foioase
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
lungime de 517 km, este unul din cei mai lungi afluenți ai Dunării și curge pe teritoriul a trei țări: Elveția, Austria și Germania. Râul izvorăște din Lacul Lunghin situat în regiunea elvețiană Engadina, la înălțimea de 2.484 m. Traversează apoi lacurile Sils, Silvaplana și St. Moritz. După ce trece granița austriacă la Hochfinstermünz, formează valea Inn-ului superior și străbate land-ul austriac Tirol, iar după ce trece de capitala land-ului, Innsbruck, formează Inn-ul inferior. Inn-ul trece din Austria în Germania
Râul Inn () [Corola-website/Science/302065_a_303394]
-
Sils, Silvaplana și St. Moritz. După ce trece granița austriacă la Hochfinstermünz, formează valea Inn-ului superior și străbate land-ul austriac Tirol, iar după ce trece de capitala land-ului, Innsbruck, formează Inn-ul inferior. Inn-ul trece din Austria în Germania la Kufstein, traversează sud-estul Bavariei, iar de la Braunau, unde primește apele afluentului său Salzach, formează granița dintre Austria și Germania, până la Passau, unde se varsă în Dunăre. Tot la Passau se varsă în Dunăre și Ilz-ul. La confluență, Inn-ul care vine din Alpi
Râul Inn () [Corola-website/Science/302065_a_303394]
-
cap, curioasă pentru formele de relief din jur. Se spune că este posibil să fi fost construit special acest mamelon. De la această formă de cap de om și-a tras și denumirea de , Glavacioc”. Drumul județean 659 este cel care traversează comuna de la nord la sud, fiind principala cale de acces spre reședința județului Argeș. Acest drum leagă localitatea și cu județele învecinate în părțile de sud și est - Teleorman și Dâmbovița. Relieful monoton de câmpie este brăzdat de apele învolburate
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
fiind principala cale de acces spre reședința județului Argeș. Acest drum leagă localitatea și cu județele învecinate în părțile de sud și est - Teleorman și Dâmbovița. Relieful monoton de câmpie este brăzdat de apele învolburate ale râului Dâmbovnic, râu ce traversează parțial teritoriul localității, realizând practic hotarul cu localitățile Slobozia și Șelaru. În afara acestuia, pâraiele Glavacioc și Negrișoara întregesc peisajul hidrografic al apelor curgătoare de pe raza localității. Tot la capitolul hidrografie includem cele două iazuri din partea de est a localității și
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
începută după moartea lui Darius al II-lea. Urmat la tron de fiul său mic Artaxerxes al IV-lea (338 - 336 î.Hr.) care și-a asasinat fratele mai mare. În anul 334 î.Hr. tânărul rege al Macedoniei, Alexandru cel Mare, traversează, în fruntea unei modeste armate, Hellespontul. În pofida uriașelor resurse ale imperiului, Darius III (336 î.Hr.-330 î.Hr.), ultimul suveran ahemenid, se dovedește incapabil să facă față impetuozității lui Alexandru, pierzând bătăliile decisive de la Issos (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
În 97 i.en., dardanii conduc primul atac. Românii au început să cucerească Dardania sub guvernarea lui Appius Claudius Pulcher, acțiune pe care o continuă și succesorul său, C. Scribonius Curios. Curio îi ajunge pe năvălitori până la Dunăre, dar nu traversează fluviul din cauza pădurilor întinse. Își celebrează triumful chiar dacă nu i-a supus pe deplin pe dardani. În anii 72-71 i.en., Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei a condus o demonstrație militară. Expediția pentru ocuparea Dobrogeu actuale a lui C. Antonius
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
regele dacilor-fratii, ca ostatici. Guvernatorul Moesiei a intervenit în sprijinul Chersonesului și l-a obligat pe regele scititor să ridice asediul. Acțiunile lui Aulenius au avut urmări, golul demografic lăsând drum liber sarmaților, manifestându-se prin atacuri asupra Dobrogei. Roxolanii traversează Dunărea în anii 67-68, măcelărind două cohorte auxiliare, iar în iarna următoare, profitând de criză imperiala izbucnită după moartea lui Nero, catafractarii sarmați revin în număr mare de 9000, jefuind nordul Dobrogei. Legiunea III Gallica, sub împăratul Otho, venită din
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
și Tessalia. Trebuia stabilită o poziție de rezistență pe uscat, un aliniament unde să poată fi oprită mulțimea asiatică. Prima alegere a vizat ocuparea trecătorii Tempe, dar aceasta presupunea două riscuri. În primul rând, la nord de ea, câteva trecători traversau munții spre apus, spre Tessalia, trecători prin care perșii s-ar fi putut strecura în spatele liniei grecilor. În al doilea rând, tessalienii erau suspectați de o înțelegere cu regele persan. Ambele riscuri, chiar luate separat, ar fi putut conduce la
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
puternice: Herodot dă cifra fabuloasă de 2641610 de oameni, cifră pe care Ctesias, care a fost medic la curtea urmașilor lui Xerxes, a redus-o la 800000 de oameni. El a pornit la drum în primăvara anului 480 î.Hr., a traversat Hellespontul pe un pod de vase și, sprijinit de o flotă puternică, a coborât spre Grecia prin Tracia și prin Macedonia. Grecii au încercat zadarnic să-l oprească pe invadator la intrarea în Tessalia. Ei au renunțat la acest plan
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în insula Euboia) și Atenei, îndemnat la acest act de răzbunare îndeosebi de Hippias, care încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și să fie exclusiv maritimă, traversând Marea Egee. Înainte de a porni atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu dușmanii Atenei. În mod surprinzător, activitatea sa diplomatică a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de Eubeea. Coloniștii din Atica așezați aici în calitate de cleruhi au sărit în ajutorul Eretriei, dar o apărare comună, atico-euboică, n-a fost organizată. După o rezistență eroică, Eretria a capitulat, iar locuitorii cetății au fost înrobiți. Rămânea acum pedepsirea atenienilor. Traversând canalul, perșii debarcă în apele golfului de la Marathon. Primejdia era iminentă, când un ajutor neașteptat s-a ivit în persoana lui Miltiades cel Tânăr, dușman neîmpăcat al perșilor și al lui Hippias. Întorsîn patrie, însoțit de numeroși soldați, el este
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
necesară în Asia. Și evenimentele i-ai dat dreptate. Flota a fost trimisă către Hellespont cu ordinul să-i asigure trecerea spre Asia, iar el personal a plecat în aceeși direcție. Dar podul de vase nu mai exista. Regele a traversat marea la Abydos și apoi a ajuns la Sardes, de unde plecase. Cei 60.000 de oameni care-l însoțiseră au fost trimiși înapoi în Grecia, unde comanda trupelor de uscat a fost încredințată lui Mardonios. Deocamdată, la sosirea iernii, operațiile
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar, unul din magistrații principali ai republicii Cartagineze ("sofeti") a traversat marea spre Sicilia pentru a-l ataca pe Theron, care se instalase la Himera. Ajutat de ginerele său, Gelon, Theron obține victoria asupra cartaginezilor, iar Hamilcar își pierde viața în împrejurări învăluite în misterul legendelor. Aproape concomitent cu bătălia de la
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
numai probleme militare, ci care să asigure și recunoașterea independenței României și să garanteze integritatea tuturor frontierelor țării, dorința Rusiei a fost de a semna doar un tratat limitat care să evite chestiunile politice și să permită armatei țariste să traverseze teritoriul României, ceea ce a dus la încheierea Convenția din 4/16 aprilie 1877, care obliga guvernul imperial să respecte "integritatea existentă" și "drepturile politice" ale României Ratificarea Convenției a fost urmată la scurt timp de implicarea decisă a țării noastre
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
B, relația dintre ele este de codominanță, fenotipul rezultant prezentând ambele aglutinogene, în cantități aproximativ egale, adică grupa sanguină AB. Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structură și origine obișnuite, din clasele IgM și IgG. Cea mai mare parte sunt IgM, netraversând bariera placentară. Mai sunt numite și "hemaglutinine" sau "izohemaglutinine". Titrul lor este aproape nul la naștere, devenind detectabili la vârsta de aproximativ 6 luni. Cresc apoi în ritm constant până la 8-10 ani, când ajung la titrul ce se va menține
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
la care se adaugă, în perioada maturității, socializarea politică continuă, condiționată de asumarea de către adult a unor noi inițiative, roluri prin care își va concretiza statutul de cetățean. Conținutul socializării diferă în funcție de stadiul ontogenetic, de profilul, scopurile și valorile grupurilor traversate de ființa umană. Copilul este socializat într-un cadru profund afectiv (familia) iar adultul în medii, de regulă, interesate, cu viață axată pe valori, scopuri și norme specifice. Adultul va recepta și va asimila cultura politică a grupului (a clasei
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
și armament superior, inclusiv puști noi de fabricație britanică și americană și artilerie germană. Comandamentul militar otoman din Constantinopol a evaluat greșit intențiile rușilor. A presupus că rușii nu vor voi să mărșăluiască de-a lungul Dunării și să o traverseze departe de deltă, și că vor prefera calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre, ignorând faptul că acea zonă avea cele mai întărite și mai bine aprovizionate fortărețe turcești. Mai în amonte, exista o singură fortăreață bine apărată pe Dunăre, Vidin, care
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
pentru că oamenii conduși de Osman Pașa se întorceau din războiul din Serbia. Campania rusă a fost mai bine planificată, dar s-a bazat mai mult pe pasivitatea turcilor. Inițial, rușii au trimis un efectiv redus de trupe; Dunărea a fost traversată în iunie de o forță de aproximativ , puțin mai mică decât forțele turcești combinate din Balcani (aproximativ ). După ce a întâmpinat dificultăți (la Plevna și Stara Zagora), comandamentul militar rusesc a realizat că nu are resursele necesare și a trecut pe
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
întrerupt rutele de aprovizionare ale turcilor fortificați. În lipsa proviziilor, Osman Pașa a făcut o tentativă de rupe asediul în direcția Opanez. În noaptea de 9 decembrie, turcii au ieșit în liniște, au întins poduri peste râul Vit și l-au traversat, atacând pe un front de și trecând de prima linie a tranșeelor rusești. S-au dus lupte la baionetă, niciuna din părți nereușind să obțină vreun avantaj. Profitând de avantajul numeric, rușii i-au împins în cele din urmă pe
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
maro (C.ruficollis) și cioara bălțată(C.albus ) din Africa, și corbul chihuahuan (C.cryptoleucus) din sud-vestul Americii de Nord.În timp ce unele autorități au recunoscut mai multe 11 subspecii,altele recunosc doar opt: Corbul comun a evoluat în Lumea Veche si a traversat podul Bering în America de Nord. Studii genetice recente, care au examinat ADN-ul corbilor comuni din întreaga lume, au stabilit că păsările se împart în cel puțin două clanuri: Un clan în California, găsit numai în sud-vestul Statelor Unite, precum și un clan
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
și o armată mai mică de circa 5.000 de oameni, comandată de contele croat Cristofor Frankopan. Datorită situării geografice a regatului, țelul final al armatei turcești nu a putut fi determinat până la trecerea munților. Din nefericire, după ce turcii au traversat munții, armata Transilvaniei era mai departe de Buda decât otomanii. Documentele istorice ale vremii, deși rare, au consemnat faptul că Ludovic a preferat să se retragă, lăsând turcilor cale liberă. Forțele maghiare au ales câmpul de luptă, o câmpie deschisă
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]