122,458 matches
-
să apere drepturile cazacilor-țărani împotriva abuzurilor ofițerilor cazaci. Atunci când cazacii l-au ales pe hetmanul Pavlo Polubotok, oponent al reformelor inițiate de ruși, acesta din urmă nu a fost confirmat de țar, a fost arestat și a murit în închisoare. Colegiul (rus) al Micii Rusii a condus Hetmanatul până în 1727, când și-a încetat existența și a fost ales un nou hetman, Dănilă Apostol. Relațiile dintre Hetmanant și Rusia au fost reglementate prin adoptarea unui cod cu 28 de articole. Acest
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
28 de articole. Acest cod a fost valabil până în momentul desființării Hetmanatului. Printre altele, acest cod stipula că: În 1764, poziția hetmanului a fost desființată de împărăteasa Ecaterina cea Mare, iar atribuțiile sale au fost preluate de un al doilea Colegiu al Rusiei Mici, fomat din patru funcționari guvernamentali ruși și patru cazaci aleși. Acest colegiu a început prudent dar ferm să elimine ultimele vestigii ale autonomiei locale căzăcești. În 1781, Colegiul Rusiei Mici a desființat sistemul regimentelor autonome căzăcești. Doi
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
cod stipula că: În 1764, poziția hetmanului a fost desființată de împărăteasa Ecaterina cea Mare, iar atribuțiile sale au fost preluate de un al doilea Colegiu al Rusiei Mici, fomat din patru funcționari guvernamentali ruși și patru cazaci aleși. Acest colegiu a început prudent dar ferm să elimine ultimele vestigii ale autonomiei locale căzăcești. În 1781, Colegiul Rusiei Mici a desființat sistemul regimentelor autonome căzăcești. Doi ani mai târziu, a fost restricționat dreptul la libera mișcare a țăranilor, iar procesul de
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
atribuțiile sale au fost preluate de un al doilea Colegiu al Rusiei Mici, fomat din patru funcționari guvernamentali ruși și patru cazaci aleși. Acest colegiu a început prudent dar ferm să elimine ultimele vestigii ale autonomiei locale căzăcești. În 1781, Colegiul Rusiei Mici a desființat sistemul regimentelor autonome căzăcești. Doi ani mai târziu, a fost restricționat dreptul la libera mișcare a țăranilor, iar procesul de iobăgizare al populației rurale ucrainene a fost încheiat. Soldații cazaci au fost integrați în armata rusă
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
de-a lungul întregii perioade comuniste. Inițiator si cordonator al "Revue d'Études Sud-Est Européennes" (redactor 1967-72; redactor-șef adjunct 1972-1989, director 1990-1997) și "Sud-Estul și Contextul European", reviste ale Institutului de Studii Sud-Est Europene. Membru fondator sau membru în colegiul de redacție al unor reviste precum "Mentalités/Mentalities" (Hamilton), "New European Quarterly" (Colorado), "Revue de Littérature Comparée" (Paris), "Dix-Huitième Siècle" (Paris); al revistelor "Synthésis" (redactor-șef adjunct 1972-1989), "Studii și Cercetări de Istoria Artei", "Viața Românească". Colaborator important al revistelor
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
Maestrul Zamfirescu s-a născut la 3 mai 1936, la Ploiești, fiind al doilea copil (după fratele său Adrian) al Mariei și al inginerului chimist Mihai Zamfirescu. În 1954 absolvă Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești (fostul liceu Sfinții Petru și Pavel). Este respins de câteva ori la concursurile de admitere la facultate și se vede obligat să se angajeze că muncitor drumar necalificat, apoi că proiectant la Uzina 1 Mai
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
1978-1980, "Ierarhiile pergamentelor", Editura Panteon 1995. este fondatorul revistei: „Pleida” (1990) și membru-fondator al revistei „Poesis”, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj; membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, membru U.Z.R. și al A.S.I.S.C., Cluj-Napoca, membru al colegiului director al Asociației Scritorilor Profesioniști din România, membru al Centrului PEN, iar din 1999 până în prezent este director general al Editurii Dacia din Cluj. În 1980 primește premiul pentru proză al Revistei Tribuna. Volumul "Weekend în Infern", apărut în anul
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
pentru Pace Internațională, sub editorialul lui James T. Shotwell. Dorothy Anderson susține că activitatea din cadrul acestei instituții va constitui „"baza pentru mare parte din dezvoltarea de mai târziu a gândirii lui Mitrany"”. În cadrul acestei Fundații, Mitrany a fost implicat în colegiul editorial al unei serii de volume privind „"istoria socială și economică a războiului mondial"”, publicând, în 1936, cartea "The Effects of the War in Southeastern Europe". Cele mai importante lucrări semnate de Mitrany în perioada interbelică au fost: Lucrare care
David Mitrany () [Corola-website/Science/316061_a_317390]
-
Liberia Broadcasting System este a statului și transmite la nivel național din sediul său principal din Monrovia. În Monrovia se află Universitatea din Liberia, alături de Universitatea Cuttington și de multe școli publice sau private. Educația medicală se poate face la Colegiul de medicină A.M. Dogliotti, Există și o școală pentru asistente la Institutul Național de Arte medicale Tubman. Printre școli se află Licelul Central Monrovia, Liceul Bostwain, Liceul D. Twe High, Liceul G. W. Gibson și Liceul William V. S. Tubman
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
debutat pe scena concertistica la vârsta de 9 ani. În 2006, la numai 16 ani, a fost admisă la Universitatea de Muzică „Franz Liszt” din Weimar (Germania) la clasa profesorului Grigory Gruzman. A urmat în paralel pregătirea învățământului liceal la Colegiul Național Andrei Șaguna din Brașov (2006-2009). Din toamna anului 2011, urmează cursurile de Masterat în cadrul Universității de Muzică din Nürnberg sub îndrumarea profesorului Wolfgang Mânz . A participat la numeroase cursuri de Măiestrie Artistică susținute de muzicieni de renume cum sunt
Alina Bercu () [Corola-website/Science/316144_a_317473]
-
de mama de la vârsta de doi ani, a fost crescut de bunicii materni la Villiers-Robert-Jura. Va evocă acele locuri în românele sale. Odată cu dispariția bunicii sale, în 1910, a plecat să locuiască la o mătușa, care l-a înscris la Colegiul din Dole. A urmat Politehnica până în toamna anului 1919, când o epidemie de gripă spaniolă l-a lăsat cu studiile neterminate și cu o sănătate șubredă. Între 1919 și 1923 a satisfăcut stagiul militar, după care a mers la Paris
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
din Marina Regală Daneză. În 1997, Prințul Moștenitor a fost numit căpitan în rezervă al armatei și în 2000 căpitan în rezervă al aviației. În perioada 2001-2002 Prințul Frederik a încheiat etapa a II-a de antrenamente pentru lideri la Colegiul Regal Danez pentru Apărare. În 2002, Frederik a fost numit maior în rezervă al armatei și aviației și comandant al marinei. În aprilie 2004 a fost numit comandant cu grad de senior în marină, locotenent colonel în armată și locotenent
Frederic al Danemarcei () [Corola-website/Science/316267_a_317596]
-
în învățămîntul superior. După 1990, premiul se acordă în continuare prin strădaniile Fundației "Nichita Stănescu", în cadrul căreia ființează o secțiune "Profesor Ion Th. Grigore", constituită la 18 aprilie 1992. Începînd de la 28 mai 2009, această fundație a fost preluată de Colegiul Național "Ion Luca Caragiale" din Ploiești. Tot prin strădaniile Fundației "Nichita Stănescu", s-a reușit ca, la împlinirea a 90 de ani de la naștere, străzii din Ploiești care trece pe lîngă curtea Colegiului Național "Ion Luca Caragiale" (fostă "Soarelui") să
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
2009, această fundație a fost preluată de Colegiul Național "Ion Luca Caragiale" din Ploiești. Tot prin strădaniile Fundației "Nichita Stănescu", s-a reușit ca, la împlinirea a 90 de ani de la naștere, străzii din Ploiești care trece pe lîngă curtea Colegiului Național "Ion Luca Caragiale" (fostă "Soarelui") să i se dea numele "Profesor Ion Th. Grigore". La împlinirea a 100 de ani de la naștere, pe 22 octombrie 2007, împreună cu Societatea Culturală "Ploiești - Mileniul III" și cu Colegiul Național "„Ion Luca Caragiale
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
trece pe lîngă curtea Colegiului Național "Ion Luca Caragiale" (fostă "Soarelui") să i se dea numele "Profesor Ion Th. Grigore". La împlinirea a 100 de ani de la naștere, pe 22 octombrie 2007, împreună cu Societatea Culturală "Ploiești - Mileniul III" și cu Colegiul Național "„Ion Luca Caragiale”", fundația a organizat sărbătorirea centenarului, cu care ocazie Editura "Ploiești - Mileniul III" a lansat monografia "Ion Grigore, Destinul unui dascăl" scrisă de ziaristul și scriitorul Ioan Groșescu și volumul postum " Viața și eu - confrați umoriști", conținînd
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări. Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii "Far idișn Kind" ("Für das jüdische Kind"; „Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului "Undzăr Țait". În 1936 a condus colegiul de redacție al revistei pentru copii în limba ebraică "Eșkolot", la care colaborau în anii 1923-1929 Iacov Fihman și Simha Ben-Țion. Rozental a fost corespondent al periodicelor "Die Welt" („Lumea”, din Berlin), "Literarishe Blätter" („Foi literare”, din Varșovia), "Ereț-Yisroel-Zeitung" („Ziarul
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
un Model 47 coupe din 1914. Detroit Electric poate fi vazut în diverse muzee de automobile, de exemplu, în Muzeul Auto Mondial Belgian din Bruxelles, și în Altlußheim, în Germania. Un Detroit Electric foarte frumos restaurat și funcțional, deținut de Colegiul Unional, se află în Edison Exploratorium aflat în Schenectady, New York. Detroit Electric a fost un automobil electric de la începutul secolului 20, "poate cel mai popular din istorie", după spusele lui Albert Lam, președinte și director executiv. Compania de automobile electrice
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
și 2 albume pe locul 1. VH1 a clasat trupa Marilyn Manșon pe locul 78 în topul lor, "100 Great Artists of Hard Rock". Marilyn Manșon a vandut peste 50 de milioane de înregistrări. În 1989, Brian Warner era la colegiu ca student, lucrând să devină jurnalist, astfel a dobândit experiență în domeniul muzical deoarece scria astfel de articole pentru revista 25th Parallel din Florida de Sud. Astfel, acesta s-a întâlnit cu câțiva dintre artiștii cu care trupa să vă
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
a fost socrul celebrului istoric Tacitus. În 95 a fost numit comisar de apă pentru apeducte (curator aquarum) la Roma de către împăratul Nerva, o funcție conferită persoanelor cu statut social foarte mare. El a fost, de asemenea, un membru al "Colegiului de bun augurAcesta a prezentat un raport oficial cu privire la starea apeductelor care deservesc Roma spre sfârșitul secolului I d.Hr., primul raport oficial al unei anchete cu privire la lucrările de inginerie care a fost publicat vreodată. În această calitate el a urmat
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
ascensiune care rămâne blocată într-un oraș aproape nepopulat în filmul Desert Blue. Faima ei crește însă cu filmele 200 Cigarretes, unde o joacă pe Cindy, și Gossip (ro: Bârfa), unde o joacă pe Naomi Preston, o studentă a unui colegiu nord-estic american. Însă rolul care i-a adus celebritatea a fost cel al lui Penny Lane din filmul "Almost Famous" (2000), pentru care a și primit premiul Glob de Aur pentru Cea mai bună actriță în rol secundar și a
Kate Hudson () [Corola-website/Science/320171_a_321500]
-
din familia regală a Aquitaniei, care-și pierduse tronul, după ce Caius Iulius Caesar le-a supus țara. Totuși, familia sa era încă una influentă. Tatăl lui Vindex, a devenit senator, după ce Claudius a permis nobilimii din Gallia să intre în Colegiul Auguștilor. a fost și el senator roman, iar după ce a fost praetor, a devenit guvernator al Galliei Lugdunensis. Marele istoric roman Dio Cassius ne spune că el , a avut un corp puternic și o minte perspicace, a fost calificat pentru
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
a fost recunoscută de regele Filip August în anul 1200 și de papa Inocențiu al III-lea în anul 1215. A dobândit rapid un mare prestigiu, îndeosebi în domeniile filosofiei și în domeniul teologiei. Constituită ca o asociație a tuturor colegiilor pariziene situate pe malul stâng al Senei, ea asigura formarea personalului din instituțiile regale (consiliul de stat, parlamente, tribunale, fisc) și ecleziastice (episcopi, abați, personal didactic, medici, cler superior). , după o lungă perioadă de declin în epoca modernă, a fost
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
foarte călduroase, dar cu primăveri și toamne ploioase. Newberg este deservit de districtul școlar , care are șase școli elementare, două școli secundare și un liceu, . Ca instituție de învățământ superior, pe plan local există , transformată în universitate dintr-un fost colegiu.
Newberg, Oregon () [Corola-website/Science/320286_a_321615]
-
banca « Ramsbottom Newman & Co » și-a suspendat plățile pe motiv de faliment. John Henry Newman a rămas vara următoare la Ealing, în timp ce prietenii săi au plecat în familiile lor. În vârstă de 15 ani, a intrat în ultimul an de colegiu, când l-a întâlnit pe reverendul "Walter Mayers", protestant evanghelic, apropiat de metodismul lui John Wesley. Newman a avut lungi conversații cu Mayers, care l-a impresionat prin lecturile și prin discuțiile sale, și a aderat la evanghelism. Admis la
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
lucrările privitoare la Sfântul Atanasie din Alexandria și a început să lucreze la redactarea "meditațiilor teologice". Doi ani s-au scurs până să fie primit oficial în Biserica Catolică, la 9 octombrie 1845, de Dominique Barberi, un pasionist italian, la Colegiul din Littlemore. Convertirea sa la catolicism a fost pentru Newman un izvor de pace și de bucurie. La 22 februarie 1846, Newman a părăsit Oxfordul pentru colegiul teologic de la Oscott, aproape de Birmingham, unde își avea reședința Nicholas Wiseman, vicar apostolic
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]