122,033 matches
-
mutată la Leichtbau Budweis în Budweis. În 1944 producția de Fieseler Fi 156 a fost mutată de la Leichtbau Budweis la fabrica Mráz în Chocen care a produs 138 de exemplare denumite K-65 Čáp. Producția s-a încheiat în 1948. După eliberarea franței în 1944 producția de Fieseler Fi 156 a continuat la cererea Armée de l'Air și a fost denumit MS 500, pentru varianta construita cu motoare Argus As 10 rămase în stoc. Modelele care au folosit alte motoare au
Fieseler Fi 156 () [Corola-website/Science/325854_a_327183]
-
are card de 128 MB inclus. Pe partea de sus are semnul NOKIA chiar deasupra capacul obiectivului camerei. Această parte al telefonului este realizat din plastic negru lucios cu ornamente de gri. În partea de jos se află butonul de eliberare a capacului bateriei. Partea dreapta adăpostește butonul de fotografiere a camerei și slot pentru card de memorie. Slotul pentru card de memorie de tip Multimedia Card (RS-DV-MMC). Partea superioară a are doar butonul de Pornire/Oprire și Profiluri. În partea
Nokia N72 () [Corola-website/Science/325872_a_327201]
-
ne gândim, prin analogie cu numeroși haiduci care au acest nume. O mare cotitură survine în viață Obedenilor, mai cu seamă a fratelui mai tânăr, Gheorghe-Stoian, în anul 1833. În această vreme moare Patru, tatăl. Are loc apoi acțiunea de eliberare din partea Șerbiei a unor fâșii de teritorii rămase sub stăpânire turcească încă de la înăbușirea răscoalei sârbe (1804-1813), printre acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
de succes în New York în anii 1920, înainte de a pleca la Paris unde a devenit fotograf de modă și arta. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Lee a devenit un corespondent de războit aclamat, acoperind subiecte precum London Blitz, eliberarea Parisului și lagărele de concentrare de la Buchenwald și Dachau. s-a născut în 23 aprilie 1907 în în Poughkeepsie, New York. Părinții ei au fost Theodore and Florence Miller. Tatăl ei a provenit dintr-o familie germană, iar mama sa era
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
a fost adoptat în urma semnării Acordului global de pace care a pus capăt celui de-al doilea Războiului Civil Sudanez. Steagul a fost utilizat anterior ca steag al Armatei Populare de Eliberare din Sudan. Steagul are asemănări puternice cu steagurile Sudanului (din care Sudanul de Sud s-a desprins în 2011) și Kenyei. Preia negrul, roșul, albul și verdele de la steagul sudanez (deși simbolic culorile nu au aceeași semnificație), având în plus
Drapelul Sudanului de Sud () [Corola-website/Science/325089_a_326418]
-
Sud, cel mai sudic punct de pe glob. a fost un punct de reper în istoria explorării britanice a Antarcticii. Expediția a fost considerată a fi de succes, în ciuda faptului că a fost nevoie de o încă o misiune costisitoare pentru eliberarea echipajului și a navei rămasă captivă în gheață. Totuși, rezultatele sale științifice îndoielnice au dus la dispute în cadrul oamenilor de știință. Marele eșec al expediției a fost determinat de incapacitatea de a stăpâni tehnicile de călătorie polară ce includeau utilizarea
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de-o parte și un rezultat al încercărilor de realizare a dezideratelor Imperiului Rus de recuperare a teritoriilor pierdute în timpul Războiului din Crimeea, de confirmare ca putere în regiunea Mării Negre și de câștigare a prestigiului internațional prin sprijinirea mișcărilor de eliberare națională din Balcani. Ca urmare a înfrângerii otomanilor în război, principatele României, Serbiei și Muntenegrului, care erau de facto state suverane de ceva vreme, și-au proclamat în mod oficial independența față de Imperiul Otoman. După aproape 500 de ani de
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
de Nordheim și ducele Magnus Billung de Saxonia (1070-1071). Regele l-a reținut pe Magnus prizonier la Harzburg, chiar și după ce acesta obținuse succesiunea în Ducatul de Saxonia din 1072. Acest lucru a escaladat tensiunile dintre curtea regală și saxoni; eliberarea ulterioară a lui Magnus în schimbul a 70 de suabi capturați din Lüneburg nu a reușit să încurajeze o îmbunătățire a relațiilor. În 1073, câțiva episcopi și nobili au organizat rezistența împotriva regelui. Unele castele au fost asaltate, iar regele a
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
consecințelor socializării de gen preluând critic teoriile existente. Juliet Mitchell este printre primele autoare care abordează sistematic subiectul în "Women. The Longest Revolution" (1966) Ea consideră că socializarea este una din cele 4 structuri sociale care trebuie transformate radical pentru eliberarea femeilor (alături de producția de bunuri, reproducere și sexualitatea). Autoare precum Nancy Chodorow sau Dorothy Dinnerstein pun accentul în lucrările lor pe consecințele asupra dezvoltării personalității copilului ale faptului că în majoritatea societăților contemporane femeile sunt principalii socializatori (mame, bunici, baby
Socializare de gen () [Corola-website/Science/325270_a_326599]
-
persoane printre care se numără Kim Schmitz (fondatorul platformei), Finn Batato (director de marketing), Mathias Ortmann (director de sisteme informatice și cofondator), iar Bram van der Kolk a fost arestat de Agenția de Crimă Organizată din Noua Zeelandă. Cererea lor de eliberare pe cauțiune a fost respinsă de instanța din Noua Zeelandă, așa cum a fost respinsă și de autoritățile americane. Schmitz a apelat la serviciile avocatului Ira Rothken, care a apărat mai multe cazuri de încălcare a drepturilor de autor. Rothken susține că
Megaupload () [Corola-website/Science/325284_a_326613]
-
de către bărbați, asumându-și „păcatul neascultări tatălui”, repetând actul nesupunerii ca gest constitutiv al existenței femeiești libere. Teoretizările feministelor radicale își asumă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Convingerea radicalelor este aceea că eliberarea vine de acolo de unde vine și servitutea: din interior. Într-o bună măsură, propunerile radicalelor vizează o familie mai largă de abordare, cea a eticilor virtuții. 1. pasiunile artificiale: sentimentele negative de neîncredere, vină, frustrație, resentiment, ostilitate, resemnare, „împlinire” (induse
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
consilierii municipiului Brașov (Maria Nicolau, Compt public). Deși scopul inițial al Reuniunii a fost “Ajutorul creșterii fetițelor române mai sărace, rămase orfane după Revoluția din 1848-1849”, prin tot ce întreprindea, se integra, de fapt, în programul politic al mișcării de eliberare națională a românilor din Imperiul Habsburgic. După modelul Reuniunii brașovene, au fost constituite asociații de femei în peste 60 de localități din Transilvania și Banat, la: Lugoj (1863); Mediaș (1870); Făgăraș (1876); Turda-Abrud (1884); Sibiu (1881); Arad (1884); Hunedoara (1886
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
Petrino-Armis, Elena Popovici Logothetti, Sofia Ștefanovici, Victoria Stircea, Maria Grigorcea, Ștefania Hurmuzachi, Agripina Onciul ș.a. Aflată sub direcția și îndrumarea Societății pentru literatura și cultura română din Bucovina, Societatea Doamnelor urmărea să îmbine lupta pentru emanciparea lor cu lupta de eliberare națională a românilor din Austro-Ungaria (I. V. Stefănelli, Mișcarea feministă din Bucovina). Având drept model activitatea reuniunilor de femei din Transilvania, Societatea și-a creat o primă filială la Suceava, apoi alte 26, pe tot cuprinsul Bucovinei. Ca urmare a
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
început să treacă la ora 4:30 p.m., dar grosul acestei forțe a trecut abia în ziua de 12 decembrie. Marea Divizie Centru a lui Hooker a trecut la 13 decembrie, trecând și pe podurile nordice, și pe cele sudice. Eliberarea clădirilor orașului de către infanteria lui Sumner și de către focul de artilerie de peste râu a demarat prima mare luptă urbană a războiului. Tunarii unioniști au trimis peste 5.000 de proiectile către oraș și către crestele de la vest de el. Până
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
relații cordiale nici cu bizantinii, cu care Liutprand lupta în 728-729, nici cu exarhul de Ravenna, pe care același Liutprand îl asalta în mod frecvent, însă ei nu erau încântați să considere incursiunile longobarde în teritoriul lor ca pe o "eliberare". Liutprand a atacat Ravenna și Cesena urmând via Aemilia în 743, probabil în scopul de a controla o trecere prin teritoriul bizantin pentru a ajunge la Spoleto. Succesorul său, Ratchis, atacat la rândul său unele orașe din Pentapolis, ca și
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
revizuire a procesului de către Armata SUA, toate celelalte fiind și ele comutate în anii următori. În anii 1950, toți condamnații au fost eliberați, ultimul care a ieșit din închisoare fiind Peiper în 1956. Discuția ce a urmat procesului și a eliberării timpurii a condamnaților a fost utilizată apoi de unii negaționiști ca exemplu al justiției de după război aplicată la discreția învingătorului. Pornind de la acest principiu, au fost readuse în discuție chiar și concluziile proceselor de la Nürnberg care, conform teoriilor lor, au
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
țesăturile de lână în oraș. În anul 1225, un bărbat a apărut în Flandra pretinzând că este tatăl Ioanei, Balduin, revenit după 20 de ani. Acesta a devenit imediat motivul unei răscoale populare. Totodată, respectivul personaj a fost felicitat pentru eliberare de către regele Henric al III-lea al Angliei, însă atunci când s-a întâlnit cu regele Ludovic al VIII-lea al Franței, respectivul nu a reușit să răspundă unor întrebări ale regelui. Unii clerici l-au identificat ca fiind un burgund
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
să fugă, a fost capturat de către Ludovic, trimis la curtea Ioanei și executat în 1226. În 1226, Ioana a semnat un tratat la Melun cu Ludovic al VIII-lea, în virtutea căruia ea urma să plătească 50.000 de livre pentru eliberarea soțului ei. Ferdinand a fost în final eliberat la începutul anului următor de către Blanche of Castilia, al cărei fiu, Ludovic al IX-lea tocmai urcase pe tron. În 1212, Ioana s-a căsătorit cu infantele Ferdinand, iar apoi, în 1237
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
înfrânt pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile abației de la Montecassino împreună cu Lando. Acesta din urmă l-a capturat pe abatele Richer și, în schimbul eliberării abatelui, a obținut eliberarea lui Atenulf și recunoașterea stăpânirii acestuia asupra Gaetei. În toamna anului 1058, fiul mai mare al lui Atenulf, care se logodise cu o fiică a normandului Richard I de Capua, a murit. Richard a solicitat totuși
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile abației de la Montecassino împreună cu Lando. Acesta din urmă l-a capturat pe abatele Richer și, în schimbul eliberării abatelui, a obținut eliberarea lui Atenulf și recunoașterea stăpânirii acestuia asupra Gaetei. În toamna anului 1058, fiul mai mare al lui Atenulf, care se logodise cu o fiică a normandului Richard I de Capua, a murit. Richard a solicitat totuși obținerea "morgengab" (dotei). Ducele
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
succesor, Herman, fiind minor, necesita un regent. Prima alegere, Bellebouche, a fost un eșec. Richard Drengot, un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
în curând, cu ajutorul acestora, cei patru conspiratori au fost asasinați în Salerno de către o largă forță normandă și de armata strânsă de Guy din rândul salernitanilor. Familiile asasinilor au căzut curând în mîinile asediatorilor, așa încât ei au început negocierea prin eliberarea lui Gisulf, fiul și moștenitorul lui Guaimar. Guy a acceptat capitularea imediat după aceea, promițând să nu tulbure în niciun fel familiile asasinilor lui Guaimar. Cu toate acestea, normanzii, care considerau că nu erau legați de jurământul făcut către Guy
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
urma să prezinte împăratului o petiție de 16 puncte prin care românii își cereau drepturile. Delegația se află sub conducerea mitropolitului Andrei Șaguna. Delegația care se afla pe drum spre Insbruck a fost arestată, membrii ei fiind socotiți spioni. După eliberare, Popazu a prezentat împăratului petiția românilor și a afirmat că românii nu au avut niciodată încredere în conducătorii unguri. În 11 iunie se primește o rezoluție, dar nu-i mulțumește pe români, astfel încât la 24 iunie delegația a plecat spre
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
de 25 de ani și 4 luni, iar Capua Nouă pentru încă un an și 8 luni. Conform cronicarului Erchempert, Landulf a fost un "vir bellicosissimus" ("bărbat foarte belicos"). În 839, în conformitate cu "Chronica S. Benedicti Casinensis", Landulf a luat inițiativa eliberării lui Siconulf, fratele principelui Sicard de Benevento care fusese asasinat. Astfel, Landulf l-a sprijinit pe Siconulf în războiul acestuia cu uzurpatorul Radelchis I. Siconulf a fost proclamat principe în Salerno, iar Landulf i-a garantat acel oraș. Anterior, Landulf
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
pe care familia respectivă l-a dominat nestingherită până în 977. Sora lui Guaifer, Adelchisa, era căsătorită cu principele Sicard de Benevento și când acesta a fost asasinat, iar Radelchis I a uzurpat tronul beneventin, familia Dauferizilor a acordat ajutor în eliberarea lui Siconulf, fratele principelui ucis, și l-a sprijinit în războiul declanșat împotriva lui Radelchis, inclusiv proclamându-l principe de Salerno. În 851, marele principat de Benevento a fost în mod oficial divizat între Benevento și Salerno de către împăratul Ludovic
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]