12,220 matches
-
-lea. Devenită proprietate a statului în timpul Revoluției și apoi dezafectată în anul 1919, capela Sfântul Baqui a fost în cele din urmă vândută în anul 1920. Astăzi proprietate privată, edificiul este amenințat de ruină. Frescele murale ale capelei Sfântului Baqui înfățișează scene din viața legendarului legionar, alături de niște bizari îngerași negri care decorează bolta pictată. La fel de stranie este și constatarea faptului că sfântul Baqui este omniprezent în Jouques (statui, tablouri, fresce, etc.) deși aparent, prezența nu îi este justificată de nicio
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
limba română) semnifică un lucru despre care se vorbește mult dar care nu apare niciodată. (n. trad.) 91 Vizitatorul Catedralei din Strasburg poate admira în absida altarului un vitraliu al meșterului sticlar Max Lugrand, oferit de către Consiliul Europei, ce o înfățișează pe Fecioara Maria, protectoarea orașului. Ea este îmbrăcată cu o manta de culoarea cerului și poartă coroana cu douăsprezece stele aurii "simbolul perfecțiunii și a desăvârșirii...". 92 În tratatul semnat în orașul olandez Maastricht (Maëstricht în franceză) la data de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
teorie contemporană afirmă utilitatea și seriozitatea poeziei considerând că .ea transmite cunoștințe - un gen de-cunoștințe. Poezia este o formă de cunoaștere. Aristotel a spus ceva asemănător în vestita iui afirmație că poezia este mai filozofică decât istoria, deoarece istoricul "înfățișează fapte aievea întâmplate, iar poetul fapte ce s-ar fi putut întâmpla", adică generalul și probabilul. Acum însă, când istoria, ca și literatura, pane o disciplină inconsistentă, prost definită și când știința este rivalul cel impresionant, se susține mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
prin care trec personajele, tentate să se împlinească în virtutea unor porniri umane firești, reprezintă întrebări obsesive, uneori chiar chinuitoare. În felul de a fi al lui Delaoancea, protagonistul romanului Vămile, se recunoaște o trăsătură proprie prozei moderne: tendința de a înfățișa un erou în formare. Delaoancea este confruntat cu „vămile” vieții de toate zilele, cu multele și măruntele probleme ale cotidianului. Știe că nu mai poate rămâne „un copil minune”, dar ardoarea donquijotescă a pornirilor sale nu se stinge. Nevoia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce privește viața, semenii și pe sine însuși ca spectacol. Povestirile avându-l ca protagonist pe Neagu Beagu îl înfățișează și în postura - nu mai puțin autentică și atractivă - de scriitor pentru copii. SCRIERI: Dragostea noastră cea de toate zilele, București, 1934; Nimic despre Japonia, Călărași, 1935; Sunt soldat și călăreț, București, 1937; Neagu, București, 1937; Turnul Babel, București, 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Paul Bourget. Și Edward Lucie-Smith observă faptul că "Detaliul era o veritabilă capcană pentru Moreau. Concepția operelor sale nu-i punea probleme, elaborarea lor, în schimb, adesea. Era un artist autentic vizionar în sensul în care prima sa idee se înfățișa întotdeauna spiritului său în ansamblul liniilor și contururilor principale"45. Cu alte cuvinte, în cazul lui Moreau avem o permanentă tensiune între concepția de ansamblu a operei și realizarea ei, unde este sesizabil efectul densității decorative prin acumularea detaliului care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a marcat puternic pe pictor. În 1863 pictează unul din tablourile celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sylva în urma unei conversații, în care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un pat mortuar, având la picioarele patului obiectele investite simbolic ale profesiei militare, coiful, lancea, scutul; ale plenitudinii vieții, cupa deșertată, mandolina, și cartea, simbol al unei înțelepciuni care nu salvează de la această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul observă metamorfozele prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
complace într-o postură abia camuflat masochistă? În 1891, comisia artistică a Universității din Viena înaintează Ministerului Educației planul pentru decorarea plafonului Marelui Hol al Aulei Universității construită de Heinrich von Ferstel. Comisia propunea patru picturi în ulei care să înfățișeze într-o manieră alegorică cele patru facultăți: Teologia, Filozofia, Medicina și Jurisprundența. În 1893, Ministerul Educației se decide asupra a doi artiști, Franz Matsch și Gustav Klimt, care-și împart sarcinile, Teologia îi revine lui Matsch, precum și șase lunete, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amenințărilor dizolvante al iraționalului. Într-adevăr, tabloul lui Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi sub presiunea unui transport oniric-voluptuos pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala lui William Morris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sta la îndemâna oricui: "Așa încât, pentru un decorator ce vrea să pară român, arta decorativă se rezumă în reproducerea mai mult sau mai puțin fidelă a artei din industria casnică, sau a artei bizantine, păstrată în monumentele religioase"153. Metoda este înfățișată în simplitatea mecanismului ei reproductiv care nu lasă loc inovației, concepției personale, sensibilității estetice a artistului: "E vorba de a decora o copertă de carte, un timbru poștal, sau o cutie de chibrituri... Foarte bine; se iau cusături naționale, se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
către o poiană, ci către "templu antic". Printre primii care se ocupă de arta decorativă este și G.D. Mirea, realizând panourile din sala de onoare a consiliului Băncii Naționale, Prometeu aducând focul din cer și Mercur încoronând munca, picturile simbolist-alegorice înfățișând Muzica și Dansul, pictate pe plafonul din salonul de recepție al Casei Vernescu, actualmente Cazinou, cele patru panouri din scafă, Forța, Justiția, Temperanța și Adevărul, alte două plafoane pictate din palatul Cantacuzino, Primăvara și Muzica (Preludiul), care au fost expuse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care participă la oficierea unor misterii sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorative ale lui Kimon Loghi evocă feerii bizantine. Pictura lui Loghi, Portret de fată, (ulei pe pânză, 0,659 x 0,535 cm, semnat în partea dreaptă sus cu ocru: Kimon/Loghi, nedatat, pe verso cu tuș negru: 4396), ne înfățișează o feminitate care a devenit misterioasă, încărcată cu un conținut nebulos. Modelul l-a reținut pe pictor pentru că revine asupra lui în Orientala -, fapt semnificativ, portretul era achiziționat de Regina Maria -, fără a modifica ceva în expresia chipului, ci, în vederea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anumită ondulație vegetală, de ierburi, de lujeri a acestor trupuri, specifică Secession-ului care feminizează linia. Mișcările, posturile lor au curburile grațioase ale moliciunii levantine și abandonului senzual pe care îl regăsim în tablourile cu subiect oriental, în special cele înfățișând haremuri sau scene de orgie. Universul basmului, în expresia pe care i-o conferă viziunea loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe care arde focul sacru și în fața căruia sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee străjuită de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patrulea, un copil-faun, cântă din nai. De remarcat aici este prezența mitologiei greco-latine prin intermediul acestui faun-copil, ceea ce indică ca și la Kimon Loghi insuficienta decantare a influențelor modelului simbolist vest-european, în special cel german. Un alt studiu intitulat, Ielele, le înfățișează, cu o singură excepție, într-o ipostază de exuberanță copilărească cu mâinile întinse spre privitor ca și cum ar vrea să-l atingă. Însă, într-un plan secund, una din iele pare să fi făcut primul pas spre depășirea pubertății. Nu numai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și influența stilului picturilor murale bizantine, spre exemplu, coroanele și veșmintele fetelor de împărat se pot întâlni în recuzita picturilor aflate pe pereții mânăstirilor, înfățișându-i pe ctitorii acestora, familiile domnitoare. Ștefan Popescu nu intenționează să realizeze o pictură istorică, așa cum nici Moreau nu o realizează în tablourile sale de un decorativism eteroclit, de aceea combinația elementelor este legitimă, cu atât mai mult cu cât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tradițiilor, autohtonă și europeană, în cazul de față arta bizantină și Jugendstilul. "Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori. Prin gesturi, costume și colorit, lucrarea amintește de frescele moldovenești. O notă neconcordantă o creează aici cadrul scenei, care înfățișează o pădure cu copaci stufoși ce lasă să se vadă în depărtare un castel, decor ce nu este interpretat în stilul personajelor. Se distinge încercarea de sinteză a două stiluri, unul desprins din arta bizantină, altul amintind de dezideratele Jugendstil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care echivalează cu afront care reclamă pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi abandonat turma și datoria de păstor care-i incumbă, pentru iluzia unei împliniri erotice, fapt pentru care trebuie să plătească cu viața. Redeșteptându-se din vis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât, covârșit, incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al lui Carrière, dar în altă gamă cromatică. Speranța este însă una din ipostazele acestor femmes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și iluzoriului existenței. Catalogul Expoziției de pictură Emilian Lăzărescu 246 oferă și câteva reproduceri, făra a menționa și titlul tablourilor, iar două dintre ele atrag atenția, pentru caracterul lor simbolist și fantast în același timp. Într-unul dintre tablouri, care înfățișează un câmp de luptă și o șarjă de cavalerie, personajul care conduce atacul este o femeie pe un cal alb, ținând un drapel ca pe o lance. Corpul ei, urmând liinile de forță ale galopului, se dizolvă în siajul violent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]