14,708 matches
-
muncii lor. Pentru că nu puteam munci la fabrică, nici pe ogoare și nici nu voiam să mă sinucid, problema mea de conștiință cu privire la pîinea mîncată fără să fi muncit pentru ea s-a rezolvat printr-un sentiment de datorie, de adîncă și sfîntă datorie, față de cei care, cu mîinile lor, produceau bunurile pe care eu le foloseam pentru a trăi". Și, a-ți face datoria, după Geo Bogza, este a lua drept mesaj al întregii lui vieți lupta poporului pentru dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ar face parte din istoria socialistă a țării noastre". Trecem peste alți cuvîntători și ne oprim la Zaharia Sancu, viitorul președinte al U.S.R. Debutează cu o ploaie de mulțumiri adresate forurilor conducătoare: "Înainte de toate acestea, însă, țin să aduc aici adînca mea mulțumire ca cetățean al R.P.R. și ca scriitor ieșit din mijlocul poporului și legat de popor, Partidului Muncitoresc Român și conducerii Partidului Muncitoresc Român, care în acești doisprezece ani, cîți s-au scurs de la eliberare și pînă astăzi, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
credință față de partidul de avangardă al clasei muncitoare, dacă a crede permanent că valorile construcției pașnice înseamnă "a te vinde comuniștilor", atunci toți scriitorii din R.P.R. sînt vînduți comuniștilor! Și acest lucru constituie mîndria și puterea noastră". Nina Cassian, cu adîncă responsabilitate, prezintă trecutul și prezentul autorilor: Se știe că artiștii, în afara celor care slujeau oficial țelurile clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz". O dată cu "eliberarea" sovietică aflăm care sînt schimbările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cînd spui lăsați-mă să mă gîndesc înseamnă că ai acceptat. Pentru nimic în lume să nu primești a fi martor al acuzării. Hai, du-te chiar acum". În zadar apelează la nevoia de a-i fi alături, acum la adînci bătrînețe, că ar putea muri în timpul cît va fi închis, că i-ar fi foarte greu și lui în temniță etc., etc. Nimic nu-l împiedică pe bătrîn: "E adevărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au citit, n-am văzut ce semnez. După ce-au plecat, am înțeles sensul celor citite, că mi se comutase pedeapsa de la articolul 1, litera c, la sentința de muncă silnică pe viață, și în primele momente am simțit o adîncă dezamăgire: schimbasem o clipă de sublim pe o viață de sclavie. Apoi însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nu tot. Nici noi nu înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dacă n-o aplicăm, atunci ne-o aplică Partidul nouă. Bătaia în Securitate (se aplică) numai cu aprobarea Directorului General, jos nu are nimeni dreptul să bată". Racolarea sculelor prin bătaie părea a fi o manieră curentă de subtilă și adîncă psihologie torționară; "că dacă o să fie nevoie să tragem o bătaie unui sau altuia, individual, asta s-o facem, nu să mergem cu dușmanul așa. Asta facem, dar facem noi. Nici noi nu sîntem buricul pămîntului, dar avem mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan în aparență banal, dar încărcat cu o adîncă semnificație, pentru că el exprima momentul trezirii unei conștiințe colective dintr-o fără de sfîrșit letargie. Atunci am redevenit oameni întregi și cît de bucuroși eram. Se spune că ploaia de vară din dimineața zilei de 18 decembrie, care a spălat sîngele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la comuniști. Despre delatorul acesta, ajuns mare activist cultural, Robert Cahuleanu spunea că are stilou verde, din care curge cerneală roșie. La Canal, Cahuleanu nu se astîmpărase. Spărsese el piatră, dar compusese și versuri. Poeziile lui, insuflate de cea mai adîncă dragoste de țară, erau învățate pe de rost de tovarășii de suferință, circulau din gură în gură, constituiau hrana spirituală a sute de deținuți. Tocmai literatura aceasta subterană, încăpută pe mîna organelor de securitate, i-a adus, în 1958, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
furat apelor prin îndiguiri recente, continua să hrănească o mare varietate de buruieni, dintre care pălămida și pirul se numărau printre cele mai docile. Adevăratul război se ducea împotriva stufului. Pe cît de înaltă îi creștea tulpina, pe atît de adînci îi erau rădăcinile. Era prima prașilă și, pentru un ochi neexersat, firele de stuf se deosebeau prea puțin de firele de porumb. Pe un om trăit la țară, diferența dintre frunzele plăpînde ale porumbului și săgețile viguroase ale stufului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi dus, cerul rămânea la fel. S-au privit câteva secunde și și-au zâmbit, ca și cum numai ei doi ar fi știut niște taine ascunse ale vieții. Un zâmbet care n-avea nevoie de cuvinte, pentru că pornea dintr-un sentiment adânc ce nu putea fi rostit și pe care erau siguri că doar ei îl înțelegeau. Știau că nu despre domnișoara fără nume era vorba sau despre amor. Ci despre amorul de viață și curajul de a te lăsa rostogolit de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în sfârșit să cânte și în care a fost aplaudat peste măsură pentru vocea lui. Dar în același timp un spațiu în care, în loc să se nască un artist, putea la fel de bine să moară chiar înainte de orice fel de glorie. Vorbele adânci ale profesorului Vrăbiescu cântăreau greu. Putea oare, din faima crâșmelor, să ajungă să înregistreze pe plăci, așa cum visa ? Puteau oare nopțile fără oprire să-l așeze în timp alături de idolii săi ? Putea el, prin aplauzele și iubirea publicului, să devină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu cumva să transpirați ! Pentru că, dacă transpirau, riscau să moară pe drum cu pneumonie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în franțuzește, iar la Roma în italienește, dacă mi-aș mai pune-o la punct. În germană sau rusă, mi-e totuna, deși le bâjbâi, dar cântecele mele, repet, nu sunt despre patrii și partide, ci despre sentimentele și trăirile adânci ale oameni- lor. Or, ele au de fapt aceeași limbă. În ce lume minunată trăiți, domnule Vasile ! Unde oame- nii-s egali și toți la fel ! — O, dar ce minciună ! sare Cristi. Asta ați înțeles dum- neavoastră ? Că stăteam să vă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
teatru își studiază rolul, îl repetă, îl perfecționează, pentru a urca pe scenă, tot astfel am muncit și eu căutând nuanțele cele mai potrivite cuvintelor din melo- diile pe care le cântam. Nu de puține ori ele deveneau obiectul unor adânci reflecții și al unei munci constante. Trebuia să ajung la o mobilitate de expresie care se potrivea fizicului meu, privirilor mele, modului de a-mi mișca brațele și corpul, astfel încât totul, muzică și gest, să fie perfect armonizat. Ați văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu să guste. Vrea să-și exorcizeze demonii dinăuntrul său, fricile tot mai apăsătoare, dar se lovește numai de zâmbete false și de picioare lungi, aproape perfecte, cărora nu le poate șopti cele mai ascunse secrete și împărtăși cele mai adânci sentimente. Degeaba încearcă să le afle poveștile și visurile, în loc de cuvinte primește mângâieri și atingeri erotice, care îl macină, în loc să-l mai bucure, ca altădată. Este din ce în ce mai speriat de singurătate, și nu doar legat de femei, ci și de faptul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la un așa lucru necugetat ? Iubirea Zarazei era, este, de fapt, atât de puternică, încât te-ar omorî dacă ar dura mai mult de câteva zile, momente pe care nu le vei uita și de care îți vei aminti până la adânci bătrâneți. Dar pe atât de frumoasă și gingașă, fragilă și feminină ca o floare, dacă te lăsai pierdut de vraja ei, îți pierdeai mințile și chiar viața. Ați uitat melodia ? — Ne-o mai cânți o dată, domnule Vasile ? Te rugăm... O să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Micul Paris. Mii de locuințe, blocuri, case, dar și clădiri importante fuseseră dărâmate și zăceau în ruine, după zecile de atacuri aeriene ale americanilor și englezilor. Chiar dacă trecuse un an de la tragedie, semnele erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci. Marea Gară de Nord fusese aproape ștearsă de pe hartă, în urmă rămânând un cimitir de resturi de șine, bucăți de vagoane, metale, cioburi, betoane, oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de dragoste, indiferent câte dezastre avuseseră loc în fața ei. S-a dus înapoi în cameră și și-a pus cel mai bun costum. Costumul negru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul că Îi Întrec pe maeștrii lor În spiritul mărunt practic ca și acela că, de obicei, tinerii lor stăpâni sunt lefteri, plini de datorii pe la tot felul de meseriași sau hangii!, le dă convingerea adâncă de a le fi superiori și că, de fapt, ei joacă rolul de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În care se Învârt cu toții. (Planchet, de altfel, cunoscutul și istețul valet al lui d’Artagnan, ajunge
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
copilăriei și tinereții, o ciudată „autoriate” o exersau asupra mea femeile și, uneori, chiar și fetele care erau cu câțiva ani mai În vârstă. O pulsiune precoce sexuală poate explica acest fapt, dar și, printre altele, o nevoie, o foame adâncă, devoratoare, de autoritate care mă stăpânea. Mă atrăgeau femeile care semănau cu tânăra și frumoasa mea Mamă, brunete, cu ochi negri și nasul drept, atracție ușor psihanalizabilă, dar și acele femei din anturajul părinților mei, care, dincolo de ceea ce se cheamă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și autoritatea lor, o realitate care să fie În acord cu principiile de justiție și valoare În care credeam - În care credeau, oricum, acei eroi și acele personaje care ne-au fermecat și „ne-au convins” până În fibra cea mai adâncă a ființei. După cum se vede, a „visa” Înseamnă pentru cei care vor să răzbune o injustiție, de orice fel, o armă extrem de practică, de eficientă. Cine nu visează și În acest mod, dacă nu va fi un invins al realității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-l Înțeleagă cu adevărat. Dar ce, putea fi el oare Înțeles?! Sau doar fals Înțeles, cum l-au perceput și ei, ca un rege al acestei lumi. Și poate forța lor, a acestor Întemeietori de religie, a fost tocmai adânca „ne-Înțelegere”, candoarea lor fantastică de a urma, de a se jertfi nu pentru ceea ce „Înțelegi”, ci pentru acel „ceva” presimțit doar, de nedescris, de neconceput, dar de care ai mai multă nevoie decât de stofe, pâine, femeie sau de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În conștiințe și care trebuiește de fiecare dată, mai ales În istoria zbuciumată contemporană, „reinstalată”, reformulată, reafirmată. Trădează, de altfel, o altă mare și Încă o dată actuală problemă, temă de discuții și aprinse controverse - aceea a identității naționale. Temă, rană adâncă pe care, cum o spuneam mai sus, noi, Românii o Împărțim cu Nemții; problemă pe care o ignoră Francezii, de exemplu, dar pe care Italienii, fără a fi atât de aprinși de ea ca și noi, o „vizitează” din când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lei”, mai degrabă „groapa cu hiene”?! De altfel, oamenii, de oriunde și de oricând, sunt responsabili de ceea ce li se’ntâmplă și această „vinovăție”, acest sentiment de responsabilitate, de participare activă și lucidă la propriul destin este, de fapt, semnul adânc al modernității noastre, acea „luptă pentru libertate care trebuie să aibe loc zilnic” cum se arată, cum se „strigă” În ultimele rânduri ale lui Faust II, al lui Goethe, un răspuns polemic dat Antichității care credea că Parcele ne aruncă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]