12,392 matches
-
dat fratelui său Chiriță.”" Rangurile boierești pe care le-a avut Ion Racoviță de-a lungul vieții sale au fost: În anul 1683, la aflarea vestei eliberării Vienei de către regelel Poloniei Jan Sobieski, fiind Mare Paharnic face parte din grupul boierilor care decid să-l părăsească pe domnul Constantin Duca la întoarcerea de la asediul Vienei. La 1 ianuarie 1684 împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
anul 1683, la aflarea vestei eliberării Vienei de către regelel Poloniei Jan Sobieski, fiind Mare Paharnic face parte din grupul boierilor care decid să-l părăsească pe domnul Constantin Duca la întoarcerea de la asediul Vienei. La 1 ianuarie 1684 împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino, Ion Racoviță a ocupat funcția de Mare Vornic, în această calitate fiind numit de turci caimacam al Moldovei
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
a fost un boier din familia Craioveștilor, singurul fiu cunoscut al fostului mare ban al Craiovei Preda Craiovescu și nepot al marelui ban Pârvu Craiovescu. Barbu Craiovescu III a fost mare ban al Craiovei între 1534-1535, pe timpul domniei lui Vlad Vintilă. În 1635, în urma
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
singurul fiu cunoscut al fostului mare ban al Craiovei Preda Craiovescu și nepot al marelui ban Pârvu Craiovescu. Barbu Craiovescu III a fost mare ban al Craiovei între 1534-1535, pe timpul domniei lui Vlad Vintilă. În 1635, în urma omorârii de către unii boieri a lui Vlad Vintilă, Barbu Craiovescu III pleacă în exil la Istanbul, din acest moment nemaiexistând nicio mențiune certă a sa. Odată cu el se stinge linia de descendență masculină a lui Neagoe din Craiova, întemeietorului familiei Craioveștilor. Pe la 1560 a
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
6963 [1455], luna august 20, în zilele - și s-a făcut această piatră în zilele lui Neagoe Voevod; au făcut-o Barbul Banul și Pârvul Vornicul cu frații lor, fiii lui Neagoe din Craiova, căci Vladislav Voevod i-a făcut boieri.”" Neagoe a avut patru fii: Barbu, Pârvu, Danciu și Radu. Dintre aceștia Barbu și Danciu nu au avut urmași cunoscuți, iar Radu a avut doar o fiică. Singurul care a avut urmași pe linie masculină a fost Pârvu. Acesta a
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
unora dintre aspectele cuprinse în ele. După cum arăta istoricul Ioan Constantin Filitti: "„confuzia se explica prin repetarea in familie a acelorași nume de botez și prin grămădirea generațiilor într-o vreme când căsătoriile se făceau la vârste foarte tinere, când boierii ajungeau de foarte tineri la cele mai însemnate situații și tot de tineri cădeau adeseori la oaste.”" Spre exemplu, într-o perioadă de numai patru decenii (1492-1535) sunt pomeniți trei Barbu Craiovescu și doi Pârvu Craiovescu, toți Mari Bani ai
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
domnie. Astfel el afirmă că "„după alungarea sa de către Radu Paisie, Barbu s-a refugiat la Poartă, el fiind instaurat, cum am văzut că mărturisea rivalul său lui Nicolaus Olahus de către trupele turcești”". Trebuie menționat însă faptul că afirmația că boierul Barbu Craiovescu III ar fi fost în exil la Istanbul după 1535, se bazează tot pe extrapolarea relatărilor pretendentului Nicolae Basarab: "„Starea sa nefericită, la care pretinsul fiu de domn adăuga și o poveste impresionantă despre avatarurile familiei sale, aflată
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului București. Începând din sec.XVI, Domnia a dat locuri de casă diferiți lor boieri și negustori care aduceau slujbe Domnului și Țării. Aceste locuri au fost date din locurile domnești care plecau de la poalele viei de lângă Curte și au alcătuit pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă) Mahalaua Slobozia Domnească. În 1...82, Alexandru Coconul
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
persoane din Republica Moldova, și mai cu seamă în satul Tocuz, raionul Căușeni. Multe dintre aceste persoane au o legătură mai aproape sau mai departe cu acest sat. Prima menționare o fac sursele rusești (1489), precum că ar fi existat un boier pe nume Vsevolod Daranuța în regiunea Sverdlovsk, Novîe Sergi. Nu se știe dacă acesta ar fi avut vreo legătură cu Moldova, luând în considerare că acest oraș e situat la o depărtare mare de teritoriul dintre Nistru-Prut. De-asemenea sursele
Dărănuța () [Corola-website/Science/337481_a_338810]
-
al XVIII-lea, era împărțită în trei părți distincte: "Muntenimea de Jos", "Muntenimea de Mijloc" și "Muntenimea de Sus". Constituind efectiv trei fâșii, dispuse radial pe ulița Hagioaiei, Muntenimile ocupau zona inferioară a versantului dealului Copou. În această perioadă, majoritatea boierilor care erau apropiați de diferiții domni ai Moldovei, plus negustorii și meseriașii își ridicau casele, bisericile și prăvăliile în această mahala, pentru a evita zona orașului expusă repetatelor incendii (cel mai cumplit a fost „focul cel mare” din 19 iulie
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
cca. 1863-1864) prin intermediul cărora se realizează o trecere subtilă de la pictura religioasă la cea de șevalet situată la etaj. Astfel, cu personajele miniaturale de influență occidentală, în interioare destul de sumar prezentate de Tattarescu, deschidem calea vizitatorului spre portretele anonime de boieri. Acestea amintesc, prin costume și chipurile expresive „zugrăvite” schematic, de tradiția tablourilor votive ale diferiților ctitori de biserici. Lucrările realizate spre sfârșitul secolului al XIX-lea de artiști precum: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, George Demetrescu Mirea și Ștefan Vasilescu, vorbesc
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
, întâlnit și ca Nicoară Hârovici, a fost un boier de rang mare al Principatului Moldovei, în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). El a avut rangul de pârcălab al Hotinului (1541-1545). a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
a fost un boier de rang mare al Principatului Moldovei, în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). El a avut rangul de pârcălab al Hotinului (1541-1545). a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. În anul 1538, el i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor. Cronicarul Grigore Ureche îl menționează astfel în letopisețul său: „Acéstea toate daca i-au venit la urechile lui Pătru vodă și mai vârtos Hârea chielariul i-au
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). El a avut rangul de pârcălab al Hotinului (1541-1545). a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. În anul 1538, el i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor. Cronicarul Grigore Ureche îl menționează astfel în letopisețul său: „Acéstea toate daca i-au venit la urechile lui Pătru vodă și mai vârtos Hârea chielariul i-au spus cum că și țara să vorovéște să-l părăsească, multă scârbă intră
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
mai naintea, nu putea cunoaște, că léșii venise cu tărie, putérea turcului mare, mulțimea și iuțimea tătarălor neoprită, ce și dinlăuntru slabi și plin de vicleșug”. Implicarea sa în dezvăluirea complotului este confirmată de cronicarul Nicolae Costin în letopisețul său. Boierul l-a însoțit pe fostul domnitor în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. Domnul Ștefan Lăcustă (1538-1540) a căutat să-l atragă de partea sa și l-a chemat în Moldova, promițându-i iertare pentru „greșeala ce
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
Comăneștenilor au fost ecranizate în filmul "Tănase Scatiu" (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc. La scurtă vreme după plecarea din țară a lui Mihai Comăneșteanu, boierul Dinu Murguleț o mărită pe fiica sa, Tincuța, cu fostul arendaș Tănase Scatiu. Căsnicia celor doi este un lung șir de necazuri pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Mihai după câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și de soția lui, Sașa. Între timp, Tănase Scatiu se mutase cu familia în capitala de județ, luându-l acolo și pe boierul Dinu Murguleț. Devenit om cu stare și implicându-se în diferite combinații politice, Scatiu este ales deputat în trei legislaturi, aflându-se întotdeauna de partea puterii și neavând nicio orientare politică. El îi terorizează pe toți cei din casă, jignindu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
diferite combinații politice, Scatiu este ales deputat în trei legislaturi, aflându-se întotdeauna de partea puterii și neavând nicio orientare politică. El îi terorizează pe toți cei din casă, jignindu-i deseori și bătându-și slugile. Martor al suferințelor Tincuței, boierul Dinu Murguleț regretă că a aprobat căsătoria fiicei sale cu un bădăran, plângând și pierderea moșiei Ciulniței. În postul Crăciunului, Tănase Scatiu află că Mihai Comăneșteanu semnase o poliță în alb unui cămătar evreu și vrea să o răscumpere pentru
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
prilej, deputatul organizează o masă mare, terminată după retragerea ministrului într-un zaiafet cu băutură și lăutari. Un grup de țărani din Ciulniței, nemulțumiți de comportamentul despotic al noului stăpân al moșiei, predau ministrului o jalbă în care cer reîntoarcerea boierului Dinu Murguleț pe care-l cereau sechestrat de ginerele său. Ministrul îl cheamă pe Mihai Comăneșteanu, șeful său de cabinet, căruia îi cere să cerceteze plângerea țăranilor și să-l informeze. Mihai se vede cu Tincuța, ambii amintindu-și de
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 101.</ref> Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre romanul social, fiind prezentat conflictul ce opune două clase sociale: boierii de viță veche reprezentați de Dinu Murguleț, iubitor a pământului și a țărănimii, și burghezia rurală (arendașii lacomi și dornici de înavuțire) reprezentată de Tănase Scatiu și coana Profira, care nu are sentimentul apartenenței față de pământ și îi exploatează pe
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
țărani pentru a obține cât mai mult profit. Scriitorul credea în rolul istoric al boierimii autohtone, care a păstrat și transmis urmașilor cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc. Personajele romanului întruchipează astfel de principii morale: Dinu Murguleț este boierul vechi, dușman al reformelor sociale, în timp ce Tănase Scatiu este sluga parvenită prin lăcomie și hoție, un intrus care tulbură armonia socială. Satirizarea arendașului parvenit este „serioasă și justificată pe deplin”, aprecia Garabet Ibrăileanu, pentru că neamul său are un comportament primitiv
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
trata romii) sau structurali (șomaj, lipsa documentelor de securitate socială). Alte forme de rasism sau discriminare prezente în societatea română sunt antisemitismul și xenofobia. În Țara Românească și Moldova, romii au fost robi timp de secole aparținând statului, bisericii sau boierilor, până când sclavia a fost abolită treptat în anii 1840 și 1850. Rasismul este cea mai mare parte îndreptat împotriva romilor, care sunt în mod constant discriminați de către stat, autoritățile locale și întreprinderile private, în materie de locuințe, ocuparea forței de
Rasismul în România () [Corola-website/Science/334084_a_335413]
-
(din = bună ziua) este un epitet care era acordat fiilor de boieri întorși de la studii din apusul Europei, în special din Franța, de unde veneau cu idei liberale, progresiste. Ansamblul concepțiilor, comportărilor și manifestărilor care îi caracterizează pe bonjuriști au primit, prin derivare, denumirea de bonjurism. Unii dintre tinerii „bonjuriști” recent întorși de la
Bonjurist () [Corola-website/Science/334092_a_335421]