13,496 matches
-
Deși era la doi pași de casa mea, știam puține lucruri despre adventiști. De fapt, să fiu sinceră, știam despre ei ce ne spunea preotul la școală (vă dați seama ce!), iar, ca impresie generală, ajunsesem să-i consider niște „ciudați” ai societății. Aflasem că odată și tatăl meu făcuse parte din rândurile lor, dar niciodată nu-l auzisem vorbind despre acea perioadă din viața lui. Îmi lăsa impresia că acea perioadă nu era tocmai un lucru de care să-ți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dar niciodată nu-l auzisem vorbind despre acea perioadă din viața lui. Îmi lăsa impresia că acea perioadă nu era tocmai un lucru de care să-ți amintești cu plăcere (ce mult mă înșelam!), iar el evita mereu discuția despre „ciudați”. Într-o zi, am fost vizitați de un om pe care nu-l mai văzusem în viața mea. A stat de vorbă cu tata o bună bucată de vreme, iar la plecare, i-a făcut tatălui meu invitația de a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
După ce omul a plecat, l-am întrebat pe tatăl meu: „Cine e omul acesta?” „E fratele Turturică”, mi-a zis el. „Omul acesta m-a iubit mult... da, a ținut mult la mine.” - Aha, mi-am zis, e unul dintre „ciudați”. Mai spune-mi, tată despre ei! - Lasă că o să te iau cu mine atunci, mi-a răspuns el enigmatic. În sfârșit, ziua de 24 a venit, tatăl meu devenea tot mai agitat. M-a invitat să merg și eu cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
te iau cu mine atunci, mi-a răspuns el enigmatic. În sfârșit, ziua de 24 a venit, tatăl meu devenea tot mai agitat. M-a invitat să merg și eu cu el, dar l-am refuzat: „Nu merg eu la ciudații ăia...” Tata a început să scrie ceva pe o foaie de hârtie (nu știam ce scrie), apoi, la ora fixată, se pregătea să plece. Nu știu cum, dar la brațul lui... eram și eu! Niciodată nu am putut să-mi explic ce
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
acuzele sunt în mare măsură îndreptățite, alții plângeau. Apoi s-au îmbrățișat, s-au sărutat, cu alte cuvinte, s-au simțit bine. Toate acestea au făcut ca impresia mea despre adventiști să se schimbe radical. Nu-i mai catalogam ca „ciudați”. Deveniseră... „interesanți”. Din ziua aceea mi-am propus să-i cunosc mai bine. Am început să particip la seminarii pe tema „Biblia spune!” Aici am descoperit Sabatul și importanța lui. Apoi am studiat doctrina bisericii. Cu fiecare studiu prin care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Usturoi a devenit patronul celebrei firme Valeologia (Chișinău), acuzată pentru contrabandă cu arme și substanțe radioactive în favoarea mafiei ex-sovietice "Komunitatea" (K). Sub regimul FSN, Bancorex a acordat credite importante Valeolagiei; credite nerambursate până în ziua de astăzi. Apare astfel, cel puțin ciudat, ca Parchetul Militar a exonerat din cercetările sale tocmai momentul inițial, cel al proiectării afacerii derulate la Otopeni, în noaptea de 16 aprilie, penultimul tronson al traseului avionului AIR SOFIA. Cu atat mai mult, cu cat Vitali Usturoi, împreună cu lt.col.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se spunea. Era momentul potrivit a se căsători, a-și închega o familie. Cunoștea fetele din imediata apropiere, dar n-a găsit niciuna pe placul lui. A găsit o persoană după inima sa mai departe, la Negrești, în împrejurări cam ciudate, nefiind nici ea din partea locului, ci de la Rafaila. Pe atunci distanța mare dintre localități era străbătută cu ajutorul cailor și Elena Frasin, că așa o chema, era o bună cunoscătoare a lor și îndrăgise chiar și călăria. Aceasta a însemnat foarte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui tatăsău; − Da, bădie Gheorghe, vin îndată; − Am auzit că l-ai găsit ieri dimineață pe tata, în fântâna ce se face în grădina publică; − Da, bădie, mă duceam să duc caii la păscut pe islaz și aud niște zgomote ciudate; mă opresc și-mi dau seama că e glas de om, venea dinspre grădina publică. Mă uit cu atenție și văd o căciulă de om pusă într-un băț, care se mișca într-o parte și alta și de sus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trebuie să mănânce până ce ne vor aduce și nouă provizii”. Peste vreo trei zile au împușcat cocoșul care scăpase în prima zi și, minune, iau dat mamei 500 de lei, plată pentru cocoș. Unii dintre soldații ruși aveau niște figuri ciudate, cu trăsături mai asiatice și am văzut că nu erau prea obișnuiți cu mâncărurile și poamele de pe la noi. Au mâncat fructe din mărul nostru și le-a plăcut dar când au dat cu ochii de nuci și văzându -le verzi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în capitala Cataluniei, o zi la fel de încărcată ca și cele precedente. Pentru că știam ce urma să vizităm, cu o seară înainte am reluat lectura în ghidul care, fără multe detalii încearcă (totuși) destul de sugestiv să pună în valoare toate obiectivele „ciudatului”. Liviu, bineînțeles că urma să mă călăuzească și de această dată, toate fiind vizitate de el în urmă cu doi ani când a petrecut 2 luni în marele oraș de pe malul Mediteranei. Urma să vizităm muzeul Picasso, Catedrala Santa Maria
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de actori, mai multe generații, mai multe personalități, bătrâni, tineri, superstițioși, țicniți, moderați, ridicoli, lipsiți de simțul realității, extravaganți sau modești. Scenariul este conceput în maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele. Sunt pauze mari. Zgomote ciudate. Jocul nostru va fi „sec”, firesc, va fi la jumătate. Am ajuns într-un parc părăsit primăvara sau toamna. Vom fi într-un spațiu ciudat, înmiresmat, un loc „necălcat” de om. Decorul nu va fi montat de către mașiniști, ci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
maniera lui Cehov. Personajele se ascultă mai puțin unele pe altele. Sunt pauze mari. Zgomote ciudate. Jocul nostru va fi „sec”, firesc, va fi la jumătate. Am ajuns într-un parc părăsit primăvara sau toamna. Vom fi într-un spațiu ciudat, înmiresmat, un loc „necălcat” de om. Decorul nu va fi montat de către mașiniști, ci de către noi. În valizele care se vor transforma în decor se află recuzita, costumul. Ca și cum am coborât dintr-un tren și am venit în acest
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
America unde are o viață împlinită (dar îi lipsește adevărata viață, sentimentele, emoțiile, fericirea și suferința), și descoperă un radio vechi-Marconi-care îl va readuce în lumea fericită a copilăriei. În „De Bello Gallico” - marele comandant de oști menționează un obicei ciudat al galilor: „în privința celorlalte obiceiuri se deosebesc de alte popoare mai ales prin faptul că nu îngăduie copiilor lor să apară în fața lor (a părinților), în public, dacă n-au ajuns la vârsta la care sunt apți să poarte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
conducător. Momentul respectiv nu-mi revine în memorie nici prin răposatul, nici prin mutrele "de doliu de protocol" ale tovarășilor din preajma catafalcului, ci prin faptul că pe lângă noi a trecut la un moment dat "în viteză", depășind coloana, o pereche ciudată o lungancă tânără și frumoasă la braț cu un Statu-Palmă Barbă Cot, bătrân și sfrijit erau nici mai mult nici mai puțin decât marele Birlic și noua lui tovarășă de viață, straniul perechii făcându-ne să pufnim în râs, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au clădit "colective de oameni ai muncii" devotați partidului și statului democrat, precum și o tânără generație "mândră" de statutul lor de constructori ai socialismului și comunismului. Cu întrecerea "tovărășească" de preamărire a statului german socialist se ajunsese la unele situații ciudate: Academia de științe a RDG avea în curs de editare un Dicționar german-german, pe motivul ca în 25 de ani în RDG apăruseră multe cuvinte și termeni ce defineau realități tipice: LPG (Landwirtschatflicheproductiongemeinschaft gospodărie colectivă, CAP) etc., la întrecerile sportive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
patru mari puteri și nu ofereau posibilități prea mari de "manevră" autorităților din RDG. Situația "de facto" stabilită cu Berlinul occidental, supervizat de marile puteri, dar aflat în centrul RDG, avea să genereze multe tensiuni și probleme, dar și situații ciudate sub aspectul "diplomației concrete". Ca atare, când lucrurile se tensionau pe plan internațional între URSS și SUA, în principal, primii ce aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Berlinului, tovarășul Honecker îl vede pe tovarășul ministru al culturii ieșind dintr-o biserică, apoi din alta și din alta. La prima și-a zis că poate are un deces în familie, dar după aceea treaba i s-a părut ciudată și văzându-l ieșind dintr-o a patra biserică a oprit mașina, a coborât și l-a luat pe Gisy la întrebări " Tovarășe ministru, ai putea să-mi spui ce caută un ministru și un membru al CC al PSUG
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
partizanii lui Khomeiny. așteptam într-o seară la Otopeni cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și comercial având și copiii cu ei.( Peste un an aveam să rămân pentru un timp fără atașat de presa. Acesta, un tânăr la locul lui, era "de dincolo" și la "evadarea" în cazul "marelui patriot" Pacepa am întâlnit termenul ciudat " a defectat" unui coleg de breasla în SUA, au fost toți retrași de la ambasade. Am primit în acest sens o telegrama de la tov. Postelnicu, prin care eram solicitat sa-l expediez urgent la București "pentru cursuri de perfecționare", urmând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
organizeze cum se cuvine momentele protocolare. Pe la un început de an a plecat din portul Constanța un mare lot de camioane de la uzina "Steagul Roșu" din Brașov cu destinația China. În anii aceia se mai acceptau în cadrul "relațiilor frățești" schimburi ciudate de mărfuri, gen o mie de perechi de pantofi, toți pentru piciorul stâng (nu-i glumă, s-a întâmplat!), dar chinezii de obicei erau serioși și ne dădeau doar mărfuri de bună calitate. La sosire la Constanța camioanele aveau "apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
minunat! Ne-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajunși dimineață la Santiago, ne-am făcut cruce mulțumind Celui de Sus că ne-am întors "vii" și cu niște amintiri de neuitat! După întoarcerea de la Copiapo, următoarea campanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a oferit să organizeze un cocteil. Mi-a pus însă o condiție să nu spun la nimeni că el a suportat cheltuielile, ca să nu-i iasă vorbe între "ai noștri" că aruncă banii în vânt. Mi s-a părut ciudată rugămintea sa, dar mi-am ținut "gura", deși gestul său merita o largă popularitate , vorba unui președinte american: "Nu te gândi numai la ce face țara pentru tine, ci și la ce faci tu pentru țară". Apreciind că termenul tăcerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu eram eu, ci persoana care încadrase paragraful cu roșu! (Ciudate mai sunt meandrele vieții "România Mare" a publicat mai multe articole având drept "țintă" pe ambasadorul României la Madrid, dar tot în respectiva revistă aveam să citesc prin 2006 o suită de materiale semnate de "împricinat", pe teme ale României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu ei unii concetățeni ca "amintiri" de prin Spania, Franța, Italia, Germania portofele, carduri, bijuterii și, bomba ultimelor zile, 50 de excavatoare furate în "Cizmă"!). Șeful poliției mi-a spus că s-ar putea să fie turiști, da-s cam ciudați, întrucât la două zile de la sosire nu a ieșit nici unul din hotel! I-am zis că poate sunt osteniți, întrebându-l, la rândul meu, dacă au comis, chiar stând în hotel, vreun delict, primind răspuns negativ. Pentru a putea pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]