14,387 matches
-
Irak, locul se află în baza de operare Forward Operating Base Marez, iar forțele americane au început să viziteze și mai târziu să aibă grijă de sit. După ce a fost eliberat de către Gardă Republicana Irakiană, care se află în retragere Divizia 101 aeropurtata a preluat din zonă. Mai tarziu, Batalionul 94 de Ingineri a făcut un studiu topografic al mănăstirii. Dair Măr Elia a fost delimitata pentru a proteja locul religios, iar unii soldați erau ghizi organizând vizionari ale runinelor pentru
Dair Mar Elia () [Corola-website/Science/326180_a_327509]
-
a început cu un atac preemptiv al Marinei imperiale japoneze împotriva Flotei ruse din Pacific care avea baza la Port Arthur și la Chemulpo. Planul inițial al amiralului Togo a fost de a ataca rapid și decisiv Port Arthur cu Divizia 1-a a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie (pre-dreadnought): Hatsuse, Shikishima, Asahi, Fuji și Yashima, conduse de nava amiral Mikasa și Divizia a 2-a, constând din crucișătoarele blindate Iwate, Azuma, Izumo, Yakumo și Tokiwa. Aceste mari
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
inițial al amiralului Togo a fost de a ataca rapid și decisiv Port Arthur cu Divizia 1-a a Flotei Combinate, constând din șase nave de linie (pre-dreadnought): Hatsuse, Shikishima, Asahi, Fuji și Yashima, conduse de nava amiral Mikasa și Divizia a 2-a, constând din crucișătoarele blindate Iwate, Azuma, Izumo, Yakumo și Tokiwa. Aceste mari nave de luptă și crucișătoare au fost însoțite de aproximativ 15 distrugătoare și în jur de 20 de nave torpiloare mai mici. În rezervă au
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
extrem de avantajos pentru flota principală japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar fi preferat să ademenească flota rusă departe de protecția bateriilor de coastă, concluziile greșit optimiste ale lui Dewa sugerau că riscul este justificat. Amiralul Tōgō a ordonat Primei divizii să atace portul, cu Divizia a treia ca rezervă în spate. La apropierea de Port Arthur japonezii au dat de crucișătorul rus Boyarin, care era în patrulare. Boyarin a tras spre Mikasa de la distanță mare, apoi s-a întors și
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar fi preferat să ademenească flota rusă departe de protecția bateriilor de coastă, concluziile greșit optimiste ale lui Dewa sugerau că riscul este justificat. Amiralul Tōgō a ordonat Primei divizii să atace portul, cu Divizia a treia ca rezervă în spate. La apropierea de Port Arthur japonezii au dat de crucișătorul rus Boyarin, care era în patrulare. Boyarin a tras spre Mikasa de la distanță mare, apoi s-a întors și a fugit. În jurul orei 12
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Orientul Îndepărtat deteriorată, țarul (încurajat de către vărul său Kaiserul Wilhelm al II-lea) în cele din urmă a fost de acord cu formarea de celei de a doua escadrile navale rusești în Pacific. Aceasta ar fi fost compusă din cinci divizii ale flotei din Marea Baltică, inclusiv 11 din cele 13 cuirasate. Escadrila a plecat la 15 octombrie 1904, sub comanda amiralului Zinoviev Rojestvenski. A Doua Escadra Navală Rusescă din Pacific a navigat prin Marea Nordului. Întrucât au fost zvonuri că niște torpiloare
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
fost amiralul rus Oskar Victorovici Stark, care a fost demis în urma înfrângerii lui umilitoare în Bătălia de la Port Arthur și Wilgelm Vitgeft, care a fost ucis în Bătălia din Marea Galbenă.) Cuirasatele, crucișătoarele și alte nave au fost aranjate în divizii fiecare divizie fiind comandat de către un ofițer-amiral. La bătălia de la Tsushima, amiralul Tōgō a fost ofițerul care comanda nava Mikasa (celelalte divizii fiind comandate viceamiralii, contraamirali, comandanți de convoi, căpitani și comandanții diviziile de distrugătoare). După Mikasa veneau în linie
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
rus Oskar Victorovici Stark, care a fost demis în urma înfrângerii lui umilitoare în Bătălia de la Port Arthur și Wilgelm Vitgeft, care a fost ucis în Bătălia din Marea Galbenă.) Cuirasatele, crucișătoarele și alte nave au fost aranjate în divizii fiecare divizie fiind comandat de către un ofițer-amiral. La bătălia de la Tsushima, amiralul Tōgō a fost ofițerul care comanda nava Mikasa (celelalte divizii fiind comandate viceamiralii, contraamirali, comandanți de convoi, căpitani și comandanții diviziile de distrugătoare). După Mikasa veneau în linie cuirasatele Shikishima
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
care a fost ucis în Bătălia din Marea Galbenă.) Cuirasatele, crucișătoarele și alte nave au fost aranjate în divizii fiecare divizie fiind comandat de către un ofițer-amiral. La bătălia de la Tsushima, amiralul Tōgō a fost ofițerul care comanda nava Mikasa (celelalte divizii fiind comandate viceamiralii, contraamirali, comandanți de convoi, căpitani și comandanții diviziile de distrugătoare). După Mikasa veneau în linie cuirasatele Shikishima, Fuji și Asahi. În urma lor veneau două crucișătoare blindate. Amiralul Tōgō, prin recunoaștere corect executată și alegerea bună a poziției
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
și alte nave au fost aranjate în divizii fiecare divizie fiind comandat de către un ofițer-amiral. La bătălia de la Tsushima, amiralul Tōgō a fost ofițerul care comanda nava Mikasa (celelalte divizii fiind comandate viceamiralii, contraamirali, comandanți de convoi, căpitani și comandanții diviziile de distrugătoare). După Mikasa veneau în linie cuirasatele Shikishima, Fuji și Asahi. În urma lor veneau două crucișătoare blindate. Amiralul Tōgō, prin recunoaștere corect executată și alegerea bună a poziției sale „a asigurat dincolo de risc rezonabil, obiectivul său strategic de a
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
în iulie 1944. Prințul Louis însuși abia scăpat cu viață o lună mai târziu, când, la 28 august, a fost grav rănit; din patrula de șapte oameni care a fost atacată a fost singurul aupraviețuitor. După recuperare s-a alăturat diviziei alpine și mai târziu a fost decorat pentru vitejie. După război a trăit în Elveția și, ilegal, la Paris până în 1950 când legea de exil împotriva șefilor de foste dinastii ale Franței a fost abrogată. Prințul Louis a devenit un
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
asupra unui grup de militari israelieni pe care îi conducea pe drumul dintre tabăra de refugiați Jebalia și orașul Gaza. În Războiul de Iom Kipur din octombrie 1973 a luptat pe frontul egiptean într o unitate speciala de patrulaj din cadrul diviziei 143, sub comanda loc.col. Dani Rahav Wolf, fost comandant al comandoului Shaked cu care a colaborat în trecut în combaterea OLP și altor organizații teroriste palestinene în Fâșia Gaza. În anul 1980 a devenit comandantul forțelor israeliene care acționau contra
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
brigada 188 „Barak”, apoi a devenit comandantul unității de legătură din Liban, în care calitate s-a ocupat în de-aproape cu activități de informații. Ulterior a fost numit comandant al unității de forțe coordonate Utzvat Gaash, cunoscută și ca divizia 36. In 1991 Dagan a devenit consilierul Șefului statului major al armatei în problemele combaterii terorismului, iar în anul 1992 comandantul serviciului operativ al armatei, cu gradul de general de brigadă. In 1993 a fost ridicat la rangul de general
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
Cruce a Ordinului Libertadorului San Martin, Mare Oficial al Ordinului San Silvestro Papa, Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene, Comandor al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, Medalia Comemorativă a Războiului din Spania și Medalia Comemorativă a Diviziei de Voluntari del Littorio. Gelli este și posesorul a mai multor titluri (unele deținute în trecut), printre care trebuiesc amintite următoarele: Maestru Venerabil din Trecut al Lojii Propaganda Due, Academician de Onoare al Academiei “Artiști Europeni”, Academician al Academiei Internaționale
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
1916. Colonelul Stan Poetaș a condus eroic bătălia de la Neajlov-Argeș supranumită și Bătălia Bucureștilor. El a declanșat un atac furibund la Bălăria și a luat 200 de prizonieri, capturând trei tunuri grele și numeros material de război. Statul Major al diviziei germane 217 se refugiază la Ghimpați. Vara anului 1917 l-a găsit la Mărășești, fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie; a luptat eroic și a realizat în practică deviza: „Nici pe aici nu se trece!” a generalului Eremia Grigorescu. La
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
de milițiile fedainilor armeni. Federația Revoluționară Armeană a stabilit în cadrul Congresului Armenilor Răsăriteni înființarea unei forțe militare. Aceasta a fost organizată sub conducerea generaluliu Tovmas Nazarbekian. Drastamat Kanayan a fost desemnat comisar civil al armatei. Armata era organizată în trei divizii sub comanda generalilor: Movses Silikyan, Andranik Ozanian și Mikhail Areshian. O altă mare unitate a fost pusă sub comanda colonelului Korganian. Linia frontului de la Erzican la Van a fost apărată de aceste unități. După proclamarea Republicii Democrate Armene, Nazarbekian a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a suferit schimbări majore. Armata a 3-a, care avea efectivele puternic afectate de ultima înfrângere, a fost întărită cu rezerve provenite din rândurile Armatei I și a 2-a, care nu au depășit însă ca ordin de mărime o divizie. Bătălia de la Gallipoli mobilizase toate rezervele otomanilor. Pe frontul caucazian au mai avut loc doar mici lupte de hărțuire, iar rușii au păstrat controlul asupra orașelor Eleșkirt, Ağrı și Doğubeyazıt. Turcii nu mai dispuneau de suficiente resurse umane în regiune
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
arestarea naționaliștilor armeni. Armenii din Van și cei din regiunile controlate de ruși au fost feriți de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
regiune și au fost surprinse de contraatacul turcilor în dreptul orașului Malazgirt. După această înfrângere, rușii s-au îndreptat spre Muș. Oganovski nu știa însă că în același timp cu forțele sale, spre Muș mărșăluiau și Corpul al 9-lea și diviziile 17 și 28 otomane. În ciuda unor condiții grele de deplasare, turcii au reușit să se reorganizeze foarte rapid și eficient. Forțele expediționare 1 și 5 au fost plasate la sud de direcția de deplasare a ofensivei ruse, iar în partea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
regiune. Frigul pătrunzător și drumurile proaste contribuiseră din plin la anihilarea Armatei a 3-a comandate de Enver Pașa în 1915. Iudenici a mizat pe surpriza atacului în condițiile de iarnă, supoziție care s-a dovedit corectă în distrugerea unei divizii otomane surprinsă în cantonamentul de iarnă de la Koprukoy (10-18 ianuarie). Pe 16 ianuarie, comandantul otoman al Erzurumului, Mahmud Kamil, a ordonat retragerea forțelor sale din oraș. Rușii se bucurau de o ușoară superioritate numerică, dar nu suficient de mare pentru
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
urgență care trebuiau întreprinse pentru mobilizarea unei miliții de 20.000 de oameni sub comanda lui Andranik Ozanian până în luna decembrie 1917. Comisarul civil dr. Hakob Zavriev l-a înaintat pe Andranik la gradul de general maior. Prima brigadă a diviziei lui Andranik a fost compusă din regimentele din Erzinjan și Erzurum, cea de-a doua din regimentele din Hınıs și Eleșkirt, iar cea de-a treia din regimentele din Van ăi mounted Süleymanlı. În septembrie 1917, armata rusă din regiune
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Acești lideri erau în favoarea unei colaborări cu Aliații și formarea armatei naționale cu sprijinul rușilor. În fruntea armatei naționale armene a fost numit generalul Nazarbekov. În funcția de șef al marelui stat major a fost numit generalul Vickinski. Cele trei divizii ale armatei armene, fiecare cu câte patru regimente, aveau un efectiv total de 32.000 de oameni. În afara armatei regulate, s-a luat hotărârea înarmării tuturor bărbaților apți de luptă. Au fost astfel formate miliții populare a căror efective au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
s-a înscris la Liceul Național din Iași. În 1877, la decretarea mobilizării, se înrolează voluntar în Regimentul 5 Linie Iași, datorită vârstei, fiind doar copil de trupă. Fratele său revine din Franța și se angajează voluntar fiind repartizat ambulanței Diviziei a IV-a, aflată sub comanda generalului dr. Carol Davila. Pe 20 iulie 1877 Regimentele 13 Dorobanți și 5 Linie din Iași au trecut Dunărea îndreptându-se spre Plevna. În cursul atacului redutei Grivița copilul de trupă voluntar Pastia a
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
iulie 1877 Regimentele 13 Dorobanți și 5 Linie din Iași au trecut Dunărea îndreptându-se spre Plevna. În cursul atacului redutei Grivița copilul de trupă voluntar Pastia a fost rănit mortal de un obuz și a fost transportat la ambulanța Diviziei a IV-a unde primele îngrijiri i-au fost acordate chiar de fratele său, Constantin Pastia. În brațele fratelui său ultimele cuvinte i-au fost: „Sărutați-mă încă o dată și salutați din partea mea patria și pe ai mei”.Conform memorialiștilor
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
complet închise în 1906, iar în 1912 a fost primul care a încorporat în automobilele sale un sistem electric care să permită pornirea, aprinderea și iluminatul. Cadillac a fost achiziționat de către conglomeratul General Motors(GM) în 1909. Cadillac a devenit divizia de prestigiu a „General Motors”, destinată producției de vehicule de lux de mari dimensiuni. Linia Cadillac a fost, de asemenea, marca GM pentru vehicule comerciale și instituționale, cum ar fi limuzine, ambulanțe sau mașini funerare, ultimele două nefiind, însă, produse
Cadillac () [Corola-website/Science/326345_a_327674]