14,040 matches
-
domnești tipice: lungimea - 16,5 m; lățimea - 11 m; grosimea zidului - 1,1 m; înălțimea soclului - 40 cm. În exterior, biserica este decorată cu discuri ceramice policrome, flori cruciforme și cărămizi. Decorul cu discuri va căpăta o mare dezvoltare în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, fiind prezent la Biserică Sf. Nicolae din Bălinești, biserica Mănăstirii Neamț, precum și pe platoul Cetății de Scaun (sub formă de material arheologic). Deocamdată la acest monument discurile nu sunt figurative, ci au o formă geometrica simplă
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
vechiul București între anii 1789-1791”" de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refăcut, în anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creștinătății, o a doua biserică, iar după răzmeriță a fost ridicată, în iulie 1757, sub domnia lui Constantin - Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie, așa precum aflăm dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisă cu litere chirilice săpate în piatră, care se păstrează în pridvorul
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
au fost înconjurați în biserică de mercenarii marelui conostaulos și, din porunca acestuia, au fost tăiați cu săbiile chiar acolo. Noul tutore, Mihail Paleologul, s-a proclamat, în curând, el însuși împărat și s-a încoronat, iar încoronarea solemnă pentru domnie a lui Ioan IV a fost amânată. Patriarhul a pus condiția ca, la atingerea majoratului, Laskaris să devină autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat. După cucerirea Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul s-a încoronat a doua oară
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
din aur. Sculptura babiloniană se remarcă prin vitalitate, masivitate și imaginație bogată. Lei uriași, tauri înaripați cu cap de om stau ca străjeri la porțile palatelor. În interior, zidurile erau ornate cu basoreliefuri reprezentând scene de vânătoare, bătălii, festivități. În timpul domniei lui Hammurabi (1750 î.Hr.), sculptura babiloniană cunoaște o remarcabilă înflorire. O celebră lucrare sculpturală reprezentându-l pe marele monarh, cunoscut mai ales pentru celebul cod juridic, este realizată din diorit și are privirea fixă specifică modei perioadei. La fel de celebră este
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Sculptura gotică pe fațadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de regi și profeți cu aspect imobil, fețe austere, trupuri aproape fără șolduri și umeri. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sculptura reapare în interiorul edificilor; în timpul domniei lui Ludovic cel Sfânt, se dezvoltă la Paris un stil grațios numit Stilul Parizian. În siluetele elegant unduitoare, pe fețele fine, cu ochi migdalați, cu pomeți proeminenți, nas mic si surâs suav, apare un oarecare manierism. Acest stil se regăsește
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
devine o temă favorită. Paralel cu acest stil elegant, în plastica funerară se dezvoltă un curent realist care cunoaște un mare avânt, începând de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Căutările în această direcție duc la apariția portretului, la mijlocul secolului. Sub domnia lui Carol al V-lea (1364-1380), al cărui sprijin este foarte important, sculptori precum André Beauneveu (autorul statuii reprezentând personajul defunct, pe lespedea mormântului, a regelui Carol al V-lea), ating o putere de expresie neegalată până atunci. Se dezvoltă
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
adăpostea Primăria Sibiului (aflată în Piața Mică nr. 31), atestată documentar pentru prima dată în 1324. Cea de-a II-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1224-1241. În urma cercetărilor arheologice, s-a descoperit o monedă din perioada de domnie a regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) în șanțul de apărare al acestei incinte. Turnul actual nu mai păstrează din construcția inițială decât doar nucleul ridicat până la înălțimea întâiului etaj. El a fost refăcut de mai multe ori
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
Angelos Comnenos Paleologos. Fiu al guvernatorului Thessalonicului, el frecventase din fragedă tinerețe cercurile aristocratice niceene și, fiind un om extrem de șiret, abil, știind să inspire - după împrejurări - și teamă, și dragoste, Mihail a dobândit o influență considerabilă încă în vremea domniei lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes. În 1252, în timpul campaniei lui Vatatzes în Tracia, s-a răspândit zvonul că Paleologul pune la cale o rebeliune. Întors de la jumătatea drumului, împăratul de atunci a poruncit să se facă o anchetă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și a latinilor din Grecia. Centrul planurilor de atac împotriva Bizanțului era Sicilia: sub Carol I de Anjou, ca și sub Manfred, realațiile cu regatul Siciliei vor constitui axa politicii lui Mihail al VIII-lea, de-a lungul întregii sale domnii. Planurile de cucerire ale Siciliei nu puteau avea eficacitate reală decât dacă papa le-ar fi acordat ajutorul și de aceea încerca să împiedice coalizarea regatului Siciliei cu Roma. Opinia romană se arată la început ostilă Imperiului Bizantin restaurat: papalitatea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
tătari [[Abaqa]] și [[Nogai]], contând pe ajutorul posibil al vreunuia dintre ei (Abaqa și Nogai erau dușmani), adus bizantinilor. Într-adevăr, detașamentele mongole au luptat adesea în componența armatei lui Mihail. Succesele evidente, obținute în politica externă de Imperiu, în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea, au dus, spre sfârșitul domniei lui, la un faliment financiar deplin. Prețul plătit pentru renașterea "Marelui Bizanț" s-a dovedit prea greu. [[Asia Mică]] a ajuns, în două decenii, la un grad de sărăcie catastrofal
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
dintre ei (Abaqa și Nogai erau dușmani), adus bizantinilor. Într-adevăr, detașamentele mongole au luptat adesea în componența armatei lui Mihail. Succesele evidente, obținute în politica externă de Imperiu, în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea, au dus, spre sfârșitul domniei lui, la un faliment financiar deplin. Prețul plătit pentru renașterea "Marelui Bizanț" s-a dovedit prea greu. [[Asia Mică]] a ajuns, în două decenii, la un grad de sărăcie catastrofal; categoria akriților, copleșită de impozite, a încetat, de fapt, să
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu francez în arhitectură. Domnia lui Louis al XIV-lea a fost martora unei reacții împotriva stilului oficial Louis XIV sub forma unei maniere mai delicate și mai intime cunoscută cu denumirea de Rococo. Cel care a pus bazele acestui stil a fost Nicolas Pineau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
deal înalt pe care sunt cultivați pomi fructiferi. El se află la o distanță de 2 km vest de municipiul Fălticeni. Cel mai vechi document istoric cunoscut în care se pomenește de Rădășeni datează de la 16 februarie 1424, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432): "„Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că acest adevărat popa Iuga ne-a
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
la scaunul țării, amintindu-și de ajutorul primit, va fi înălțat aici o biserică. O variantă vorbește numai de punerea temeliei de către domnitor, construcția de lemn ridicându-se de către săteni, edificiul fiind deja inaugurat în vremea celei de a doua domnii a voievodului”". Într-o anaforă de judecată între Mănăstirea Slatina și locuitorii satului Rădășeni din 20 aprilie 1743, din timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, cu ocazia hotărniciei bucății de loc din hotarul târgului Baia, se precizează următoarele: "„...că au apucat
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
de către domnitor, construcția de lemn ridicându-se de către săteni, edificiul fiind deja inaugurat în vremea celei de a doua domnii a voievodului”". Într-o anaforă de judecată între Mănăstirea Slatina și locuitorii satului Rădășeni din 20 aprilie 1743, din timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, cu ocazia hotărniciei bucății de loc din hotarul târgului Baia, se precizează următoarele: "„...că au apucat de la bătrânii lor, că fiind Ștefan Tomșa copil mic și sărac, și-au învățat carte aici în sat, în Rădășăni și
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile întăi cu vecinii și să-ș arate nume bun. Pe învățătura tătâne-său, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărățiia turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zéce povoară
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Jicnicerul, proprietarul de atunci a moșiei de la Bălinești. Ea este lucrată din lemn de tei și alcătuită din trei rânduri de icoane. Este împodobită cu elemente florale sculptate. Biserica a fost pictată în întregime în exterior în perioada 1535-1538, în timpul domniei lui Petru Rareș, după cronologia stabilită de Sorin Ulea. Într-un articol din 1996, cercetătorul Dumitru Năstase a reanalizat o serie de aspecte legate de biserica din Bălinești, el datând momentul realizării picturii murale exterioare imediat după anul 1499, pe
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
boierilor din familia Prăjescu. Un document din 1622 îl menționează ca proprietar pe vel postelnicul Ionașcu Prăjescu. Boierii Prăjescu au construit aici curți boierești, atestate documentar într-un act din 1636. În timpul incursiunii poloneze în Moldova din 1686, din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), curțile boierești de la Stolniceni-Prăjescu au fost arse de polonezi, ca și curțile boierești din alte sate învecinate. Tot atunci, polonezii regelui Sobieski au luat cu ei și dus în Polonia odoarele Mitropoliei Moldovei, moaștele Sfântului Ioan
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
care vine la conducerea ducatului în 1330, mărește teritoriul acestuia în mod substanțial. Astfel, în 1335, acesta anexeaza Carinthia si Cariola, iar în 1363, Albert al III-lea ia în stăpânire Tirolul. Urmează două secole pline de vicisitudini. Se remarcă domnia lui Sigismund de Luxemburg (1387 - 1437), care este succedat de ginerele său, Albert de Austria care devine rege german în 1438 prin căsătorie cu fiica lui Sigismund. Din acest moment (excepție pentru anii 1740 - 1745), conducătorii habsburgi ai Austriei sunt
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de o parte și Imperiul Otoman, aliat cu Hanatul Crimeii, pe de altă parte, are loc un conflict îndelungat, "Războiul de 13 ani" (1593 - 1608). În 1576, Maximilian al II-lea este sucedat de Rudolf al II-lea a cărui domnie este marcată de incompetență și conflicte religioase. În 1608, acesta este nevoit să cedeze Ungaria, Boemia și Austria fratelui său, Matias I, care la rându-i este succedat, în 1619, de către vărul său, Ferdinand al II-lea. Ferdinand al II
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
s-a desfășurat în special pe teritoriul Sfântului Imperiu Roman soldându-se cu pagube substanțiale în această regiune. Razboiul se încheie în 1648 cu Pacea de la Westfalia, Austria devenind slăbită în urma tentativelor eșuate de a lua în stăpânire Germania. În timpul domniei lui Leopold I (1658 - 1705), turcii încearcă un nou asediu al Vienei. Dar în 1683, forțele polono-austriece, conduse de Ioan Sobieski, înving pe turci la Viena. Austria învingătoare reușește astfel să preia Ungaria de sub stăpânirea otomană, proces încheiat în 1697
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
poporului rus de sub jugul mongol. Moscova devine centrul definitiv al forțelor rusești ce luptau contra Hoardei de Aur. În cinstea victoriei, cneazului Dmitri Ivanovici i s-a dat numele de "" (Kulikovo aflându-se pe malul Donului). A fost urmat la domnie de fiul său, Vasili Dmietrievici Donskoi, (), (1371 - 1425). Dmitri a ajuns pe tronul Cnezatului Moscovei la vârsta de 9 ani, în 1359. Cât timp era minor, guvernul a fost condus de fapt de Mitropolitul Alexei al Rusiei. În 1360 la
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
târziu, el a făcut pace cu Dmitri Konstantinovici și s-a căsătorit cu fiica acestuia, Eudoxia. În 1376, armatele lor unite au devastat Vechea Bulgarie Mare (de pe cursul inferior al fluviului Volga). Cel mai important eveniment din primii ani de domnie ai lui Dmitri Donskoi a fost prima construcție din piatră a Kremlinului din Moscova, finalizată în 1367. Noua fortăreață a permis orașului să reziste la două asedii ale lui Algirdas din Lituania, în 1368 și 1370. În așteptarea celui de-
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
Rusia nordică au recunoscut, de asemenea, autoritatea sa și au contribuit cu trupele lor la lupta iminentă împotriva Hoardei de Aur. Până la sfârșitul domniei sale, Dmitri a dublat practic teritoriul cnezatului Moscovei. Dmitri, în cei treizeci de ani zi săi de domnie, a văzut începutul sfârșitului dominației mongolilor asupra unor părți din ceea ce este acum Rusia. Hoarda de Aur era grav slăbită în războiul civil și dinastic dintre rivali. Dmitri a profitat de aceste slăbiciuni ale autorității mongole și i-a provocat
Dmitri Donskoi () [Corola-website/Science/317212_a_318541]
-
curățați de tencuială, iar acoperișul a fost refăcut cu o învelitoare din tablă zincată. Biserica de lemn din Popești dispune de 12 cărți de cult tipărite pâna la 1899, cum sunt Evanghelia din 1746 tipărită în timpul celei de a patra domnii în Muntenia a lui Constantin N. Mavrocordat (1744-1748), cu binecuvântarea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei. Biserica de lemn din Popești este construită în totalitate din bârne de stejar masiv așezate orizontal între stâlpi verticali masivi. Edificiul a fost sprijinit pe latura
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]