12,591 matches
-
istorice și științifice, cronici teatrale, artistice și muzicale, rubrica „Revista revistelor”, cât și numeroase texte cu caracter literar. Dintre acestea se rețin câteva traduceri în franceză din Ion Creangă (povestirea Moș Ion Roată și Unirea), Barbu Delavrancea (un fragment din drama Viforul), I. Al. Brătescu-Voinești (povestirea Puiul). Tot aici apar note de călătorie ale Elenei Văcărescu, pagini memorialistice despre Pușkin aparținând lui Zamfir C. Arbore și fragmente din romanul Haiducul de Bucura Dumbravă. La secțiunea de critică, pe lângă recenziile de la rubrica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289277_a_290606]
-
din Shakespeare (Regele Ioan), Ferreira de Castro (romanul Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme în curs, dramele Deliana și Soarele și Luna, toate apărute postum. Versuri inedite, originale și traduceri, își vor găsi loc, începând din 1966, în „Familia”, „Astra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
moartea. „Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian, o încercare de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
unui profesor din Blaj sau din Oradea ori lui Ion Budai-Deleanu (singur sau în colaborare). Se pare că autorul este totuși Samuil Vulcan, pe atunci elev la Blaj, în ultima clasă a Gimnaziului Teologic. Oricum, textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
un secol și jumătate, pînă la 1831. Joseph Addison (16721719) afirmă că în versiunea lui Nathum Țațe piesă pierdea jumătate din frumusețe. În Preface and Notes a ediției din 1765 scria: "Tragedia lui Lear este pe bună dreptate celebra printre dramele lui Shakespeare. Nu există piesă care să mențină atenția atît de puternic fixată, care să agite atît de mult pasiunile și să-mi stîrnească atît de mult curiozitatea". 1753-1754 Articolele lui Joseph Warton din The Adventures comentau piesă astfel: subiectul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nou piesă "Regele Lear"). 1821 Poetul romantic P.B. Shelley (1792-1822) scria în The Defence of Poetry (1821): "Regele Lear ... poate fi considerată o piesă perfectă în literatura dramatică din întreaga lume, în pofida concepțiilor înguste și a ignorantei ce domină filosofia dramei în Europa modernă și din al carei punct de vedere a fost judecată. 1823-1826 Edward Kean (1789-1833), marele interpret al lui Hamlet, Richard III, Lear, Romeo, Shylock, joaca într-o producție semnată de Robert Elliston rolul regelui Lear. Spectacolul a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nathum Țațe. Rolul Bufonului este jucat de actrița Priscilla Horton. 1838 Charles Dickens (1812-1870) scria în 1838 în Restaurarea "Regelui Lear" de Shakespeare pe scena: "Ultimul efort [al d-lui Macready] de a aspiră la obiectivele mai înalte în domeniul dramei s-a dovedit cel mai strălucit și cel mai de succes. El a redat scenei pe adevăratul Lear al lui Shakespeare, alungat de pe ea de nerușinata ignoranța pentru mai mult de o sută cincizeci de ani. O persoană cu numele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ce cred în care desparte creștinismul de misticism și-l transforma într-un sever ascetism care are la bază doctrina non-rezistenței, lansează cel mai virulent atac asupra în ter pretărilor din lungă istor ie a shakespearologiei europene în Shakespeare și dramă scris în 1903, ca o introducere la lucrarea lui Ernest H. Crosby Shakespeare and the Working Classes (Shakespeare și clasa muncitoare). Regele Lear, piesa căreia i se dedică cea mai mare parte a lungului eseu, este considerată la fel de penibilă că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Caroline Spurgeon, în cunoscută carte Shakespeare's Imagery, scria: În piesa sîntem tot timpul conștienți de atmosfera de luptă, încordare și conflict, si, uneori, de o tensiune a trupului ce atinge punctul agoniei. Atît de natural decurge totul din împrejurările dramei și suferințelor mentale ale lui Lear, încît cu greu realizăm cît de mult crește această senzație în noi, determinată de imaginea plutitoare generală, ținută permanent în fața noastră mai cu seamă cu ajutorul verbelor folosite, dar și prin metaforă trupului uman în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui Komisorjevsky. La Teatrul Old Vic rolul va fi interpretat, din nou, de William Devlin. 1938 Antonin Artaud (1896-1948), creatorul teatrului cruzimii, menit să restituie dramaturgiei "valoarea de ispășire și de suferință", găsește în Regele Lear suficient material exemplificator. Funcția dramei este de a da expresie, prin gest și mișcare, inexprimabilului. 1939 Pentru Mark van Doren (1894-1972), poet și critic american, care publică în 1939 monografia Shakespeare, moartea lui Lear este o necesitate dramatică, pentru că un happy-end (în sensul convențional) ar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui John Fox (1983), Peter Yotes (Marea Britanie, 1985), John Russell Brown (Marea Britanie, 1985), Robert Stattel (SUA, 1985), Jean Luc-Godard (adaptare cu Peter Sellers, Burgess Meredith etc). 1983 Stephen Booth afirmă în acest an: "Tragedia lui Lear, pe drept vestită printre dramele lui Shakespeare, este în mod obișnuit considerată că cea mai mare realizar e a dramaturgului". 1985 În Japonia se toarnă filmul Regele Lear în regia lui Akira Kurosawa (n. 1910), în rolul titular Tatsuyo Nakaday. 1988 Sub îngrijirea lui Leon
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
În 1930 este angajat ca scenarist la studiourile Paramount, însă abia postum, în 1984, scrierile despre cinematografie îi vor fi adunate în volum, sub titlul Écrits pour le cinéma. Preocupările dramatice se vor reflecta și în câteva piese, poeme dramatice, drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), inclus fragmentar în revista „Mântuirea” (1929) și care nu va fi tipărit integral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Rechinul (1987), S. revine la proza de introspecție, utilizând un vechi procedeu romantic: atribuirea paternității manuscrisului cărții unei necunoscute, Mariana Val (nume sub care autoarea își ascunde identitatea), pentru a-și putea supune unei analize profunde și lucide trăirile erotice, dramele cunoașterii. Un farmec aparte îl au scrierile memorialistice. În Planeta părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
simboluri angrenate în structurarea imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
cărora S. le datorează consacrarea în teatrul românesc, trei noi lucrări, exploatând fiecare alt filon dramatic. Elogiul nebuniei, publicată inițial în 1982 în revista „Teatrul” și reprezentată pe scena Teatrului German din Timișoara sub titlul Soldatul și filosoful, este o dramă de idei în centrul căreia se află Erasm din Rotterdam, confruntat cu ofensiva adepților reformei lui Luther, proiecție a aceleiași dispute între înțelepciunea suficientă sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
În Teatrul ca metaforă (1976) și în Dialog interior (1987) se reproduc cronici dramatice ale unor spectacole, precum și extrem de interesantele „însemnări ale unui telefob”, meditații asupra raporturilor teatrului cu televiziunea. Acestora li se alătură mai multe eseuri de teorie a dramei și analize ale unor piese românești, cu multe observații originale și într-un stil intelectual de ținută. S. a mai semnat scenarii de film - Orașul văzut de sus (1975), Gloria nu cântă (1977) - și numeroase prezentări și prefețe la traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
în acest an - aflăm din Contemporanul 23”: Literatura burgheză a înfățișat tabloul unui univers marin în care trăiesc ființele înzestrate cu însușiri deosebite, mânate de forțe lăuntrice spre mirajul veșnic al aventurii. Uneori în această lume a apelor se petreceau drame puternice (...). Apare clar că această literatură predica neputința omului în încleștarea cu natura, fatala lui înfrângere. Exista și reversul tabloului. Vânau și «lupi de mare», biruiau valurile furioase, treceau prin furtuni și poposeau pentru puțin timp în porturi, luându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și atragerea țăranilor mijlocași pe care uneltirile chiaburilor i-au făcut să rămână în afara gospodăriilor (...). Teatrul actual se inspiră necontenit din lupta clasei muncitoare conduse de partid pentru libertate, bunăstare, socialism și pace. N. Moraru și Aurel Baranga zugrăvesc în drama lor Pentru fericirea poporului lupta eroică a comuniștilor în condițiile anilor 1937-1938, când puterea de stat era în mâinile burgheziei. Mihail Davidoglu în Cetatea de foc (ca și ceilalți autori cuprinși în volumele de Teatru) își plasează conflictul în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
valabilă ca prin farmec la o a doua lectură. Aceasta dovedește lipsa de răspundere a unor tovarăși de la Comitetul de Artă în munca lor cu autorii dramatici. Aș vrea să mai vorbesc și despre activitatea Uniunii Scriitorilor. Componența comisiei de dramă care funcționează pe lângă Uniune se schimbă în fiecare an, comisia se restructurează mereu și cu toate acestea nu se dovedește nici un rezultat concret, favorabil dezvoltării dramaturgiei noastre. În legătură cu deficiențele în îndrumarea creației noastre dramatice, trebuie să amintim aici și faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
secțiilor să uite aceste lucruri. Această atitudine au adoptat-o scriitori ca V. Em Galan, Eusebiu Camilar, președintele secției de proză și - în ultimele luni ale anului trecut - Maria Banuș, președintele secției de poezie. Nici în sânul biroului secției de dramă, situația nu este mult mai diferită (...) O existență cu totul fantomatică este cea a comisiilor de creație: literatura pentru copii (responsabil Al.C. Constantinescu), literatura despre viața ostășească (responsabil Aurel Mihale), satiră și umor - încă n-a fost numit un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Scopul fundamental al pasajului despre literatură din Raportul tovarășului Malencov este călăuzirea scriitorului pe drumul realismului socialist. Omul este perfectibil, nu perfect. Fără acest plan înclinat de la minus la plus, literatura cade în somnolență (...). Fără conflict nu pot exista nici drame, nici comedii și teoria falsă că în lumea socialistă nu pot fi conflicte, a fost combătută prin intervenția a chiar tovarășului I.V. Stalin. Când nu este conflict antagonist, dăinuie totuși unul neantagonist, lupta dintre entuziasm și inerție, încredere și scepticism
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înalță ele din punct de vedere etic, în ce măsură îl înnobilează și-i înfrumusețează sufletul și îi oferă un model de imitare în viața sa proprie? Iată întrebări la care trebuie să răspundă literatura noastră de azi. Războiul tinde să exprime drama unei generații. Generația care a copilărit în anii teroarei fasciste. (...) Ca luare de atitudine a unui scriitor din zilele noastre, față de odiosul măcel imperialist, Războiul de Mihu Dragomir are o valoare însemnată. Cred că tradus în limba franceză sau engleză
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nou, observăm următoarele: În primul rând tematica literaturii s-a îmbogățit și a început să se îndrepte tot mai mult spre problemele centrale ale transformării revoluționate. Totuși sectoare întregi ale literaturii au rămas în afara schimbării. În primul rând romanul. Apoi drama, până în 1949. Dar chiar în nuvele și în poezie, atacarea temelor noi a avut multe lacune. Uzina, cu tot procesul minunat de transformare a omului în avântul muncii socialiste, este foarte palid reprezentată. Aspectele luptei de clasă sunt incomplete, adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
parcurs de la Șoimii la capodopera care este Nicoară Potcoavă, e de un interes extraordinar. Poetul A. Toma și-a continuat îndelunga și rodnica trudă literară. Drumul lui Camil Petrescu, de la dramaturgia sa puternică, originală, dar adesea individualistă și psihologistă, până la drama Bălcescu, sau de la romane ca Patul lui Procust la romanul Un om între oameni, merită o analiză atentă și adâncă și o reliefare a dezvoltării creatorului pe linia prozei realiste. E nevoie de un comentariu atent și judicios al importantei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o serie de studii și articole din domeniul filosofiei, al psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935), Caracterele afectivității (1937), Conștiință și inconștient (1941), Probleme de tipologie (1957), Psihologia pedagogică (1962), Afectivitatea (1963), Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972), Culmi și abisuri ale personalității (1974), Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982). Lucrările sale nu sunt voluminoase. Multe dintre ele, deschizătoare de drumuri, au apărut în reviste și au circulat sub formă
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]