KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...484 485 486 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Prokofievna; am auzit multe despre dumneavoastră... de la Kolea; doar el a rămas aproape singurul care nu mă părăsește... Sunteți o femeie originală, o femeie excentrică, am văzut chiar acum cu ochii mei... să știți că v-am iubit chiar puțin. — Dumnezeule, și eu care mai că nu l-am pocnit! — V-a oprit Aglaia Ivanovna; nu-i așa că nu mă înșel? E fiica dumneavoastră, Aglaia Ivanovna? E atât de frumoasă, că mai înainte, de la prima vedere, mi-am dat seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
văzând că ea și ceilalți râd, căscă gura deodată, începând să râdă și el. Râsetele dimprejur luară amploare; ofițerul, probabil un mare amator de glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă ca și cea de atunci, cu „cavalerul sărman“, îi șopti la ureche Alexandra, sigură pe ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să accept ideea și chiar sunt convins că, dacă e vorba de furt, acesta n-a fost săvârșit seara, când toți erau adunați, ci noaptea sau chiar spre dimineață, și făptașul e unul dintre cei care au dormit aici. — Ah, Dumnezeule! — Desigur, îi exclud pe Burdovski și pe Nikolai Ardalionovici; ei nici măcar n-au intrat la mine. Cred și eu, n-ai putea să-i suspectezi nici dacă ar fi intrat! Cine a dormit la dumneata? Punându-mă și pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah, Doamne, chiar nu știi? întrebă Varia, dându-și seama că a luat-o gura pe dinainte. — Cum... Deci e adevărat că a fost acolo? exclamă Ganea, înroșindu-se de rușine și furie. Dumnezeule, dar tu vii de acolo! Ai aflat ceva? Bătrânul a fost acolo? A fost sau nu? Și Ganea se repezi spre ușă; Varia dădu fuga la el și-l apucă cu amândouă brațele. — Ce-i cu tine? Încotro? zise ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
după câteva momente de tăcere. — Da, propriu-zis voiam să discutăm despre general, spuse prințul și tresări, deoarece și el căzuse pe gânduri. Și despre furtul de care mi-ai spus... — Adică? — Asta-i bună, parcă nu m-ai înțelege! Ah, Dumnezeule, Lukian Timofeici, te ții întruna de teatru. E vorba de bani, de bani, de cele patru sute de ruble, pe care le-ai pierdut atunci, cu portofelul, despre care ai venit aici să-mi povestești în dimineața când ai plecat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acolo, că l-ai căutat în locul acela. Ce, a apărut dintr-odată? — Chiar așa, a apărut dintr-odată. Prințul se uită ciudat la Lebedev. — Dar generalul? întrebă el deodată. — Adică, ce să fie cu generalul? nu înțelese iarăși Lebedev. — Ah, Dumnezeule! Te întreb ce a spus generalul când ai găsit portofelul sub scaun. Doar și mai înainte l-ați căutat împreună. — Da, împreună l-am căutat mai întâi. Dar de data asta, recunosc, am tăcut și am preferat să nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Această foaie de hârtie, pusă într-o ramă de aur, sub sticlă, a atârnat în salonul surorii mele toată viața ei, în locul cel mai vizibil, până când a murit în timp ce năștea... acum nu mai știu pe unde o fi... Dar... ah, Dumnezeule! E deja ora două! Ce mult v-am reținut, prințe! E impardonabil. Generalul se ridică de pe scaun. — O, dimpotrivă! bolborosi prințul. M-ați cucerit și... în sfârșit... totul a fost atât de interesant! Vă mulțumesc mult! — Prințe! spuse generalul, strângându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Aglaia după ce așteptă vreo cinci secunde. Bine, sunt de acord să lăsăm ariciul. Dar mă bucur că, în sfârșit, pot pune capăt tuturor nedumeririlor acumulate. Dă-mi voie, în sfârșit, să aflu chiar de la dumneata: mă pețești sau nu? Ah, Dumnezeule! făcu Lizaveta Prokofievna. Prințul tresări și făcu un pas îndărăt. Ivan Feodorovici se prefăcu într-o stană de piatră. Surorile se încruntară. Nu minți, prințe, spune adevărul. Din pricina dumitale sunt supusă la interogatorii ciudate. Aceste interogatorii au vreo motivație? Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
privi posomorâtă. — Știi ceva? Cel mai bine ar fiu să nu vin mâine! O să trag chiulul spunând că-s bolnav și gata! se decise el, în cele din urmă. Aglaia bătu din picior și chiar se făcu palidă de furie. — Dumnezeule! Unde s-a mai văzut una ca asta? Nu vine, când totul se face anume pentru el... o, Doamne! Ce plăcere să ai de-a face cu un om... atât de greu de cap ca dumneata! — Bine, vin, vin! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mod special asupra genialității, ca și cum din asta s-ar fi putut trage vreun folos în momentul acela. Văzându-i lacrimile sincere, Nina Alexandrovna îi vorbi în cele din urmă, fără pic de reproș și aproape cu duioșie: „Ah, aibă-vă Dumnezeu în pază, nu mai plângeți, Domnul o să vă ierte!“. Lebedev fu atât de uimit de aceste cuvinte, încât toată seara nu mai vru să se îndepărteze de Nina Alexandrovna (și în decursul zilelor următoare, până la moartea generalului, rămase în casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asemenea idiot cum eram eu pe atunci (hi-hi!). Căci n-o să mă credeți, dar eram idiot cu totul (ha-ha!). De altfel... de altfel, m-ați văzut atunci... Și cum se face că nu-mi aduc aminte de dumneavoastră? Deci... ah, Dumnezeule, chiar i-ați fost rudă lui Nikolai Andreici Pavlișcev?“ — Vă a-si-gur, spuse Ivan Petrovici, zâmbind și măsurându-l cu ochii pe prinț. — O, n-am spus-o pentru că m-aș... îndoi... și la urma urmei, s-ar putea îndoi cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mărinimos din lume, vă asigur! Prințul nu doar se sufoca, ci, ca să zicem așa, „se îneca în efuziunile inimii lui minunate“, cum avea să se exprime Adelaida în dimineața zilei următoare, într-o discuție cu logodnicul ei, prințul Ș. — Ah, Dumnezeule! spuse râzând Ivan Petrovici. De ce n-aș putea fi ruda unui om chiar mă-ri-ni-mos? Ah, Dumnezeule! strigă prințul, fâstâcindu-se, grăbindu-se și înflăcărându-se din ce în ce mai mult. Iar... am spus o prostie, dar... chiar așa trebuia să se întâmple, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în efuziunile inimii lui minunate“, cum avea să se exprime Adelaida în dimineața zilei următoare, într-o discuție cu logodnicul ei, prințul Ș. — Ah, Dumnezeule! spuse râzând Ivan Petrovici. De ce n-aș putea fi ruda unui om chiar mă-ri-ni-mos? Ah, Dumnezeule! strigă prințul, fâstâcindu-se, grăbindu-se și înflăcărându-se din ce în ce mai mult. Iar... am spus o prostie, dar... chiar așa trebuia să se întâmple, pentru că... sunt... sunt... de altfel, iar am luat-o razna! Dar ce importanță să aibă persoana mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Dumnezeu!“ Expresia nu-mi aparține. E a unui negustor dintre credincioșii de rit vechi, pe care l-am întâlnit în timpul călătoriilor mele. Ce-i drept, s-a exprimat altfel, a spus: „Cine și-a renegat pământul natal, acela și pe Dumnezeul lui l-a renegat“. Să nu uităm că la noi oameni din cei mai educați au luat calea hlâstovismului 79... La o adică, de ce hlâstovismul ar fi, în acest caz, mai rău decât nihilismul, iezuitismul, ateismul? Poate că e chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Columb țărmul „Lumii Noi“, arătați-i rusului „Lumea“ rusească, lăsați-l să găsească acest aur, această comoară ascunsă în pământ! Arătați-i în viitor înnoirea întregii omeniri și învierea ei, care se vor înfăptui, poate, numai prin gândirea rusească, prin Dumnezeul și Hristosul rus și veți vedea ce uriaș puternic și drept, înțelept și blajin se va ridica în fața lumii uimite, uimite și speriate, pentru că ei nu se așteaptă de la noi decât la sabie, sabie și violență, pentru că, judecând după ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai decăzut le-ar găsi minunate? Priviți un copil, priviți aurora dumnezeiască, priviți cum crește iarba, priviți ochii care vă cercetează și vă iubesc... Se ridicase de mult în picioare vorbind. Bătrânelul îl privea deja speriat. Lizaveta Prokofievna strigă: „Ah, Dumnezeule!“ și, dându-și prima seama despre ce era vorba, își plesni palmele. Aglaia dădu iute fuga la el, apucă să-l prindă în brațe și cu groază, cu chipul deformat de durere, auzi țipătul sălbatic al „duhului care l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și asculta. Vrei să-l alung pe Rogojin? Credeai că m-am și cununat cu Rogojin, ca să-ți fac ție o plăcere? Uite, strig acum, fiindcă ești de față: „Pleacă, Rogojin!“, iar prințului îi spun: „Ții minte ce ai promis?“ Dumnezeule? Pentru ce m-am umilit atâta în fața lor? Prințe, nu tu ești acela care mă încredințai că te însori cu mine, că n-o să mă părăsești niciodată, că mă iubești și mă ierți pentru tot, că mă re... mă res

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
atâta ură nemărginită, încât el plesni din palme, scoase un strigăt și se repezi spre fată, dar era deja prea târziu! Ea nu putu să îndure nici măcar această clipă de ezitare a prințului, își acoperi fața cu mâinile, strigă: „Ah, Dumnezeule!“ și ieși în fugă din cameră, urmată de Rogojin, care se grăbea să-i deschidă zăvorul de la ușa care dădea în stradă. În urma ei se repezi și prințul, dar în prag îl înlănțuiră și îl opriră brațele cuiva. Chipul disperat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în public generoasa idee că dumneavoastră, prinț de viță veche și om pur, nu o considerați infamă pe femeia aceea care nu a fost dezonorată din vina ei, ci dintr-a unui ins dezgustător și depravat din înalta societate. O, Dumnezeule, e așa de explicabil! Dar problema e, dragă prințe, dacă în sentimentul dumneavoastră era justețe, dacă era adevăr, dacă era de la natură sau dacă nu cumva va fi fost numai un entuziasm cerebral? Ce credeți: o femeie a fost iertată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu trebuia să le spună și de asta a ieșit așa... Nu pot nicidecum să vă explic, dar, poate, Aglaiei i-aș fi explicat... Ah, Doamne-Dumnezeule! Îmi spuneți de chipul ei în clipa când a ieșit în fugă atunci... o, Dumnezeule, mi-l amintesc! Hai, să mergem! spuse el și-l trase deodată de mânecă pe Evgheni Pavlovici, sărind grăbit din loc. — Unde? — Să mergem la Aglaia Ivanovna, chiar acum să mergem! — V-am spus doar că a plecat deja din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

lui Rosetti s-ajungă până la tâmpire pentru a scoate de aci un întreg program de politică externă și, printr-o procedare de generalizare cu care ne-am familiarizat, a rezuma în persoana d-lui Maiorescu pe tot partidul conservator. Doamne Dumnezeule! Câte persoane n-au rezumat pe rând până astăzi partidul conservator după organul din Strada Doamnei, de câte ori au avut necesitate bizantinii de la "Romînul" de-o astfel de absorpțiune pentru trebuințele zilei? Când d. Dimitrie Ghica, din motive ale sale personale

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
de străin, fără tradiții hotărâte, fără patrie hotărâtă, fără naționalitate hotărâtă, nu putea să sufere acei stejari de seculi, pe acei boieri mari, stâlpi ai țării, cum se numeau, neîndoiți de furtună cu toate vijeliile vremurilor, plecîndu-se uneori bătăilor neînduratului Dumnezeu, nefrîngîndu-se niciodată! Aceasta este istoria fanarioților, a căror misiune era de-a dezrădăcina și corumpe pe boieri; aceasta a fost misiunea voastră și ați îndeplinit - o. Înzecit, însutit de mari greutăți publice trebuie să suporte poporul românesc nedîndu-i-se nimic în

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
cu mâna în sacul țării și să împrăștie în toate părțile la favoruri, să azvârle la ciolane în toate direcțiile. Sprijinitorii *** cu termometrul în stomah*** el marchează o diferență*** guvernului și-l*** iată soarta partidelor. În loc de șapte miniștri pune șapte Dumnezei pe băncile ministeriale și iot fenomenele acestea întristătoare le vei vedea producîndu-se, pentru că aceleași cauze nu pot produce decât aceleași efecte. Avem nevoie să regenerăm moravurile - continuă d. Lascar Costin -, să deșteptăm în inimele noastre sentimentul de patrie prin răspândirea

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Sultanului, mai dezbătea vro mare chestie europeană cu vro aga sau vrun efendi, împărțea universul după geografia Slăniceanu și încolo nu făcea numărui nici bine nici rău, nici cald nici rece. Ce-o fi însemnînd ca prim ministru știe unul Dumnezeu. Fost ministru de resort, se distingea prin împrejurarea că se 'nchidea în cabinet ore întregi. Când pleca acasă, oamenii ce veneau să vază ce făcuse ilustrul om de stat în dulcea sa singurătate găseau risipiți pe biurou și pe covoare

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
aveau nimic? Dar au plătit poate primul vărsământ și au jucat asupra diferenței, pe prime, până la eliberarea integrală a acției sau, și mai rău, au căpătat un număr de acții gratis pentru iscălitura pusă sub documentul primitiv al fondațiunii. Dând Dumnezeu s-avem și noi bursă în țară, vom avea ocazia de a descoperi manoperile încîlcite ale agiotajului și a le descrie așa încît oricine să le priceapă. Așadar, cum am zis, subtilitatea materiei e o greutate. Pe puține coloane trebuie

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]