13,416 matches
-
acest punct, m-am trezit. Apoi mi-am petrecut o bună parte din noapte întrebându-mă dacă e așa, dacă luam decizia corectă sau ce semnificație posibilă poate avea întâmplarea din vis. Acum știu. Să spun că nu mă mai doare? Totuși, pe măsură ce creșteam, începeam să am și avantaje în eterna rivalitate cu fratele meu. Învățam bine, îmi plăcea să citesc, participam cu succes la concursuri școlare. Mersul la școală a inversat balanța între mine și fratele meu; fără să fie
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
bocanci. "Cine-i ăla în pantofi? Ia vino-ncoace!" Doctorul Geru: "Eu, stomatologul". "Măi, Bebe, totuși sunt niște reguli!" "Domn' comandant, haideți să facem o înțelegere: nu mă încălțați în cizme și nu-mi faceți program, dar dacă v-o durea capul de vreo problemă pe linie stomatologică, eu îi pun capăt!" Într-adevăr, un specialist. A și ajuns, de altfel, șeful Direcției Medicale a Serviciului de Telecomunicații Speciale, avansat general și s-a pensionat acum doi ani. S. B.: O
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
perioada. Pe mine m-au folosit în Baterie și de multe ori îmi era greu să ajung în PC să-l ajut la pus situații pe planșetă. Se plângea, săracul: "Băi, am câte 60 de ținte deodată! Sunt înnebunit! Mă dor ochii, mă doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la bateriile din
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
m-au folosit în Baterie și de multe ori îmi era greu să ajung în PC să-l ajut la pus situații pe planșetă. Se plângea, săracul: "Băi, am câte 60 de ținte deodată! Sunt înnebunit! Mă dor ochii, mă doare capul!" Să stai atâtea ore cu căștile pe urechi și atent la ceea ce trebuie să pui pe planșetă nu era ușor. M: M.: Da, greu, să le urmărești, să le muți. S. B.: Cei de la bateriile din poziții erau înnebuniți
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
altele, fiind instituite peste distanțe și timp relații de apropiere bazate pe criterii spirituale. Nu-mi amintesc să fi trăit rușinea de-a fi român. Doar sentimentul unei fatalități, încărcat cu ceva vină pentru lipsa de străduință personală. Deși mă dor câteva din faptele conaționalilor mei, amintirea mizeriilor personale este suficientă pentru a-i simți, în mod ciudat, aproape și departe totodată, ferindu-mă de tentația trecerii de partea celor care-i judecă în speranța că acest gest îi va face
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
confirmare oficială a unei stări de fapt. * Ca români ne este specifică raportarea la celălalt predominant în modalitatea invidiei. Ne scapă astfel faptul că realizările lui ne înfrumusețează lumea, ratând unul din sensurile esențiale ale comunității. Cât timp ne va durea tot ceea ce face bine altul, căutând sa-l coborâm la nivelul nostru, nu vom avea motivația necesară pentru a fi și noi altfel. Abordările reducționiste spun ceva despre inteligența celor care le practică. Bună parte din contextul nostru cultural, din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cere) căi (ferate) că-i (bine) cam (atât) c-am (plâns) car (cu fân) / car (lemne) c-ar (merge) caș(dulce) c-aș (avea) cea (cuminte) / cea Roibule! ce-a (făcut) cei (patru) ce-i (pasă ?) cel (mic) ce-l (doare ?) cor (de copii ) c-or (veni) (să) dea (mâna) de-a (noastră) om (laș) l-aș (ruga) mai (repede) / (luna) mai m-ai (strigat ?) mia (de lei) (a oii) mi-a (povestit) sar (coarda) s-ar (putea) ție (îți dau
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
de Giovani Morgagni [5, 30, 41], este cunoscută și sub alte denumiri [28, 30]: 1. hernie subcosto-sternală (Harrington 1951), 2. hernie retrocostoxi-foidiană (Denisart 1951), 3. hernie retrosternală (Warwich-Brown, 1953), 4. hernie parasternală (Chin și Duchesne, 1965), 5. hernie diafragmatică anterioară (Dor și Emery 1956). Deși mulți autori folosesc pentru acest tip de hernie numele lui Larrey, în realitate acesta nu a descris un tip de hernie ci numai o cale de acces spre cavitatea pericardică prin fanta respectivă (și care ulterior
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
tuturor, Eu cred cu voia În laborator, Fior de viață extrăgând din moarte . Cei care mă urăsc au dreptul lor, Eu i-am iertat și-i iert iubindu-i foarte , Limanul liniștit Îmi e departe , Și inima, și creierul mă dor . De nebunia mea Învins la scor , Și, totuși, liber, Într-un fel aparte ..................................... V-avertizez că sunt Învingător Din tot ce-a fost va mai rămâne-o carte. CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI URINAR Primul test
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
Mihai Dincă C. Gheorghe Eugeniu Dincă M. Ion Diniță A. Vasile Dinu M. Mariana Dinu D. Marilena Dinu V. Octavian Cătălin Dinu A. Dorel Dinu Ț. Gino Liviu Dinulescu F. Cornel Dinyer A. Nicolae Dirius P. Ștefan Doaga M. Puiu Doară D. Mihai Dobre N. Florin Dobrica S. Petre Dobrițoiu D. Virgil Doczi L. Teodora Dogaru M. Corneliu Don D. Adriana Don M. Lucian Dorutiu N. Tomita-Dorin Dragoman M. Laurențiu Dragomir C. Iulian Dragomir M. Mihaela Dragomir Gh. Marius Dragos-Rusu C.
DECRET Nr. 400 din 27 decembrie 1995 privind conferirea titlului de "Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989" şi a titlului de "Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112947_a_114276]
-
am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să te ungi cu ea pe unde te doare. Da’ să nu dați cu ea pe la nas, că este păcat mare”. Contaminarea cu sacrul este fulgerătoare, iar întrebuințarea greșită poate avea consecințe funeste - iată ce cred că a vrut să-mi reamintească, în felul său, femeia. Ora 06.30
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în satul său. În anul 1912 a constituit unul dintre exponatele cele mai apreciate ale expoziției de „artă națională” de la București. În anul 1999, ea a fost donată Muzeului Țăranului Român, fiind expusă acum în sala „Timpul”. citez, „nu o doare inima” să se despartă de un astfel de obiect. Îmi spune că „nu, doar nu le mai vrea nimeni. Doar nepoții le mai poartă uneori pe la serbare, dar nu modelele acestea mari, grele”. Cu tonul acesta de „sfârșit de civilizație
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în Suedia, Sjohagavag nr. 20, Eksjo. 53. Teodorovici Sia, fără cetățenie, născută la data de 26 septembrie 1944 în Brăila, județul Brăila, România, fiica lui Odrobot Ioan și Cristina cu domiciliul actual în Germania, Karlsruhe 1, Kriegstr. nr. 121. 54. Duru Valeria, fără cetățenie, născută la data de 18 mai 1951 în București, România, fiica Iui Bărbulescu Gheorghe și Dumitra, cu domiciliul actual în Germania, Offenbach am Main, Kahlwegstr. nr. 7. 55. Gaiță Gheorghe, fără cetățenie născut la data de 21
HOTĂRÂRE nr. 652 din 13 octombrie 1992 pentru acordarea cetăţeniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122162_a_123491]
-
prietenia de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic. Chiar tineretul legionar nu ne-a făcut nimic nouă În Suceava: totul se făcea din dispozițiile oficiale, se Împlineau ordinele lui Antonescu, nu se opunea nimeni - era dictatură, totuși... Pe mine mă doare cumplit că mulți neagă Holocaustul din România: a fost un Holocaust - n-am fost arși, dar am murit de frig, de foame, boli, a existat o politică de lichidare a evreilor... (iulie 2002) „Ne-am salvat mituind un soldat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bătrâni, dar mie nu mi-au rămas În minte astfel de evenimente. Mi-amintesc că În Mărculești eram cu vărul meu, care fusese la noi și plecase Împreună cu noi. Ne jucam cum se joacă copiii la 7-8 ani; nu ne durea pe noi ce se Întâmplă. Și știu că la un moment dat... Erau acolo diverse camere părăsite, fără uși, fără ferestre, și am intrat Într-o casă și am găsit niște hârtii mototolite. Vrând să ne jucăm cu ele, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
culcat pe pământ - eram deja obișnuiți. Deci vedeți, o femeie simplă plină de bunătate. Și aveam cunoștințe care ne-au ajutat, fiecare cu ce a putut, știți că după război nu era ușor, dar ne-au ajutat. Ceea ce ne-a durut cel mai mult a fost faptul că atunci când am fost duși, atunci, În centru. Noi locuiam În centru și când am ajuns În fața casei noastre acolo erau foarte mulți oameni adunați pe trotuare și râdeau și băteau din palme de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi s-a tăiat părul acela au Început să râdă fantastic. Pentru ei era ceva interesant că devenisem așa de urâtă - sigur că fără păr eram urâtă. Și faptul acela, că stăteam În pielea goală Înaintea oamenilor, băieților, soldaților, mă durea foarte mult... era ceva atât de dureros, mai mult decât dureros, pentru că simțeai că nu mai ești privită ca o femeie, ca o fată, ca un om. Ești deja un animal, ți se taie și părul... Și râdeau și era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
furat și pantofii, dacă erau buni... Ne-au dat haine, ce să vă spun... Eu am primit un fel de stofă bordo, așa, roșu, și cămașă cu conturul menstruației - era de lână... Nici nu pot să vă spun cum au durut lucrurile astea mici care pe lângă lucrurile mari-mari care mi s-au Întâmplat după aceea... Când te duci cu lucrurile tale, fine și bune, și primești În loc... cum să spun... murdare de menstruație, teribil... După aceea ne-au dus Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făcut loc Într-o școală și acolo s-a putut mânca oriunde În oraș. Și dimineața s-au dus să mănânce. Le-am spus că mie să-mi aducă numai ceva pâine, ei să bea cafea sau ce vor. Mă durea piciorul și nu voiam să mă duc. Da, să știți că eu am venit cu pantofii medicului, numărul 43. Acolo, la școală, când a plecat cel din Estonia, au rămas acolo pantofi mărimea 39, din pânză albă, și eu i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mie nu-mi place, dar nu mai am Încotro”. Dar când mergeam În Europa, ne-a trimis de fiecare dată câteva sute de dolari, pentru benzină, pentru una, alta... Asta este relația. Acum am auzit că e bolnav și mă doare foarte mult, că nu pot să mă duc la el. Nu pot. Am fost acum șase ani la Los Angeles, la fiica cea mare - acolo locuiește acum - a fost un cutremur foarte puternic și m-a zdruncinat vreo 10 ore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
format o grupare de tineret democrat evreiesc. Așa am venit la Cluj. - Ar fi bine să ne Întoarcem la cazuri din lagăr, Întâmplări ieșite din comun pe care vi le amintiți, care v-au impresionat... - În primul rând m-a durut foarte mult să-l văd pe tatăl meu distrugându-se văzând cu ochii, zi de zi. M-a afectat, de exemplu, despărțirea de dânsul la Buchenwald. În rest am Îndurat tot ce au Îndurat și ceilalți, nu pot să detaliez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-au plăcut oamenii, nu mi-a plăcut... Și am stat la geam, nu știam o vorbă englezește. Și copilul a venit la mine, de trei ani, și a văzut că-s amărâtă. Sufăr de o boală cronică, m-a durut, m-a durut și am spus: „Dumnezeul meu e Sfânta Maria”. Când a venit maică-sa acasă i-a spus: „Mami, maică-ta e evreică?”. Ce rol a avut religia În lagăr? A avut vreun rol? Un rol? Câteodată da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oamenii, nu mi-a plăcut... Și am stat la geam, nu știam o vorbă englezește. Și copilul a venit la mine, de trei ani, și a văzut că-s amărâtă. Sufăr de o boală cronică, m-a durut, m-a durut și am spus: „Dumnezeul meu e Sfânta Maria”. Când a venit maică-sa acasă i-a spus: „Mami, maică-ta e evreică?”. Ce rol a avut religia În lagăr? A avut vreun rol? Un rol? Câteodată da, altădată nu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ce se gătea aia mâncam - se aduceau fasole, cartofi și mâncam cu toții. La 18 ani nu realizai grijile și problemele care te așteptau mâine, nu puteai să realizezi. Eu eram după bacalaureat și eram fericită, mulțumită că dădusem bacalaureatul. Mă durea sufletul văzându-i pe părinții mei, care făcuseră atâtea sacrificii... - iar pentru noi două erau Dumnezei din toate punctele de vedere: și ca pregătire, și ca moralitate, și ca fel de a fi, și ca educație... Să-i vezi Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vite, sosirea la Birkenau și despărțirea de părinți, când am coborât din vagon, după zile și nopți Întregi de mers În vagon, unde era și W. C.-ul... Astea erau șocurile și asta trebuie știut... Și acum țin minte și mă doare sufletul: erau ultimele zile și ultimele chipuri pe care le mai am În minte - să-i vezi pe părinții tăi, care pentru tine erau Dumnezei, Într-o asemenea situație. Aveam 18 ani și spuneam: „Ce o să fie o să fie” - dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]