12,690 matches
-
În Marea Britanie, povestirea a fost scoasă aparent la cererea lui Doyle deoarece includea o referire la adulter și nu era recomandată pentru tinerii cititori. Aceasta ar putea fi cauza eliminării sale rapide din ediția americană și unele surse presupun că editorul a crezut că povestirea era prea scandaloasă pentru publicul american. Ca urmare, această povestire nu a fost republicată în SUA timp de mai mulți ani, fiind ulterior inclusă în volumul ""Ultima reverență"". Chiar și astăzi, mulți editori americani ai canonului
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
surse presupun că editorul a crezut că povestirea era prea scandaloasă pentru publicul american. Ca urmare, această povestire nu a fost republicată în SUA timp de mai mulți ani, fiind ulterior inclusă în volumul ""Ultima reverență"". Chiar și astăzi, mulți editori americani ai canonului holmesian o includ în "Ultima reverență", în timp ce majoritatea edițiilor britanice păstrează povestirea la locul ei inițial din "Memoriile lui Sherlock Holmes". În plus, când povestirea a fost scoasă din Memorii, paginile ei de la început, în care Holmes
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
care intenționa să o publice ca roman. Dacă manuscrisul ar fi fost publicat vreodată, toată lumea de la Londra ar ști care sunt personajele reale din roman. Douglas i-a trimis Isadorei o copie a manuscrisului, spunându-i ca trimite cealaltă copie editorului său pentru a fi publicată. Isadora a aflat că editorul nu primise manuscrisul și s-a gândit că acesta trebuie să se afle printre lucrurile personale ale lui Douglas. Ea l-a angajat pe Barney Stockdale și pe acoliții săi
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
fi fost publicat vreodată, toată lumea de la Londra ar ști care sunt personajele reale din roman. Douglas i-a trimis Isadorei o copie a manuscrisului, spunându-i ca trimite cealaltă copie editorului său pentru a fi publicată. Isadora a aflat că editorul nu primise manuscrisul și s-a gândit că acesta trebuie să se afle printre lucrurile personale ale lui Douglas. Ea l-a angajat pe Barney Stockdale și pe acoliții săi pentru a pune mâna pe manuscris. A încercat la început
Aventură în casa cu trei frontoane () [Corola-website/Science/324622_a_325951]
-
dar asistă și la clasele de științe naturale și medicină. Învață greaca veche, latina, franceza și engleza de timpuriu, ulterior și spaniola și italiana și parțial limbile nordice, suedeza, daneza, norvegiana. În toamna lui 1901, Weininger încearcă să găsească un editor pentru lucrarea sa, "Eros și Psyche" — pe care le prezentase profesorilor săi, Jodl și Müllner sub formă de teză de doctorat în 1902. Îl întâlnește pe Sigmund Freud, care refuză să-i dea o recomandare pentru un editor. Profesorii săi
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
găsească un editor pentru lucrarea sa, "Eros și Psyche" — pe care le prezentase profesorilor săi, Jodl și Müllner sub formă de teză de doctorat în 1902. Îl întâlnește pe Sigmund Freud, care refuză să-i dea o recomandare pentru un editor. Profesorii săi acceptă până la urmă teza, iar Weininger obține titlul de Doctor. La puțin timp după aceea, la 21 iunie 1902, se convertește cu entuziasm la protestantism. În 1902, Weininger asistă la Bayreuth la reprezentarea operei lui Richard Wagner, "Parsifal
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
fratele său geamăn Carlos s-au nascut în Guanajuato, la 8 decembrie 1886. Mai puțin de doi ani mai tarziu fratele său a murit. Părinții lui Diego au fost și Maria Barrientos de Rivera. Tatăl său a lucrat ca profesor, editor pentru un ziar și inspector de sănătate. Mama lui a fost medic. Diego a început să deseneze la vârsta de trei ani. Tatăl său i-a construit puțin mai tarziu un studio. Copil fiind, Rivera a fost interesat și de
Diego Rivera () [Corola-website/Science/324692_a_326021]
-
Croației) și după ce a predat la catedra de literatură comparată de la Universitatea din Zagreb University, s-a mutat în Canada în 1968. Este cel mai bine cunoscut pentru câteva lucrări importante de criticism și istorie literară dedicate literaturii științifico-fantastice. Este editor al "Science-Fiction Studies" (mai târziu redenumite "Science Fiction Studies") din 1973 până în 1980. După ce s-a retras de la McGill în 1999, el s-a mutat în Lucca, Italia. Este membru al Royal Society of Canada (Academy of Humanities and Social
Darko Suvin () [Corola-website/Science/324706_a_326035]
-
John Howard Carpenter este un regizor de film producător și ocazional actor american. Carpenter a regizat numeroase filme, fiind considerat unul dintre cei mai realizați și influent regizori de film horror și science-fiction de la Hollywood. I Creditat că editor de film. This is a list of films directed by John Carpenter that grossed more than $10 million at the UȘ box office according to Box Office Mojo. Carpenter's films have grossed domestically a total of more than $282
Filmografia lui John Carpenter () [Corola-website/Science/324729_a_326058]
-
Annales Laurissenses maiores" și reținute în istoriografia germană ca "Reichsannalen") reprezintă anale care acoperă istoria monarhilor carolingieni de la 741 la 829. Compunerea lor pare să dovedească faptul că ar fi redactate la curte, acordându-le astfel un marcant caracter oficial. Editorii din secolul al XIX-lea consideră că textul ar fi existat în cinci versiuni, pe care le datează în momente diferite ale perioadei francilor carolingieni. O revizuire a analelor a fost atribuită istoricului franc Eginhard (cca. 775 - 840) (sub numele
Annales regni Francorum () [Corola-website/Science/324741_a_326070]
-
de vedere al suporturilor editoriale, se poate vorbi despre agenții de presă, presă scrisă, generală sau specializată, cotidiane sau periodice, media audiovizuală (radio și televiziune), on-line. Mai există și perspectiva profesioniștilor din mass-media între care întâlnim jurnaliști, realizatori, producători, animatori, editori, designeri, programatori, dar și agenți de publicitate. Acest peisaj pestriț, al diversității suporturilor și al pluralității profesiilor, face dificilă, problematică sau chiar imposibilă închegarea unei etici comune, așadar identificarea unor norme valide pentru toate aceste domenii, unele chiar foarte diferite
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
Criteriul principal de apreciere (măsurare) a adevărului în jurnalism este corectitudinea faptelor prezentate, adică jurnalistul nu tinde spre un adevăr universal și absolut, ci doar spre unul factual. Ceea ce publică jurnaliștii este întotdeauna urmarea unui acord spontan între public, jurnaliști, editori și patroni cu privire la relevanța publică sau pentru public a unui eveniment, fapt, întâmplare. Se pot identifica patru criterii ale acestui acord perpetuu: interesul public, interesul publicului, interesul profesional al jurnalistului și potențialul mediatic al faptului prezentat. Adevărul așadar înseamnă a
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
într-un fel sau altul realitatea. Din perspectiva redactării materialului, adevărul ar însemna: Importante sunt conținutul și registrul stilistic în care sunt prezentate. În privința conținutului, este de reținut: Câteva reguli stilistice de respectare a verosimilității: Demersul media, ce implică intervenția editorilor, ar fi combinația dintre demersul editorial și demersul comercial al unei organizații media. În mod normal, în țările cu presă puternică, din punct de vedere administrativ, patronatul este separat de redacție, la fel, deciziile editoriale de cele economice. În unele
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
de coduri nu au caracter obligatoriu, fiind mai degrabă declarații de intenții. Tendința de astăzi este însă de a se prefera reglementările deontologice autoimpuse. În aproape toate țările cu o presă liberă există organizații profesionale sau sindicale ale ziariștilor și editorilor, care au emis coduri proprii pentru membrii asociației lor. În România periodei postcomuniste, dezbaterea deontologică a fost greu sau imposibil de realizat. În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
a scenariului lui William Gibson, scrisă de Terry Bisson, a fost publicată în 1995 cu titlul "Johnny Mnemonic". În 1996 a fost publicată o nouă versiune de sine stătătoare. Titulatura "Gernsback" din titlul acestei povestiri face aluzie la Hugo Gernsback, editorul de reviste pulp science fiction din prima parte a secolului al XX-lea, Gibson subliniind contrastul dintre viitorul imaginat în stilul de science fiction al lui Gernsback și cel prezent, "cyberpunk". Însărcinat să fotografieze arhitectura futuristă a anilor '30, Parker
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
sale corale și a celei de-a opta simfonii.) În analele de filologie germană se acordă un interes deosebit lucrării "Glossaria Latino-Theodisca". Un comentariu, "Super Porphyrium", tipărit de Cousin în 1836, între "inédits Ouvrages d'Abelard" și atribuit atât de editor și de Haurau lui Hrabantis Maurus, este acum considerat drept opera unui discipol. În 2006, la aniversarea 1150 ani de la moartea lui a fost sărbătorit în Germania, în special în Mainz și Fulda. Unul dintre punctele culminante ale festivităților a
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
care oamenii nu visau niciodată. În alte basme, autorul ne face cunoștință cu personaje fantastice care schimbă anotimpurile, vorbesc cu florile și cu plantele, care trec prin Țara vânturilor dezlănțuite, prin Țara oamenilor nefericiți sau prin... Împărăția femeilor leneșe”, afirmă editorii. ”Basme pentru familia mea”, Editura Zorio 2014, conține 11 basme noi, scrise de autor în perioada 2013-2014: Țara Scriitorilor de Noroc, Drumul Curcubeului, Zmeul Pierde-Vară, Palatul din pădure, Omul-Ceață, prietenul Măriei Sale, Odaia Fericirii, Țara Balaurului Beteag, Povestea unui om sărac
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
cărților - un roman pe an - și drepturile bănești pe care avea să le încaseze. Pentru a doua carte a seriei, autorul a optat pentru o planetă care accentuează puterile psi, deși acest cadru nu îl atrăgea în mod deosebit pe editorul Vlad Popescu. Autorul a găsit dificilă tentativa de a se autodepăși și, în plus, a avut dificultăți în legarea firelor narative datorate eliminării ultimului capitol din volumul precedent, dar a terminat cartea la timp pentru târgul Gaudeamus din toamna anului
Blestemul Abației () [Corola-website/Science/326031_a_327360]
-
care a târât-o pe victimă cu o legătură făcută din hainele fetei în jurul taliei și i-a aruncat trupul în râu dintr-o barcă. Găsirea bărcii, sugerează Dupin, va conduce poliția la depistarea criminalului. Poe a prezentat „”, spunându-le editorilor că el a rezolvat uciderea lui Mary Rogers într-un moment când majoritatea cititorilor cunoșteau detaliile acestui eveniment. Dornic să o vadă publicată, el a oferit povestirea lui George Roberts de la "Boston Notion", scriindu-i la 4 iunie 1842: „Din
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
intenționa să îl publice în "Colecția Nautilus" a editurii pe care o conducea. După o întârziere de două săptămâni în predarea manuscrisului, acesta a fost lansat în volum la târgul de carte din iarna anului 2002 cu titlul sugerat de editor, "Abația" , după ce în prealabil i-a fost înlăturat ultimul capitol pentru a deschide calea unei trilogii. Vlad Popescu afirmă că romanul a fost publicat într-un tiraj de 5.000 de exemplare. În anul 2008, editura Millennium Press a reeditat
Abația (roman de Dan Doboș) () [Corola-website/Science/326067_a_327396]
-
Due. În urma percheziției realizate în 1981 la reședința lui Gelli s-au găsit registrele lojii, care enumerau peste 900 de membri dintre care 30 de generali, 38 de parlamentari, 4 miniștri, 19 judecători și 58 de profesori universitari, precum și diverși editori de presă, directori de televiziune, oameni de afaceri, bancheri, foști prim miniștri. Conexiunile externe, puse în evidență după descoperirea registrelor lojii de către poliție, scot în relief legături dintre cele mai înalte ale lui P2, atât în Occident cât și în
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]
-
minimă sau deloc a utilizatorului. Multe formate de fișiere imagine folosesc compresia datelor pentru a reduce dimensiunea fișierului și de reduce spațiul de stocare. Compresia digitală a imaginilor poate avea loc în cameră, sau se poate face ún calculator cu editorul de imagini. Atunci când imaginile sunt stocate în format .JPEG, compresia a avut deja loc. Atât camerele cât și programele de calculator permit utilizatorului să stabilească(seteze) nivelul de compresie dorit. Unii algoritmi de compresie, cum ar fi cele utilizate în
Editarea fotografiilor () [Corola-website/Science/326059_a_327388]
-
grafice individuale pe acestea. Imaginea finală este obținută prin unirea tuturor straturilor și formată din totalitatea obiectelor vizibile de pe aceste straturi. Termenul englezesc „layer” [pron. leĭăr] este folosit de asemenea ca urmare a utilizării preponderente a versiunilor nelocalizate a programelor. Editorii de fotografii pot schimba mărimea imaginilor (măsurată în pixeli) prin intermediul unui proces denumit adesea „scalarea imaginii”, prin care aceasta va cuprinde un alt număr de pixeli și deci va avea și o altă mărime măsurată în baiți (octeți). Imaginile pentru
Editarea fotografiilor () [Corola-website/Science/326059_a_327388]
-
ea poate fi în general micșorată până la dimensiunea indicată mai sus; dacă însă destinatarul dorește să o prelucreze și să o imprime pe hârtie de mari dimensiuni, atunci această scalare (micșorare) este chiar dăunătoare, deoarece se pierde din rezoluția inițială. Editorii digitali mai sunt utilizați pentru a tăia sau „scurta” o imagine, procedeu denumit în engleză "cropping". Tăierea creează o nouă imagine, mai mică (cu mai puțini pixeli), prin selectarea unei părți de fotografie dreptunghiulare (ulterior aceasta poate fi scalată din
Editarea fotografiilor () [Corola-website/Science/326059_a_327388]
-
imaginea originală are o rezoluție mare; atunci și zona selectată mai poate rămâne cu suficient de mulți pixeli (o rezoluție suficientă). Cel mai important motiv pentru scurtarea imaginilor este pentru a îmbunătăți compoziția lor în noua imagine formată. De obicei editorii pot executa și operația inversă, de „lungire” sau adăugare de pixeli, de exemplu pixeli albi pentru „înrămare”. Cei mai mulți editori grafici pot fi folosiți și pentru a îndepărta diferite elemente de imagine, ca de exemplu o ramură de copac, folosind unealta
Editarea fotografiilor () [Corola-website/Science/326059_a_327388]