12,301 matches
-
Sud. Recordul era deținut de navigatorul James Weddell, care a atins latitudinea sudică de 75 grade. La data de 7 septembrie 1837 pornește Dumont spre Polul Sud, expediția decurge destul de rău din cauza timpului rău, scorbutului și dotării insuficiente a echipajului. Expediția lui Dumont nu depășește latitudinea de 63 de grade, unde rămâne prins de îngheț. În vara anului 1838 se reîntoarce, trece pe lângă Insulele Solomon și acostează pe coasta de nord a Noii Guineei, unde și azi golful unde a ancorat, se
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
V-lea î.Hr., este puțin cunoscută. La fondarea cetăților, contactele cu triburile indigene erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile vor fi distruse apoi, spre sfârșitul secolului al VI-lea în timpul expediției lui Darius contra sciților, la care ele au participat. Apoi, la începutul secolului al V-lea î.Hr., mai multe „poleis”-uri (cetăți-state) din regiunea Bosforului Cimmerian s-au regrupat sub dominația Arheanactizilor. Această dinastie a fost înlocuită de către cea a
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
al V-lea. La fondarea cetăților, contactele cu triburile băștinașe erau pașnice, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a relațiilor acestor noi orașe cu restul lumii grecești. Cetățile care, spre sfârșitul secolului al VI-lea, au luat partea perșilor în decursul expediției lui Darius I (522 î.Hr. - 486 î.Hr.) împotriva sciților, au fost asediate de aceștia din urmă și, pentru unele, distruse. Ca urmare, la începutul secolului al V-lea, mai multe poleis-uri (cetăți-orașe) din regiunea Bosforului Cimmerian s-au grupat sub
Regatul Bosforului () [Corola-website/Science/331634_a_332963]
-
-l găsesc pe bărbatul lui Madal - rătăcit și sălbăticit - cei trei ajung la păstorii turmelor de animale de carne. Madal decide să li se alăture, încântată de viața lor simplă și grea, iar unul dintre păstori îi ia locul în expediție. Cel care pornește mai departe alături de Creohan și Chalyth este Hoo, singurul păstor cu intelectul încă neafectat de efectele consagvinizării. Ajunși pe malul mării, cei trei devin prizonierii unor navigatori pitici și războinici, obișnuiți să prade orașele de coastă. Cu ajutorul
Să prinzi o stea căzătoare () [Corola-website/Science/331647_a_332976]
-
fiu, pe Podarces. Ghicitorul și-a primit recompensa și a condus cirezile de boi la Pylos, unde a obținut mâna frumoasei prințese pentru fratele său. Iphiclos, fiul lui Phylacos, mai este menționat uneori ca făcând parte dintre argonauți, participanții la expediția condusă de Iason pentru aducerea din Colhida a lânii de aur. Totuși, nici Homer, nici Hesiod și nici Ferecide, care au scris anterior despre această expediție, nu îl menționează printre participanți. Este vorba, cel mai probabil, de o confuzie cu
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
fiul lui Phylacos, mai este menționat uneori ca făcând parte dintre argonauți, participanții la expediția condusă de Iason pentru aducerea din Colhida a lânii de aur. Totuși, nici Homer, nici Hesiod și nici Ferecide, care au scris anterior despre această expediție, nu îl menționează printre participanți. Este vorba, cel mai probabil, de o confuzie cu un alt erou omonim (eventual cu Iphiclos, fiul lui Thestios, conducătorul Pleuronei din Etolia). O tragedie pierdută a lui Sofocle, intitulată "Iphicles", s-ar putea să
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
La Culata și a refăcut orașul Guayaquil, fondat inițial de Pizarro și repopulat de Sebastián de Belalcázar. În 1540 Gonzalo Pizarro a sosit ca și guvernator în Quito și a primit de la Francisco Pizarro sarcina de a porni într-o expediție pentru a localiza "Tărâmul Scorțișoarei", crezut a fi undeva spre est. Orellana a fost unul din locotenenții lui Gonzalo Pizarro în expediția acestuia din 1541 în interiorul Americii de Sud. În Quito Gonzalo Pizarro a strâns o forță de 220 de spanioli și
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
sosit ca și guvernator în Quito și a primit de la Francisco Pizarro sarcina de a porni într-o expediție pentru a localiza "Tărâmul Scorțișoarei", crezut a fi undeva spre est. Orellana a fost unul din locotenenții lui Gonzalo Pizarro în expediția acestuia din 1541 în interiorul Americii de Sud. În Quito Gonzalo Pizarro a strâns o forță de 220 de spanioli și 4.000 de băștinași, în vreme ce Orellana, al doilea în ierarhia de comandă, a fost trimis înapoi în Guayaquil pentru a organiza un
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
în februarie 1541 chiar înainte ca Orellana să sosească cu cei 23 de cai și călăreți. Orellana s-a grăbit să îi ajungă din urmă pe ceilalți, întâlnindu-se în cele din urmă în martie. Totuși, în momentul în care expediția a părăsit munții 3.000 de băștinași și 140 de spanioli au murit sau au dezertat. Când au ajuns la râul Coca (un afluent al Napo) o brigantină, "San Pedro", a fost construită pentru a transporta bolnavii și proviziile. Gonzalo
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
să exploreze Râul Coca și să revină când ajunge la capătul râului. Când au ajuns la confluența cu Fluviul Napo oamenii au amenințat cu revolta dacă nu continuă. Pe 26 decembrie 1541 a acceptat să fie numit șef al noii expediții și pentru a cuceri noi teritorii în numele regelui. Orellana, împreună cu misionarul dominican Gaspar de Carvajal (care a servit ca și cronicar al expediției) și alți 50 de oameni au pornit în aval pentru a găsi mâncare. Incapabil să revină împotriva
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
cu revolta dacă nu continuă. Pe 26 decembrie 1541 a acceptat să fie numit șef al noii expediții și pentru a cuceri noi teritorii în numele regelui. Orellana, împreună cu misionarul dominican Gaspar de Carvajal (care a servit ca și cronicar al expediției) și alți 50 de oameni au pornit în aval pentru a găsi mâncare. Incapabil să revină împotriva curentului Orellana l-a așteptat pe Pizarro și în cele din urmă a trimis înapoi trei oameni pentru a transmite un mesaj. A
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
pe care el le-a numit Noua Andaluzie. După o navigare dificilă a ajuns mai întâi pe țărmurile Portugaliei. Regele l-a primit într-un mod prietenos și i-a făcut oferta să navigheze înapoi spre Amazon sub steagul Portugaliei. Expediția lui Orellana a lansat discuții la nivel internațional. Conform Tratatului de la Tordesillas cea mai mare parte a Amazonului aparținea Spaniei dar gura de vărsare urma să aparțină Portugaliei. Orellana a respins oferta Portugaliei și a mers spre Valladolid. După nouă
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
de 200 de infanteriști, 100 de călăreți și materiale pentru a construi două ambarcațiuni fluviale. La sosirea sa pe Amazon trebuia să înființeze două orașe, unul chiar la gura râului. Comanda a fost acceptată pe 18 februarie 1544 dar pregătirile expediției au fost încetinite de datorii neplătite, spioni portughezi și probleme interne. Fondurile suficiente au fost strânse prin intermediul lui Cosmo de Chaves, tatăl vitreg al lui Orellana, dar situația a fost complicată de decizia lui Orellana de a se căsători cu
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
coborând din Anzi (în 1541), fluviul încă se numea Rio Grande, Mar Dulce sau Rio de Canela ("Scorțișoară") deoarece se credea că în acea zonă se găsesc arborii de scorțișoară. Povestea ambuscadei agresive lansate de "icamiabas" care aproape a distrus expediția spaniolă a fost povestită regelui Carol I care, inspirat după legenda grecească a Amazoanelor, a numit fluviul Amazon. Într-una din expedițiile cu cea mai mică șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
în acea zonă se găsesc arborii de scorțișoară. Povestea ambuscadei agresive lansate de "icamiabas" care aproape a distrus expediția spaniolă a fost povestită regelui Carol I care, inspirat după legenda grecească a Amazoanelor, a numit fluviul Amazon. Într-una din expedițiile cu cea mai mică șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind la gura de vărsare a fluviului pe 24 august 1542. El și echipajul său au navigat de-a lungul coastei Atlanticului
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
comercială indiană "Nineveh," a naufragiat pe un recif din apropierea insulei. Cei 106 supraviețuitori, pasageri și membrii ai echipajului, au ajuns pe insulă și au fost atacați de către băștinași. Supraviețuitorii au fost totuși recuperați de către o patrulă a Marinei Regale. O expediție condusă de Maurice Vidal Portman, un administrator guvernamental, care spera să cerceteze băștinașii și obiceiurile acestora, a debarcat cu succes pe Insula Santinelei de Nord în ianuarie 1880. Grupul a găsit o rețea de poteci și câteva sate mici abandonate
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
l-a constituit numirea de către venețieni a propriului lor candidat la demnitatea eclesiastică de episcop al Vicenzei, numire prin care se încălcau prerogativele papei de la Roma. La chemarea papei către toate națiunile creștine de a i se alătura într-o expediție care să supună Veneția, au răspuns inițial numai Franța, Sfântul Imperiu Roman și Regatul Aragonului, reprezentanții împăratului Maximilian I, ai regelui Ludovic al XII-lea al Franței și ai regelui Ferdinand al II-lea al Aragonului semnând la 10 decembrie
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
văduvei generalului Calomfir) realizată de Ieronim Thanase, un fost copil-minune al Teatrului Municipal, și Vladimir Iconaru, elev de liceu și entomolog amator. Întâlnirea celor doi avusese loc cu două zile înainte pe maidan, elevul inocent fiind ales ca însoțitor în expediție datorită faptului că ducea în mână un porumbel rănit, părând a fi un mesager într-un oraș care pierduse sensul sacrului. Povestite de Ieronim, întâmplările capătă un aer mitic, iar situația reală pare mult prea săracă față de ceea ce s-ar
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Lixandru) petrecute într-un alt timp și într-o altă lume, divagând permanent în ciuda încercărilor anchetatorului de a-l aduce la subiect. Întâmplările istorisite de Fărâmă s-au petrecut cu câteva zeci de ani în urmă. Relatarea sa începe cu expediția unor elevi ai școlii de pe strada Mântuleasa pe maidanele Bucureștilor în căutarea unei pivnițe inundate care ar reprezenta, după spusele băiatului tătar Abdul, un spațiu de trecere către o altă lume. Micul Iozi, băiatul rabinului de pe Calea Moșilor, dispare fără
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
studiind doi ani "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche și " O samă de cuvinte" de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în "Arhiva istorică a României", 1864, 1865. Din aceste surse a luat informații referitoare la expediția lui Ștefan cel Mare în Pocuția sau despre operația realizată de medicii Johan Klingensporn de la Nuremberg, Ieronimo da Cesena de la Veneția și doftorul Șmil trimis de hanul tătarilor (care apar cu numele lor reale). Delavrancea se inspiră din aceste surse
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
mondial de peste 96.000 de angajați, care activează în aproximativ 2.000 de locații din 130 de țări. Romtrans S.A. a fost înfințată în anul 1952, iar de atunci a reușit să devină o companie emblematică în domeniul transportului și expediției de mărfuri din România, devenind membru FIATA din 1974. Peste 99% din titlurile Romtrans S.A., deținute de peste 1.000 de acționari, au fost cumpărate la sfârșitul lui 2008 de DB Schenker, divizia de transport și logistică a Deutsche Bahn, cea
DB Schenker () [Corola-website/Science/332776_a_334105]
-
adâncime nu există viață pe fundurile oceanice. În 1850 au reușit să descopere și să descrie, 19 specii bentonice de la adâncimea de 500 m. Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
reușit să descopere și să descrie, 19 specii bentonice de la adâncimea de 500 m. Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
500 m. Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. În expediția pe vasul "Beagle" din
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]